clișeu

Motto:

„Tu erai transparentă, eu eram transparent, semn că iubirea era clară, că ne înfruptam unul din celălalt, la adăpost de părerile lumii. Vedeam totul prin noi. Totul nu ne vedea. Atunci, de ce ne-am simţi vinovaţi, de ce ne-am juca de-a ascunderea?
Îmi vei spune că trebuie să ne ferim de un univers expansiv, în care îmbrăţişările vor fi tot mai rare…”
(Xandu/29.01.2009)
 
 
am putea măcar să ne ștergem tălpile de iluzii atunci cînd călcăm unul în viața celuilalt și să fie doar non-culoarea aceea care să ne ghideze(-n) ca
încercăm măcar să fim orbi și surzi lăsînd locul acela care nenumit cheamă
oamenii nelocuiți care așteaptă o mîntuire promisă
apoi
să pășim cu mîinile întinse unul către celălalt curați fără de vedere fără de auz fără de noi
îmbrățișarea să fie singura îngăduință
și să fie cuvîntul acela care
suflet?
= culori, auz, văz, îmbrățișare
în omul acela nu locuiește nimeni … hai! să-l ocupăm
 
refren: apoi ne întîlneam din ce în ce mai rar
Anunțuri

6 gânduri despre “clișeu

      1. Pe 8 septembrie se fac patru ani de când Xanadu…Nu ştiu cum de s-au curăţat buruienile pe-acolo sau cine, că într-un timp se instalaseră tot felul de reclame ascunse pe sub cuvinte. Dar…necunoscute sunt caile Lui, precum şi ferestrele, uşile, perdelele, zidurile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s