Treceri… de mine

Троица

Motto:

„Rugăciunile se îndeplinesc într-un mod descumpănitor. Ţi se dau zile, ţi se dă raţia cotidiană de pâine, eşti iertat necontenit, numai şi numai pentru a te simţi obligat ca să ierţi greşalele celor ce îţi greşesc. Şi zilele se învechesc, şi pâinea se usucă, iar tu te mulţumeşti să îi ierţi lumii sfărâmările. Poate că te vor călăuzi către tine…”

(Xandu/marţi- 27.01.2009)

Şi… a plecat. Însingurată a plecat, liniştită şi măsurînd în paşi de lumină (în)depărtarea.

Nu sunt dureri în plecări. Doar regăsiri.

Fiecare plecare e o altă venire. În altceva?

Doar în sine.

Fără regrete, fără amintiri, fără amăgiri, fără urme în nimic şi în nimeni.

Era atîta linişte în plecare. Se ninsese îndelung apoi se adunase în imenşi nămeţi peste care treceau troici din mestecenii plînşi… doar ca să lase urme.

Îi este bine.

Bun găsit! De MiNe!

Dimineaţa

Amiza

Seara

citindu-mi porţia zilnică de poezie

MARIUS ALDEA

Anunțuri

10 gânduri despre “Treceri… de mine

  1. Троица… Ce se intampla la troita, ca in satucul meu, toate intalnirile se dau „la troita”… Ca sa-ti demonstrez si talentele mele in ceea ce priveste cititul alfabetului chirilic :)

  2. Ma tot minunez de organisti, dar si de constructorii de orgi; sunt niste pasionati aproape anonimi…Eu cred ca au multa credinta…Nu stiam ca .trebuie atata conditie fizica la cantatul la orga. PS. plus ca trage curentul si-i frig prin coruri…Sa aveti bucurii!

    1. am văzut documentare despre, au ceva, la fel cu cei care întreţin şi repară orologiile din vechile catedrale
      pentru cîntat la orgă chiar trebuie condiţie fizică, trasul la burduf e ca trasul la rame
      dar… ce minunăţie, ce muzică, eu sunt fascinată
      asemenea, doar bucurii, vă doresc

    1. poate că nu, Flavius, poate mai avem rămase multe
      dar, toate drumurile încep cu primul pas
      iar el este (re)găsirea
      bune şi ţie, doar bune

  3. astăzi, de fapt ieri, am adunat doar sfărîmăturile unei lumi căreia nu-i mai aparțin și nu ne aparținem una, celeilalte;
    căutam unloc unde să uit astfel de zile; am ajuns aici, într-o lisniște a plecării, cînd eu vreau să fug din mine insămi;
    într-o troiță de mesteceni am regăsit întreaga zi a unei vieți pierdute; pe mine nu m-am regăsit, dar liniștea ”de mine”,da!
    îngăduie=mi,Te rog, să mai revin vremelnic pe aici.; chiar dacă de ieri … , dar Tu știi, știi

  4. astăzi, de fapt ieri, am adunat sfărîmăturile unei lumi căreia nu-i mai aparțin; căutam unloic unde să pot uita această zi și am ajuns aici,unde, în liniștea plecării, intr=o troiță de mesteceni am regăsit întreaga zi în acel adevărat ”din mine”;
    și voi trece vremelnc și liniștit pe aici, trecînd încă un prag asemeni celui de ieri…; dar TU știi, știi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s