„Tu departea, tu departea mea…”

jugul978x0-1

– dora –

Atît de mult eu o iubeam pe ea

că însuşi cerul se curba

albastru.

– menuet –

Trebăluiam printre cadavrenichita-si-dora-stanescu

le măturam de muşte verzi.

vorbeam, glumeam, spuneam palabre

sperînd că nu o să mă vezi.

Şi deodată, tu, iubito,

te-ai fost uitat la mine lung

murindu-mi tu secunda ce-am murit-o

mai dinainte ca să plîng.

– nu-mi păsa ce eram –

Mi-adusesem aminte

cum m-ai sărutat tu odată pe frunte

şi ce răcoare umbroasă

mai se lăsase pe inima mea fericită

cum mărarul peste roşii

desigur, atunci chiar eram

şi nu-mi prea păsa de sunt om, cal, delfin, piatră sau vulture

ipotesti2013iunie15nichitastanescu80a2– cîntec –

Bineînţeles că eu sunt robul vostru,

ah,voi copile, voi fete, voi femei.

ah, voi pletoaselor, şi voi genoaselor,

ah, voi pulpoaselor, şi voi ţîţoaselor,

bineînţeles că sunt al vostru,

bineînţeles că este bineînţeles

tocmai de aceea strîng în braţe

o singură femeie,

altfel, cum v-aş cunoaşte pe toate,

altfel, cum aş fi robul vostru?

-29.septembrie.1979-

– trecînd pe acolo –

Am şi eu în fine ce minţi

po piatră eu ce mint cu vorba lui a fi

şi mint cu rîurile toate

Ofeliile dezmăţate

de-mi curg din ochiul maică-mib0e86ece6a4af57218764d32c901b816_7fd0072a9d

din deal cu frunze spre pustii

Unde stai locului?

Unde n-ai roata domnului?

De ce nu-mi vii!

De ce nu-mi vii!

– s-o lăsăm –

S-o lăsăm pe puţina, s-o lăsăm pe unica

neizbită, nelovită

s-o lăsăm pe scumpa, s-o lăsăm pe mult prea dulcea

nebăută, nesecată

Pescăruşul s-a oprit în aerUntitled-5_d20566_3dbeb8c9fa

cu aripe bănuitoare şi întinse

văzîndu-l, ochiul meu

nu s-a mai închis

s-a uscat

s-a făcut piatră

S-o lăsăm pe ea, pe bine-mirositoarea

numai nesărutată,

numai negîndită.

– madrigal –

Ah, tu princesă, tu mă vezi

553112_4736271044929_1382470408_ncă dorm cu tîmpla pe zăpezi

că eu sunt dusul inorog

ce de domnia- ta mă rog; –

să nu mă-nveţi cîntînd, murind; – să nu mă-nveţi

să mă dezgheţi, să mă dezgheţi

483996_4736241324186_625938716_nşi rîu să curg cu tine-n braţe

şi rîu să curg cu tine

cusut de peşti cu lungi aţe

ale luminii fiordine

cămaşă să fim amîndoi

ţinînd căldură setei.

p.s.

Mă mai doare încă dragostea mea de ea

acum îl mai doare încă pe cel căruia i s-a retezat piciorul, –

piciorul retezat.

Mă mai doare încă minciuna ei sfruntată

cum dincolo de fire îl mai doare

pe cel împuşcat, glonţul

Mă mai doare încă arborele tăiat toamnadora1

soarele răsărind deasupra norilor

ochii mei închişi.

Cincizeci de poezii comunicate de Dora Stănescu

Text stabilit de Gheorghe Tomozei(Viaţa Românească- Bucureşti 1984)

adăugire-n 31.03.2016..

„Sunt atît de fericit astăzi
de parcă mi-aș lua la revedere de la viață,
de parcă mi-aș băga în inimă un măr
ca să nu mai bată, ci să stea dracului, –
ca să pot să mă apropii de tine și să-ți spun:
-Mă, ți-o fi sete,
ia și tu și mușcă un măr!”

Anunțuri

Un gând despre “„Tu departea, tu departea mea…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s