Crede cineva că poţi să exişti în spaţiul dintre secunde?
Că poţi fi ferit de nefericire respirînd în pauzele dintre clipiri?
Că într-o ţară departe, fără nume (ştiu ţara şi numele ei dar nu spun că nu are traducere în cuvinte cunoscute) într-un oraş dispărut, pe o stradă inexistentă cu o casă al căre(u)i număr nu a fost inventat un drag îi visează dragei sale iarna?
-„Am să mă îmbăt cu mesteceni, la iarnă”
-„Iartă-mă, lasă-mă să te iubesc… eşti cu mine mereu…”
-„E întuneric! S-a luat brusc lumina! Eu mă uit (în)spre tine! Stau cu spatele la oameni!”
-„Ei nu ştiu că vorbesc doar cu tine!”
Mă dor, atît de drag şi de mult mă dor că într-o zi oarecare am să mă caut în durere, doar ca să văd dacă mai pot avea o preocupare, vă sună cunoscut?
Mestecenii beţiei dragului drag dorm ameţiţi de iubire.
Dragul şi draga i-au prefăcut în sanie de dor, de depărtare, de dragoste.
Drum bun, dragii mei. Drum lung şi bun.
În spaţiul dintre secunde e perpetuum mobile, IUBIRE.
leneşrĂu's Blog ? 
Să-ţi fie bine, dragă Cella…
mie? poezez Adi, visez, mi-ai adus petarde?
Petarde nu mai am, dar o să fie râs. Uneori e tot ce ne trebuie, numai să vrem… Trebuie să vrem, uneori…
şi ce mai vreau
o, Doamne…
mi-am promis!!!
tu trebuie să ştii că nu ai cum să fi uitat, rîdeam…
şi nu-i, încă, nu-i vremea pentru chestia aia cu „există o vreme cînd rîdem şi o vreme cînd ne amintim că am rîs”
doar că m-aţi lăsat să-mi fiu tristă
uite, bolnava conştientizează şi cere ajutor
heiii… A.A.A.T.A(jutor)
Mulţumesc, măi… dragilor, care sunteţi voi dragi
Draga mea, nu eşti, n-ai fost şi nu vei fi bolnavă decât de viaţă, de poftă de viaţă. „Tristeţea” e doar un cuvânt, un relativ inventat pentru parte dintre râsuri. :))
Zâmbeşte-ţi, primăvara nu e departe. :)
merci beucops răuuu, acuma caut oglinda şi încep să exersez cu zîmbitul
faţă, profil, spate
ştiu că nu o să-mi iasă din prima, promit să perseverez
primăvara? ce-i aia? sper că nu o chestie politică ori care îngraşă că… nu, nu… brrr
Aşa să faci! :)
Primăvara e aia când ghiocelu’ sparge gheaţa. :) Mai ales pe cea din suflet. :)
păi p-aia o ştiu că doar îs adusă de barza din martie, cu ghiocei pe aripe ;)
da’ barza, care e ea barză nu o fi specie protejată?
hmmm… tocmai eu care mă ocup cu salvarea „lumii” să am dubii?
nu-i drept, la informare cu mine
strîng şi gheaţa acuşi, fac un bluadyyy maria şi pansez
Înseamnă că suntem doi. :)
Să ne fie de bine, deci! :)
oy, oy, oy… ce chef pă capul nostru
… in spatiul dintre secunde.
Da, un spatiu temporal paralel izvorit dintr-un univers paralel.
Mi-a placut foarte mult felul in care ai spus-o.
între secunde există doar universurile paralele ale fiecăruia dintre noi
ce joc fascinant, să te găseşti necăutîndu-te doar certitudinea că eşti
şi nici un fel de întrebare
Cu troica, abolesc secundele…
abolesc oricum, de aia îmi şi caut loc doar între ele
Ţara dintre secunde e Skamiondia, mai departe ştii tu.
deasupra Skamiondiei sunt doar sfere, fără de cer plutesc,
în jumătăţi…
din jumătatea mea ştiu să fiu ploaie
la mijlocul drumului îmi aduc aminte şi ning
de cîteva ori am fost aburi şi am atins în urcare o sferă întreagă
apoi am uitat
Frumos.
……………
Ti-am adus un samovar, este altfel, mi s-a parut aparte si acesta. Patreaza-l in colectie! Zi buna!
vai, Mi, ce dar de Crăciun
îmi îmbăt mestecenii cu ceai
probabil am putea exista intre secundele aspre ce trec de cele mai multe ori aiurea … doar ca n-am gasit noi inca portita ce ne tine inca despartiti de meleagurile alea noi!
oricare dintre noi ar putea, Orianda,
„între secundele” depind doar de noi
le avem fiecare
atîta doar că ni le numim diferit
Nu ştiu motivul pentru care postarea aceasta m-a dus cu gândul la scrierea unui roman minunat – „La Medeleni” – nu-mi cere să explic de ce – nu înţeleg nici eu… poate tocmai de aceea ţi-am spus ce simt… sper să înţeleg de ce…
mie îmi place teribil gîndul tău
este scriitorul copilăriei mele şi o să rămînă aşa
poate ceva din Monica o să mă urmărească de undeva mereu
am iubit-o mult pe Olguţa şi numai eu ştiu cît am plîns cu ea dar şi cu Lorelai
parfumul special al romanelor lui Teodoreanu m-au făcut să iubesc definitiv Iaşul cu mulţi ani înainte de a cunoaşte Iaşul
şi de a îl iubi apoi cunoscîndu-l
eu mă leg foarte tare nu numai de oameni ci şi de locuri (pe care le cunosc din poveşti scrise pe urma cărora mai întotdeauna am plecat)
Uneori mi se pare ca sunt suspendata intre doua timpuri care nu-s secunde ci veacuri.Si nu stiu de ce as alege mai degraba „ce-a fostul” decat „ce va fi”Am intepenit.Nu vad iesirea si totul mi se pare degeaba.O fi un vis urat :(
Elisa, e normal?
hei! între noi două tu erai pămînteana, ştii?
păi acuma eu ce mă fac?
şi tu, mă?
te rog eu, hai să (ne) rîdem
of, mă… te rog
Ce sa fac,draga CELLA,mai am si eu momente cand nu mai intrezaresc nimic si asta a fost unul din ala,plus ca ce-am gasit la tine m-a facut sa scriu,nu sa te necajesc :) Da,radem…Hai sa-ti zic.Eram in pat,citeam insa gandul mi-a rasfoit amintiri vechi,vechi si peste imaginile pe care le stiu de azi din media mi s-au suprapus perfect scene din Caragiale.Cucoana,mahalagioaica nu se multumeste ca-i barbat’su deputat mai vrea sa fie si fii’su si vedeam scene,in minte,cu mesele lor intinse date seara de seara pentru nusafiri,hahahaha!
ba nu m-ai necăjit nici un pic, tu eşti draga mea cea puternică
ai voie orice, ne termină lipsa luminii
aşa sunt iernile, depresive, da’ ne revenim ştiu sigur că ne cunosc
eu am avut o zi de fotografii şi caiete aşa încît nu am fost departe de starea ta
am „pus muzica lamaxim” şi am citit scrisori vechi
Doamne, Eliza, ce minunată a fost „primăvara şi vara” noastră
nu aş schimba-o cu nimic
eu nu mă uit la televizor aşa încît nu am „nervi”, el e deschis la „fond” dar merge pe posturi prohibite
în rest… cdplayerul la maxim(îmi permit că am geamurile închise şi vecinii baricadaţi)
hai să (ne)rîdem cum îi ziceam şi Meşterului, dă-i în puii mei p’ăia
chiar vreau să fim noi !!!
Draga CELLA,poate ca e asa in marile iubiri.
Poate ca ni s-a intamplat si noua sa-i visam dragului/dragei noastre,iarna sau primavara.
Ciudat,de un timp visez si eu intamplari neintamplate si lumi necunoscute…
Un sfarsit de saptamana linistit!
http://neosurrealism.artdigitaldesign.com/modern-surrealists-art/modern-surrealism05.htm
Gabi, ce ştim noi despre marile(mi se pare aiurea mari alăturat de iubiri, cred că el ca un cuvînt unic nu suportă alăturare de nimic; aşa cred eu; altfel, e doar un cuvînt ca oricare altul, o convenţie ca oricare alta… că noi nu ştim, de fapt, nimic… căutăm, experimentăm, fantazăm, nici de visat nu mai ştim visa doar onirizăm… şi, peste toate:CUVINTE! oceane de cuvinte, beţii de litere amestecate care nu au nimic în ele, sub ele, deasupra lor… GOL!, eu simt în necuvinte şi cînd zic în litere iubire nu e nimic acolo din ce simt eu, e doar un alt cuvint) iubiri?
NIMIC!, ca şi despre dincoloul de viaţă: nu avem mărturii nici despre una nici despre cealaltă
şi una şi cealaltă sunt fără de cuvinte
iubirea dintre un drag şi o dragă nu există Gabi, nu în cuvinte
e aşa cum zicea Xandu între odată şi niciodată
p.s.-fabuloase imagini mi-ai dat, perfecte pentru starea pe care o am acum!!!
p.p.s- Gabi, sper să ne povesteşti despre visele alea, te rog,
eu, tocmai am constatat, am atins nirvana :lol: sunt într-o stare de indiferenţă cred că aproape perfectă, perfect neexistînt, aşa încît cred că sint imaterială la ceasul ăsta; mi frică să mă uit în oglindă că poate nu mă văd
Sarut mana Cella! Cand vad operele lui Brancusi in fotografii bine realizate, ma cuprinde amaraciunea gandindu-ma ca sunt intr-o stare de degradare poate ireversibila, si nimeni nu ia nici o masura. Pe toamna am trecut pe-acolo cu fiul meu (nu mai trecusem de doi ani aproape), m-am ingrozit vazand in ce stare aratau. Fiul meu le-a fotografiat si le-a postat pe blogul lui:
http://www.mitrutstanoiu.ro/2009/11/21/brancusi-pe-culmile-disperarii/
din nefericirea noastră aşa e, ştiu şi eu
dacă m-aş ambala acuma să zic… tot nimic
nimeni ăsta e mare şi tare în tot ce mişcă ori stă
iar noi? atît de nevolnici în mai toate
că toate sunt deja multe…
nu are sens să-ţi spun ce înseamnă Brîncuşi pentru mine, aş fi patetică, şi cît şi cum mă doare