Timpul ori ano(timpul) iertărilor

– Fă-ţi timp –

Rudyard Kipling

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu milă, să te alini oricând!

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîngă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tata tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevar să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, ACUM!
Să ştii: zadarnic ai să plîngi,

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Este un AnoTimp ca oricare altul. Doar că Lumina e mai puţină, odihnă în noi, vremea gîndurilor mai darnică(?). Dacă te opreşti în gînduri şi stai nemişcat acolo găseşti mereu prilej de mişcare.

Starea în gînd este alt gînd… ce nu-i al tău deşi pare”Tot universul nostru era albastru şi gol,/ iar noi retraşi în bulgărul numit pămînt/ viaţă eram deasupra şi la subsol/ murind murmurînd./ Viii şi morţii viilor/ unii într-alţii şi unii peste alţii…”

Ne suntem iertaţi?. NOI? intrăm şi ieşim unii într-alţii… unii peste alţii nepăsători, neştiutori, trişti şi înstrăinaţi, părelnici, cinici, făţarnici şi goi…

… noi?

Este AnoTimpul oricare, oare(care?). Este o ZI, azi… ziua mea oarecare… dintr-un netimp, (ne)oarecare. AZI şi MÎINE… necuvintele mele…

CUVINTELE TALE. Doar ale TALE.

Brazii se taie din păduri. Brazii tăiaţi mă dor. Eu toată mă dor… doare? Iertare. Brazii rămaşi pot muri în picioare. De inimă rea… tăierea din mine… doare. Brazii pot muri de neiertare. STARE.

Ce veşti mai avem despre noi? … (în) Grăbita şi înstrăinata trecere… acasa din IERTARE…

Noi? Ne atingem superficial şi urît, lăsîndu-ne răni, părîndu-ne unii pe ceilalţi. Neiertîndu-ne! Neiertînd!.

Mai e timp? Mai ştim? Avem timp de iertări? Timp pentru noi? Ni se dă? Ni se ia? Uităm?

Vreau să iert, vreau  iertare. A vrea nu-i în STARE. E o neputinţă. Oare(care?).

AnoTimpul IERTĂRILOR … spirale … STARE … NICHITA… sunt doar o iertare… invizibilă, tăcută, uitată, plecată de mult… doar o STARE… în AnoTimp de IERTARE

Iertare, ÎNGERE, veghează-ne… apără-ne de (ne)uitarea şi (ne)iubirea din NOI, venim… curînd…

În jurul meu mă încolăcesc

ca să nu-mi dau voie spre sferă

aidoma verdelui în jurul frunzii

obligînd-o să fie plantă şi efemeră.

Mă sfîrşesc cu dinţii, de bunăvoie,

nu mă continui mai departe;

dincolo de mine e mărul muşcat,

dincolo de el pămînturi deşarte,

dincolo de pămînturi oasele

morţilor, dincolo de ele, desigur,

gheaţa din centru cea mişcătoare

de concentrice friguri.

Mă ţin atît cît sunt şi nu-mi dau voie

să se deschidă în mine nimic

în afară de ochi şi de gură,

cu care m-am obişnuit de mic.

Mă ţin în propriele mele coaste

cu toate animalele în frîu

de disperarea întîmplării

că în potop s-a prefăcut un rîu

şi s-a pulverizat în păsări căzătoare

cu umbra tot mereu pe stîlpul

de  care cu un lanţ legat

şi lătrător îmi este timpul.

Mă ţin cum sunt, neizbucnit,

pedeapsă ispăşind în eră,

că m-am gîndit, că nu m-am fost gîndit

să fiu, să nu fiu şi să fiu o sferă.



Anunțuri

14 gânduri despre “Timpul ori ano(timpul) iertărilor

  1. „Timpul nu e compus din secunde, ore, zile, ani … e compus din ‘simtaminte’.
    Daca nu simti nimic inseamna ca nu traiesti.
    Vietuiesti.
    Deci nu esti OM, esti o biata vietuitoare cuvintatoare.”

    Am incercat sa redau pe scurt vorbele unui dervis ce vorbea cu inflacarare turistilor strinsi la Podul cu 33 de coloane de la Isfahan.

  2. Dar adancul pamantului e plin de morti
    si nu e loc, si nu e loc, si nu e loc
    pentru-ntrebari.
    Nichita Stanescu Indoirea luminii

  3. Draga CELLA,am venit la tine sa-ti aduc putin din gandurile Nichitei si vad ca tu ne-ai dat o lectie de iertare.Vreau sa ma iert si pe mine,pe altii i-am iertat.”Fereşte-te să ai dreptate” zice Nichita.

    Acelaşi gând

    Fereşte-te să ai dreptate
    Când eşti îndrăgostit!
    Mai bine să ai umbră,
    mai bine să ai rază,
    mai bine să ai lacrimă,
    mai bine să ai orice altceva!
    Un om îndrăgostit când are dreptate
    E un om singur,
    Numai tristeţea are dreptate.
    Tu, mai bine să ai bolovani,
    mai bine să ai vulturi,
    mai bine să ai albul zăpezii!

    1. @ X– „Naşterea şi moartea mea nu coincid cu începutul şi sfîrşitul meu, sunt accidente ale iluziei de a fi om. Eu nu ţin prea mult la ideea de timp şi fac ce vreau cu timpul, o secundă poate să nu mai treacă dacă aştept, dacă sunt fericit nici un an nu-mi este suficient, trece mai repede decît o secundă de aşteptare.

      De fapt, nici nu există trecerea timpului. Timpul trece numai cînd noi îl imaginăm. Cît timp sîntem şi noi de faţă, nu există timp. Cît nu mai suntem de faţă, nici măcar atîta nu mai există. Timpul este o speculaţie. Invenţia ceasurilor solare, a clepsidrelor şi a ceasurilor cu cuc ne atrage atenţia că suntem mai mici decît ne părem nouă înşine… Dar dacă am un răgaz visător, pe aceeaşi fereastră uitîndu-mă spre plopii mei canadieni, văd ba soarele, ba luna, ba Steaua Oierului, ori absolut nimic, din pricina norilor care ning.” şi eu … vorbele lui NICHITA
      şi, îmi place să cred că nu sunt o vieţuitoare ;)
      ***
      @Mirela– merciii!!!… tot cum mă ştii, respect ‘sfatul specialistului’ ;)
      ***
      @Zinca– te îmbrăţişez ;) MULŢUMESC! şi… NU MĂ ÎNDOIESC DE LUMINĂ
      „Încercam să încordez lumina
      cînd arcul ei destins deodată
      mă azvîrli în sus(…)
      Te iubesc, strigam, prezent al vieţii mele,
      şi strigătul
      mi se desfăcu în comete”(Întoirea Luminii- a doua şi a treia parte ;) )
      ***
      @DlV.- d.p.m.v. poate şi primăvară … nu există
      există doar azi!
      nu am să fiu niciodată în poatele adverb, doar în verbul a putea
      neputinţele nu-s în parohia mea, şi nici iertările lor
      regret doar confuzia(celorlalţi, de mine)
      iertări? nu! doar: drum bun! şi cu bine!
      ***
      @Gabi– despre IERTAREA de noi e vorba, nu poţi ierta pe ceilalţi dacă nu te-ai iertat pe tine, n-ai cum
      MULŢUMESC! pentru GÎND

  4. CELLA,
    Stiu ca inainte de Nasterea Domnului unii credinciosi se cumineca. Inainte de a pleca la biserica, pentru a lua sf. cuminecatura, se cere iertare:- Iertati-ma! I se raspunde:-Dumnezeu sa te ierte!

    1. aşa o fi(este), Nicu, eu „vorbeam” de alte iertări… (alt)fel de iertări…
      dar ce BUCURIE! nu e ceva foarte important, o bucurie mică… a mea: vorba ta a fost numărată 5.000 :lol:
      eram tare curioasă „cine o să fie”
      ce dar de „blog” să-ţi fac? că ştiu că linkurile nu-ţi plac
      te roggg… cere un DAR

  5. CELLA,
    Scuze, nu te-am mai ‘cautat’ aseara pe bulevardul virtual. Nu stiam! Ce noroc pe capul meu.Nu vin pe la tine de atatea ori cat mi-as (ti-ai) dori, dar si cand vin! Eu trebuie sa te felicit pentru ca ai adunat 5000 … de RON sau Euro? O glumita. Sentimentele nu se scot la mezat.DAR : recita-mi o poezie in acorduri line … :D

    1. eiii… scuze? ultima cireaşă! fără scuze!!!
      şi fără felicitări, era o bucurie împărtăşită… 5.000 de gînduri bune ale unor prieteni neştiuţi care au rupt din timpul lor… pentru mine
      cum să nu fie bucurie? a fost, este! mai cu seamă că eu sunt doar un pretext… şi „locul” ăsta o îndepărtare apropiată…
      de mine, de ei…
      dacă aş putea, la cît de importantă-i poezia spusă pentru mine, m-aş face glas…
      îţi aminteşti prima(şi ultima, categoric) supărare? rău şi mult m-am durut
      atunci, deşi n-ai auzit, ţi-am „spus”, de împăcare: Lumina Lină :lol:
      Cum te găseşti, uşoară zburătoare,
      Zăcând aci, pe-o margine de drum,
      Şi nu dormind într-un polen de floare,
      Învăluită-n aur şi parfum?

      Neascultând de vântul de la stup,
      Te-ai aruncat în plasa verde-a zilei
      Şi darurile-acum, ale zambilei,
      Puterile-amorţite ţi le rup.

      Voind să duci tezaurul de ceară,
      Te prăbuşişi din drumul cel înalt.
      Cine-o să vie, trupul tău de-afară
      Să-l caute şi-n jur să sufle cald?

      Cu aripa-n ţărână şi în vis,
      Strânge la piept comoara ta deplină.
      Cât te iubesc, frumoasa mea albină,
      Că sarcina chemării te-a ucis!
      postarea de azi, cu poemele lui Traian T.Coşovei, e DAR!!! ;)

      1. CELLA,
        Inainte de a ma prabusi, iti multumesc nespus de mult!… As vrea sa dedic acest DAR, comentatorilor tai fideli:MIRELA, OANA, BELLE DE JOUR, VANIA, … :D

        1. heiii :lol: cu să te prăbuşeşti??? auzi, noi alea slabele ce trebuie să facem atunci cînd voi vă prăbuşiţi?
          nţ, nţ, nţ… Nicuuu :lol:
          MULŢUMESC! dar nu în numele lor
          cît despre Vania… de-acolo m-am autoexilat, el trece pe aici întîmplător şi foarte rar
          oricum, gîndul contează :lol:

  6. cateva versuri din „Argotice”, scrise in anii studentiei, cand nichita era complexat de geanialul labis (cel cu „gandul bataios”):

    „De-atatea ori m-am vrut prin timp hoinar,
    dar mi se zbat in tample sovaiti
    si sanii tai ca doi genunchi juliti
    cu vinul lor amarnic de Cotnar”

    sau genialul „Ma taie surd, ma trece versul cum simti nevoia sa te pisi”…

    si tot asa

    cu siguranta ca nichita este in noi toti
    si nu degeaba si-a jertfit intreaga lui exista pentru poezie,
    cum el singur a spus.o

    cu bine cella, sarut mainile!

    1. am vrut, doamne cum am (mai)vrut să-ţi „răspund cenuşii”, la Flavius, mă dor aici… tăcînd
      NICHIATA nu şi-a jerfit nimic, dovadă? noi, cenuşa lui, vii(?)!
      nu te doare? durerea este cea mai importantă”percepţie” omenească, preţioasă cum mulţi dintre noi nu-şi dau seama
      gînd bun, ţie, Marius şi poemelor tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s