„Am adormit femeie şi m-am trezit frumoasă”…

… este un vers care mi-a rămas „tatuat” în memorie. Ultima poezie. Blog „dispărut”, fir rupt. Gol…

Nu ştiu dacă îşi aminteşte cineva de Anca. Avea blog, scria acolo versuri. Am iubit versurile ei. Le am, salvate, în măruntaiele calculatorului. Le citesc din vreme în vreme. Mi-e tare, tare, dor de altele. Să-ţi fie dor de ceva ce nu ştii.

Vreau să cred, şi chiar o şi fac, că am să găsesc „întîmplător” într-o zi o carte şi am să-mi recunosc dorul. Mi se întîmplă des. E ceva, de undeva… „Dacă nu am un lucru mi-l fac poveste. Şi atunci e ca şi cînd l-aş avea”.

Poveştile mele.

Întotdeauna cînd îmi doresc foarte tare ceva „mi se ia”. Deja, după atîta vreme, nu-mi mai fac probleme că aş putea avea ce-mi doresc, idiferent ce. E drept, nefiind perfect controlabilă, îmi mai „scapă” cîte o dorinţă. Cînd realizez că o am mă confrunt nimicitor cu ea, o analizez şi o „clasez”. Fiind de-acuma conştientă de neîmplinire mi-e destul de uşor să aştept să se treacă. Şi trece.

Timpul între „mi se dă” /”mi se ia” îl umplu cu „joaca de-a compensaţia”.

Întotdeauna o dorinţă neîmplinită are o compensaţie undeva. Joaca este a atenţiei pe dinlăuntru. Să-ţi simţi vibraţiile şi să ştii. „Aia e!” . Gata! Atunci cînd identifici vibraţia s-a terminat „timpul” .

Acum ştiu. Am să găsesc, într-o zi, undeva, un volum de poezii. Am să o recunosc pe Anca.

L-am „găsit”:) pe MARIUS ALDEA. El (îşi spune) „POETUL STRĂZII„.

Nu, nu am să spun nimic despre el. Am spus deja. Am să citesc ce scrie, poezia lui e darul „compensaţiei” pentru absenţa poeziei Ancăi. Mi se pare corect.

MULŢUMESC!

Marius Aldea prezintă un alt poet(Ştefan Ciobanu) dar mie îmi par potrivite cuvintele, oarecum, şi pentru poezia lui:

„este un poet viu, asta pentru că unii încă mai cred că poeţii stau doar prin manualele şcolare, un poet cu o voce proprie şi din ce în ce mai sigură pe ea, aşadar, un poet viu cu o poezie vie, cinstită şi curată care devine complexă prin simplitatea ei, care se adânceşte în analiza psihicului şi care poartă un dialog de bun simţ cu cititorul, obligându-l elegant(cum procedează o femeie când îşi dezbracă iubitul) să uite puţin de el; o poezie de atmosferă interioară, panoramă a Subconştientului tocmai din Conştient, de o imagistică de film alb-negru şi de o substanţială susţinere stilistică”

Lui MARIUS ALDEA i-au fost publicate, în Revista „POEZIA” din IAŞI, trei poeme minunate. NICHITA… zîmbim?

Poate printre atîtea, care vă ocupă viaţa, o să citiţi POEZIE.

Poate nu.

Alegerea este singura care, şi zilele astea, ne împarte, ne desparte, ne ţine departe. Să „alegeţi” bine, să puteţi (ne) trăi împăcaţi(?) cu voi şi alegerile pe care le faceţi.

Nu ştiu ce poem să aleg Marius. Îmi este tare greu, aş fi făcut o inserţie,ca de fiecare dată cînd îmi plac mult poeziile scrise de un poet(ă) ori altul(a).

Am ales „piciorul” în dimineaţa asta. Aseară aş fi ales cu totul altceva. La amiază altceva. Şi tot aşa. Alegerile…

Mult, mult, succes MARIUS, în tot ce faci. Sunt atent(ă), cu „ochii pe tine”. Poezia ta îmi păstrează dorul de poezia Ancăi. De certitudinea că încă am vibraţii. Certitudini.

E bine!

PICIORUL DE LEMN

Mi s-a amputat piciorul

pentru că am călcat strâmb

în faţa guvernului divin

şi mi-au pus de formă,

în locul celui amputat,

un picior de scaun.

câteodată, pe stradă,

sunt confundat cu un scaun

iar oamenii dau să se aşeze

să-şi fumeze odihniţi o ţigară.

Piciorul de lemn mi-l încalţ

cu un pantof de lemn,

la baza lui încalţ şosete

de muşchi de copac

şi chiar în fluierul piciorului meu

îşi cioplesc casele

familii artiste de ciocănitoare.

Din piciorul meu,

tata şi-a comandat un costum nou,

cu tot cu cravată în formă de cruce,

mama îl foloseşte când prepară mămăliga

dar nu mă lasă niciodată să îl ling.

Odată chiar, l-am împrumutat unui vecin

care nu avea coadă la cazma să îşi sape grădina…

dar… piciorul meu a prins rădăcini numai în tine,

zeiţa mea ciocănitoare.

ştiu, ştiu, nu-ţi face griji pentru la iarnă deloc,

dacă rămânem fără căldură,

îmi rup piciorul şi îl arunc pe foc.

Anunțuri

14 gânduri despre “„Am adormit femeie şi m-am trezit frumoasă”…

  1. CELLA, dacă nu ne-ai lăsat să omagiem primăvara Van Gogh-iană, atunci voi spune doar că această poezia prezentată mă face curioasă să citesc mult mai mult din acest poet, care e original, talentat, deosebit.
    O zi de noiembrie ca la Cluj, adică însorită și prietenoasă!
    P.S. Am vândut trei tablouri, merg să știi, merg. Ține-mi puminii, e greu să trăiești din artă! Pupici!

    1. draga mea, nu-i vorba că ‘nu vă las’ dar locul ăsta e ca o casă fără stăpîn de-o vreme
      devin şi eu evanescentă ;) şi curînd o să pun moderare că spamul e ineficient
      n-aş suporta ‘comentarii’ la ‘unele lucruri’ aşa încît suspend cuvintele, e aşa simplu
      am auzit, săptămîna trecută, o discuţie ca ‘între artişti’ care mi-a întors pe dos…
      brrr… ştiu de ‘la prima mînă’ cum e ‘să trăieşti din artă’, crede-mă!
      şi cred că ştiu şi multe altele, spre deosebire de ‘în general lumea’ eu, încă, ascult, nu doar aud
      şi… încetează cu noiembrie-n Cluj că oricît de depresivă las impresia că sunt nu mă faci să mă sinucid ‘în direct’ :-P am Clujul cu mine
      la p.s.-ţi-am mai zis: răbdareee şi iar răbdareee
      şi, să citeşti poeziile lui Marius, sunt mi-nu-na-te!!!(ce cuvînt… brrr :lol: )
      pupici

      1. Da, e talentat. Merita citit!
        ………………………….
        Am pus doua Ierni, Cella, poate le pun si pe celelalte…sau deloc.
        Noapte buna!

        1. măi, da’ tu ce ori pe cine căutai în spam?
          of, of… am zis io :roll:
          da!!! e talentat, BUBUIE! şi-i atît de tînăr, ce stare de bine îmi dau aşa POEŢI
          noapte bună, zici? bună să fie, vin să-ţi văd iernile, m-au surzit căştile şi lălăiii
          cred că sperii haitele cartierului că stau cu geamul deschis
          oricum, cad merele din măr într-o veselie, rămîn fără globuri :(

  2. cella, prezentarea dumitale m.a coplesit fara mila :)
    este o senzatie nemaipomenita cand aflu ca cineva ma citeste cu mare placere, nimic mai frumos, nimic mai frumos!

    sar’na si sa auzim dar numai de bine

  3. Am vrut sa-ti cumpar volumul lui Suciu de poezie, dar nu se mai gaseste pe niciunde. Asa ca, bietul Suciu, mi le trimite pe mail poezie cu poezie. Iti dau si tie copy la una, apoi poti fugi pe blogul lui. Mie imi par dementiale, dar io… stii cum sunt, daca suna ok sunt bestiale nu stiu sa le judec altfel :D

    „Poem uşor

    Mereu am visat să iubesc o femeie
    care sîngerează pe stradă. O literată
    cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
    de Mozart, cu sincope din Dante.

    O femeie lovită de grindină pe străzile fără durere,
    bătută de prunci cu mînuţele lor caraghioase,
    renumită pentru tăcerile ei din care stoarce
    frică şi somn.

    Aşa am ajuns, de cîteva toamne, să te iubesc pe tine,
    care sîngerezi cu sîngele meu.

    http://www.adriansuciu.ro

    1. Unul pe care merită să-l înjuri nu merită nici măcar să-l înjuri” mi s-a lipit de suflet ca marca de scrisoare, din prima ;)
      avem, unele, principii de viaţă convergente
      l-am văzut azi la tine
      MERCI!!! pentru gînd :D

  4. servus…
    frumoase amintiri si descoperiri… si cind te gindesti ca minuni de felul asta se pot intimpla in fiecare zi aici in… blogolume!
    toate cele bune
    seara frumoasa

    1. Flavius, spune-mi că nici tu nu ai uitat-o :(
      am ascultat toată seara Taxi şi Hara, parcă a fost mai uşor(amăgiri)

      seara frumoasă blogolumii (şi) ţie

  5. E o prezentare de iarna. secret pentru tine: iarna nu imi place ptrefer vara
    :)
    dar…asa cum ai descri-o tu in post este mai „prietenoasa”
    :)
    zi foarte buna
    :)
    si multumesc pentru alternativa
    :)

    1. vai, Belle, dar ce minunat de atentă eşti tu la ‘detalii’ pe care doar eu, mie… ;)
      anotimpurile nu mă alungă, nici unul, atîta vreme cît ‘mă găsesc’ în fiecare
      dacă-i ‘urît şi rău’ îl ‘pocnesc’ cu o reverie (de)reprimată, adică resuscitată :lol:
      aşa cum atunci cînd am citit poemul mi-am amintit o iarnă(cînd ‘piciorul a fost pus’ în foc şi… ce căldură de brad… mmm… şi ape vii, în zori din Izvor :lol: )
      la fel, iarna aceea şi Anca, mi-au (re)amintit toamna (care a dus în iarnă)
      am adormit femeie
      şi m-am trezit frumoasă
      sub bluza întomnată
      doi ochi şi-au făcut casă
      pe sânul stâng o frunză
      albastră şi nebună
      mi-a desenat cu sevă
      trei mângâieri şi-o mână
      pe gât,curgând mierie
      o toamnă mă-ndulceşte
      în timp ce ploaia rece
      pe coapsă-mi se-ncălzeşte
      am adormit femeie
      cecerul a-mblînzit
      şi m-am trezit frumoasă
      nectar de zei sorbit
      aşadar, fiecare ‘anotimp’ are ‘alternative’, rău e lipsa lor ;)
      să ‘nu ai’ preferinţe prea evidente, e un secret pe care ‘ţi-l vînd’, anotimpurile-s capricioase(toate) , fă-(ţi)-le frumoase pe fiecare dintre ele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s