Exerciţii de NORMALITATE

George Ţărnea

Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,
Orice copil are parinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al paşilor cuminţi.

Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curaţii ochi copilareşti
.

Orice copil are o mare
Pe care-şi poartă barca lui,
Dar nu se-aşteaptă să coboare
La ţărmul mării nimanui.

Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Şi-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe “ieri”.

Orice copil se poate face
Şi floare şi păun şi cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.

Orice copil are sub gene
Şi stropi de rouă şi gheţari,
Hrăniţi din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum.


Am să TAC despre ce ni se întîmplă, despre realul care ne manipulează uneori aproape incontrolabil vieţile(?).

Sunt OAMENI şi oameni. Banalităţi, ştiu. Există Momente şi Clipe.

Există RĂU, există BINE.

EXISTĂM (?!)

Atunci cînd răul pare că ne copleşeşte e cumva ca şi cînd nu mai poţi respira, parcă cineva ori ceva ţi-a absorbit energia şi cazi, epuizat, fără să-ţi mai poţi pune întrebări: de ce?… eu, de ce?… mie…

Nu te întrebi nimic, doar cazi…

Întunericul e DOAR absenţa LUMINII. Atît!

În căderile de noi, fără de întrebări, fără de gînduri, fără de lumină există acel NICIODATĂ NU EŞTI SINGUR!

Cine ştie OPREŞTE căderea, găseşte LUMINA.

Ea există, doar noi suntem trecători.

Unora dintre noi ‘zilnicul’ ne oferă  doar ‘întunericul’ din semenii noştri. Fiecare facem în patratul nostru… veghe. Cum putem, cum ştim, cît suntem ‘pregătiţi să ducem’.

Uneori, cînd mă simt ‘învinsă’, doar stau. Mă uit, aşezînd pe ‘ecranul de analiză’ fapte, oameni, de ce-uri.

Fiecare om a fost copilul cuiva, pînă la vîrsta la care ‘vorbea cu Îngerii’ fiecare copil era ‘ocrotit’.

Mi-a lipsit mereu din ‘analiză’ veriga care face diferenţa.

Şi am să caut mereu răspuns şi iubire. În răul fiecărui gest, în spatele fiecărui copil devenit(cum?, cînd?, de ce?) ‘om mare şi rău’.

Unde şi pe ce drum se pierd copiii… din oamenii mari?(întrebare retorică!, permanentă!).


CAMPANIE PENTRU  OAMENII MARI  :(

Povestea, din spatele poveştii, nu se poate spune.

Se tace. Unele poveşti doar se şoptesc.

Simona IonescuIsabelle… MULŢUMESC!!! Pentru NORMALITATE!!!

Doamne… în ce lume trăim? Am apucat să mi se pară normal anormalul de a mulţumi pentru normalitate.

De TRISTEŢE n-am să mă vindec niciodată. Doar VREAU! IUBIND!, caut copilul care vorbeşte cu Îngerii. În fiecare om mare.

De-o vreme ‘găsesc’. Tot mai mulţi. OANA, GABI, ANDREEA au fost doar începutul. Isabelle… primul PAS! De atunci a trecut ceva vreme. Azi, drumul se scrie, paşii se fac. Nu ştim unde ne duce(?) dar… suntem pe drum.

Isabellei am să-i spun doar atît, ştim amîndouă de ce…


Anunțuri

40 de gânduri despre “Exerciţii de NORMALITATE

    1. draga mea, zilele mele sunt întotdeauna, doar bune :lol:
      am învăţat să mi le fac
      mulţumesc! şi trimit spre tine gînd bun, cu toată normalitatea care sînt :lol:

    1. DA! prietene, este în noi, trebuie doar să nu ne temem, să nu ne ruşinăm, să fim!!!
      păi cum altfel? doar nu ne ştim de azi, de ieri… şi ştim, ne ştim
      răul nu se vindecă prin alt rău ci prin aducerea lui în lumină
      cred, iubesc, fac ! eu, tu, el, ea… noi
      zilnic!
      oricît pare de greu şi inutil, oricît impresia de noroi pe care ne-o dau e mai mare… e doar o impresie
      seminţele împrăştiate mereu, rodesc, ştiu asta aşa cum ştiu că lumina a învins întotdeauna întunericul(pînă şi vorbele ni le anulează, toate-s azi şabloane şi banalităţi, să nu ne lăsăm învinşi de ridiculizările lor, e atît de simplă ‘strategia’ că-i cedează doar cei superficial pregătiţi, neînvinşii… cei care cad din prima prin neexersarea înfrîngerii)
      se pierd seminţe, multe şi dureroase, dar fie dacă una rămîne v-a încolţi
      dacă nu pentru noi pentru cei ce vin, că ce suntem noi? trecători, viitorilor din care ne tragem ;)
      crescîndu-ne pruncii în lumină ei au să împrăştie seminţele mai departe
      nu lăsăm copiilor noştri decît partea de viaţă care am pus-o în ei prin iubirea care le-a dat naştere şi a vegheat asupra lor pînă la vîrsta cînd aveau ‘prieteni nevăzuţi’
      apoi, au început să crească, uitînd şi ducînd în ei doar ce a fost sădit în primii ani de viaţă
      da, prietene, eu am mare încredere o vom avea pentru că o avem
      hai să o arătăm, e greu? :lol:

  1. Draga CELLA,iti multumesc ca m-ai trecut si pe mine alaturi de ac esti oameni minunati.
    Sunt trista si eu…de fiecare data cand ies din casa si vad viata reala a oamenilor si a celor care nu cuvanta,ma intristez fiindca sunt asa de neputincioasa. :(

    1. modeşti să fie ăia care setem şi tac, da?
      şi cei cu frici… tu, n-ai ce şi de ce.punct! :lol: avem mult de muncit, să ne muncim în pătrăţica noastră ca pînă acum, împrăştie seminţe şi ne-om pansa neputinţele cum ştim
      alături este doar un cuvînt
      faptele şi gîndurile … puterea din noi
      ai uitat? ‘non avete paura’… de cîte ori am repetat noi asta?
      tristeţile şi neputinţele sunt la ‘probleme rezolvabile împreună’, le avem, le ştim, le ‘tratăm’

  2. ……………………………………….
    Sa ii ajutam. Exceptionala initiativa Simonei Ionescu si Isabellei, celor care ati preluat. ( Dar si noi, cei care incercam cu cat putem sa ajutam.) In liniste. Sper sa fim cat mai multi.
    …………………………………………………
    O zi linistita, acum, cand toamna isi tanguie norii, ceturile si ploile reci, neprimitoare. Cred ca este cel mai urat episod din agonia toamnei: ploi reci, nori mohorati si cenusiul zarii.
    Cand va ninge, voi uita cenusiul si lipsa luminii.
    Cand va fi din nou Soarele stapan, nici nu vot fi existat cenusiul si norii!
    Putina lumina:

            1. daaa… adica nu… :lol:
              da nici asta ;) : jamais de ma vie

              In cadrul concertului din Bucuresti – 25 noiembrie, Sala Palatului(20:00 – 23:00) – Jan Garbarek va fi acompaniat de pianistul sau Rainer Brüninghaus, basistul din Brazilia Yuri Daniel si de maestrul percutionist Trilok Gurtu din India.
              ciudă ciudă :-P
              fîllll fîlll… te-am survolat :lol:

  3. iar unora dintre noi zilnicul ne ofera surogate de motive ca sa-l acceptam si pe maine. ie de bine. poate maine zilnicu va fi mai bun ca cel de azi. da crezi ca ma intereseaza?

    1. cred că trebe să-ţi schimbi avatarul :lol:
      am citit la Daurel că ar putea cauza
      pune-l p-ăla cu tricoul albastru, mă! crezi că atragi minore cu mecla asta? :-P
      dacă eşti cuminte îţi mai dau cîteva ponturi, şi pup Lulu
      a, filmeee ca iar îi vineri azi, mîine

    1. rong! poate nu stii tu bine… is o manelista naiva, vai mama mea ;)
      telectualii subtiri au pus verdict asa ca… ce stii tu, ori io…
      cine-o cinta p-aia cu „valoarea mea, valoarea mea”?
      trebe sa exersez intensiv acuma sa corespund la profil ca n-am chef de rateuri, m-am chinuit mult sa razbesc :lol:
      in alta ordine de idei , vezi ca s-apropie ca miine decembrie si nu ma mai prindeti voi, ca anu trecut, cu clipu-n miezu noptii
      asa ca … ia-ti masuri din timp ca Oana-i nauca de drumuri, tot greu-i pa tine :-P
      p.s- mecla o ador, da nu ca pa tine, topita-s :lol:

      .

  4. Servus…
    si eu am constatat in seara asta, nimic nou, tocmai ca ne adunam tot mai greu la un loc cu lucrurile care conteaza, în normalitate de fapt… Pozăm cu ea dar nu o mai recunoaştem, nu mai ştim ce înseamnă…
    O seară frumoasă!

    1. pai… Flavius, eu credeam ca incepem sa dam semne de normalitate
      de cind cu toamna, frigul si inserarile devreme, ne adunam prin locuri vechi, la lucruri parca regasite, eu incep sa sper… poate-s defecta :lol:
      nu ma pot abtine, cred in noi , mult si tare
      seara senina ianapoi

    1. Nicuuu sa nu citesti cartea aia, e o abureala, crede-ma… bine tintita, intocmai si la timp „licurita” dar… gindim, da?
      putem „prin noi”, trebuie doar sa vrem, si… cam vrem!
      suntem citiva amnormali in „normalitatea lor” stiu sigur, ii cunosc ;)
      oricum mare brinza nu vom face, ca „asta-i filmul”, macar sa nu traim cu vina ca n-am incercat

  5. Azi te iubesc mai mult ca ieri! Am mai adaugat o latura. Am mai adaugat ceva la portretul sufletului tau. Mintea ti-o invidiez…Imi vine sa musc din ea! E voie?
    „Orice copil culege fluturi
    De dorul unei mangaieri”

    1. :lol: PrimaDona LA DISPOZIŢIA TA!!! cu toată inima
      cînd îmi spune cineva că mă iubeşte, îmi mai cresc două aripi :lol:
      am rezerve … iar tu nu eşti cineva, eşti cineva
      poezia asta le-o spun, să vezi ce frumos recit :lol:
      şi eu te iubesc, mult
      păcat că nu pot povesti aici, dar cînd îmi dau drumul… ştii tu, îs logoreică mamă, mamă :lol:
      ştii cîţi ani am azi? 18! şi 24! şi 20 :lol:
      gaşca mea a hotărît aşa… şi-am tulit-o… ‘în ţările calde’
      suntem pe front dragă, semănăm :lol:
      pup!!!

  6. Ce minunata poezie! si regasire de copil. Multumesc de dar.
    Imi dau seama de castig, ce castiiiiiig! Reasezarea aia, in Copil.
    Orice copil se poate face
    Şi floare şi păun şi cerb,

    Orice copil reface-n minte
    Destinul primului cuvânt,
    Putând să strângă în cuvinte
    Lumina-ntregului pământ.

    Da. E simplu. Normalitatea e simpla. Ca o simpla apasare de buton, a luminare…

    Frumoase actiunile astea, dincolo de cuvinte. E un fel de a iesi din tristete, spre a face ceva.

    „Fiecare om a fost copilul cuiva, pînă la vîrsta la care ‘vorbea cu Îngerii’ ”
    Vorbim si acum cu ingerii, draga mea, doar tu stii… si acum suntem copii cuiva. Nu am fost si nu vom fi niciodata orfani. Doar ca asta o simtim cand ne regasim, curati, asa cum am venit in prima zi. Si nu e greu deloc, doar ca am uitat cum e.
    Un fel de a trece in normalitate: intoarcerea fetei dinspre strambatate, spargerea oglinzilor si rasul. Rasul de copil. Impreuna cu ceilalti copii care se tin unii pe altii de maini – acele prelunigi ale inimii…

    1. ingerii nu pot să facă lucruri, oamenii pot. Oamenii nu pot încă să iubească total necondiţionat, să accepte şi să ierte, îngerii pot
      uite un loc, unde ma gasesc, ce harmalaie de viata
      http://www.teatrultandarica.ro/articole/65/DaRUItI-COPIILOR-iNGERI.html
      sa daruiesti, sa iubesti, sa te bucuri… stiu ce „judecati de valoare” se fac, m-am deprins… daruri primesc, daruiesc… nu pot sa nu fiu trista, prea mult se incapatineaza oamenii sa-si faca rau unii altora, de ce?… si mi se „arunca” in fata „de ce nu?”
      uite, o joaca minunata: cele ma „teribile” intrebari pe care ti le pui: alcatuiesti intrebari simple, adaptate virstei, intrebi un copil, tii minte(ce fetisoare serioase si calm stiutoare au, mirari pline de gropite si zimbete, raspunsuri peltic intrebatoare… „se consulta”, stiu… )
      ai sa fii uimita ce raspunsuri primesti si… ai sa ti le amintesti cindva, cind „problema ta” se va „rezolva”… copiii „stiu”
      noarmalitatea a devenit ceva greu de ajuns, mi se spune, habar n-am… unde sunt eu e bine
      iar azi este joi… peste toate-i lumina
      http://melfiorra.ro/?page_id=439

      1. Daaaa. copiii stiu… am trait o vreme mai mult intre ei. Nu exista multe explicatii, desi sunt „da de ce”-uri e alea cu gropite… Pupaturi cu gurite ude si privit pana la inima cu ochii aia mari. E grozav sa-i vezi cum fac orice, din nimic.
        Oamenii mari da, isi fac rau unii altora, dar fac si mult bine. Mi se da, in anul asta, sa culeg o jumate de an de „intre oameni mari”, ca intre copii. Tot povestind despre asta, vad la atii mai intai uimire, apoi idee de aia, de „nebuni dusi definitiv”, apoi se vede muscatura unei mici si amare invidii… Fiindca acolo, in miez, fiecare recunoaste ca-si doreste asta. Sa te iubesti cu alt om asa cum se iubesc copiii. Da, uitate si regasite bucurii. Nu-ti pasa de nici un fel de ce zice lumea, si nu sunt bariere. Cream povesti si ne bucuram de magia din viata fiecaruia. De ceea ce devine real. Harry Potter e „mic copil” :) (si asta nu-i rau. Dar nu-i asta idealul meu de magie).
        Intre copii… si intre tineri. Sunt tineri care invata pe tineri sa nu se lase prinsi in Matrix. Care deja se desprind si se cresc unii pe altii, fara frica. Invatand despre ei insisi si iesind in lume cu comorile din ei. Am intalnit in weekendul asta asa niste tineri, in Timisoara. Vii, plini de veselie, razbatatori, creativi, omenosi si entuziasti. Creeaza si schimba, pe dedesubt, sistemul. Astia chiar asta fac, schimbarea. Doua zile de nebunie, in care ne-am povestit despre magia din viata fiecaruia. Viataaaaa!

        E adevarat, pentru cei mai multi, asta e nebunie. Yo ii zic normalitate si ma prind in hora ei.
        Lumina, da. Peste si in toate.
        Cand vine timpul, privitul in intuneric, intr-un anume fel, aprinde lumina.

        1. e aprinsa, n-ai grija
          si eu ii cunosc, e generatia violet(indigo)le cunosc si parintii… n-am spaima lui miine, chiar deloc
          si nici apasari pentru ce cred altii, eu ii iubesc, ei?

          1. Eiii… cred ca si ei simt asta. E felul lor normal de a trai, simtind ASTA.
            Ce-mi spunea o noua prietena:
            Merge de ceva vreme in vizita la o… noua prietena, care are un baietel de cinci ani. Se imprieteneste repede cu copilul, se joaca si ea cu jucariile lui, cu pisica si cu cainele lor din curte. Il intreaba pe copil cum o cheama pe pisica.
            -Nu stiu.
            -Dar pe caine? Cum il cheama?
            -Nu stiu, zice iar baietelul.
            Doamna comenteaza un pic, pare confuza. La care baietelul ii spune:
            – Uite cum e, mai Mary draga. Astea, cu nume, eu le nu stiu… Eu nu stiu cu nume. Tu nu stii? Intre prieteni nu sunt nume.Prietenii nu au nevoie de cuvinte, ei au nevoie de iubire.

            Intre ei, revenim mai repede la normal…

            1. de-as sti eu acuma cite stiam…
              am uitat, asta mi cel mai greu, sa-mi amintesc ce stiam…
              de-aia-i intreb multe, poate aflu, poate mai pot sa ma gasesc

  7. Fum…

    Apusul de cristal se lasă peste cerul de opal,
    Nici privighetoarea, sprintenă de obicei, azi, nu mai cantă.
    Nu se mai aude nimic…

    Şi acest nimic apasă pe inima-mi, ca o furtună,
    gata să se dezlănţuie..
    Totul este fum,
    Un fum ce mi-a înecat viaţa,
    sugrumându-mă neîncetat…
    Totul…

    Picături de fum se preling pe geam
    Şi în inima-mi împietrită;
    Flori de fum, nestatornice şi pline de durere,
    Îşi găsesc adăpost în mintea mea.

    Sunt un fir de praf în astă lume largă. Praf…
    Deci… voi fi fum…
    Rătăcesc în stagnarea vieţii, în această clipă,
    ce ţine mii de ani,dar
    Ah! Cum curge hora morţii, mă avânt în ea,
    mă pierd…

    Durerea mă sfâşie pe dinăuntru
    Se hrăneşte din vise spulberate,
    Din minciuni şi regrete.

    Eu te-am iubit, dar totul
    A fost o iluzie frumos împachetată
    În durere şi remuşcări.

    Eu te-am iubit, dar iubirea ce ţi-am purtat
    A ars mocnit,
    Şi în tain-am suspinat,
    Şi în taină am aflat,
    Că focul… s-a transformat în scrum,
    iar apoi în fum…

    Alt copil, de 16 ani :D

    1. Oana, copil de cristal, tu esti special indigo :lol:
      atentie maxima la ei, au mare nevoie, noi avem nevoie de ei
      Damne, ce-mi plac… habar n-ai
      sunt asa repede profunzi in micile lor stingacii
      ma inciti ceva de groaza
      uite, te rog să-mi zici, recunosti ceva in ei?
      Doreen Virtue, Copiii Indigo si de Cristal:
      Primul lucru pe care cei mai multi oameni il observa la Copiii de Cristal sunt ochii lor, mari, patrunzatori si inteligenti peste varsta lor. Ochii lor iti retin privirea si te hipnotizeaza, in timp ce realizezi ca sufletul ti-e dezvelit ca sa-l poata copilul vedea. Probabil ca ati observat aceasta noua „semintie” de copii populand rapid planeta noastra. Ei sunt voiosi, incantatori si iertatori. Aceasta generatie de noi lucratori ai luminii, cu varste aproximativ intre 0 si 7 ani, sunt ca nici o alta generatie. Ideali in multe privinte, ei sunt indicatoarele pentru directia in care se indreapta omenirea … si este o directie buna!
      Copiii mai in varsta (aproximativ intre 7 si 25 de ani), numiti „Copiii indigo”, impartasesc anumite caracteristici cu Copiii de Cristal. Ambele generatii sunt foarte senzitive si mediumnice, si au scopuri importante in viata. Principala diferenta este temperamentul lor. Cei Indigo au un spirit de razboinic, deoarece telul lor colectiv este sa zdrobeasca vechile sisteme care nu ne mai sunt de folos. Ei sunt aici sa anuleze sistemele guvernamentale, educationale si legale carora le lipseste integritatea. Pentru a atinge acest tel, ei au nevoie de temperament si determinare arzatoare.
      Acei adulti care rezista schimbarii si care pretuiesc conformismul se poate sa-i inteleaga gresit pe cei Indigo. Adesea acestia sunt etichetati in mod gresit cu diagnostice psihiatrice cum ar fi Sindromul Atentiei Deficitare Hiperactive (SADH) sau Sindromul Atentiei Deficitare (SAD). Din pacate, atunci cand acestia sunt sub medicatie, persoanele Indigo isi pierd adesea senzitivitatea lor frumoasa, darurile spirituale si energia de luptator… In comparatie, Copiii de Cristal sunt binecuvantati si echilibrati temperamental. Sigur, si ei pot avea ocazional accese de furie, dar acesti copii sunt foarte iertatori si placuti. Cristalinii sunt generatia care beneficiaza de valvataia raspandita de cei Indigo. Mai intai, Copiii Indigo au condus cu sabia, taind orice lucru caruia ii lipsea integritatea. Apoi Copiii de Cristal au calcat pe cararea curatata, intr-o lume mai protejata si mult mai sigura.
      Termenii „Indigo” si „Cristal” au fost dati acestor doua generatii deoarece ei descriu cu cea mai mare acuratete culorile aurei lor si modelele energetice. Copiii Indigo au o multitudine de albastru-indigo in aura lor. Aceasta este culoarea „chakrei celui de-al treilea ochi”, care reprezinta centrul energetic din creier localizat intre cele doua sprancene. Aceasta chakra regleaza clarvederea, sau abilitatea de a vedea energia, viziuni si spirite. Multi dintre copiii Indigo sunt clarvazatori.
      Copiii de Cristal au aure opalescente, cu culori multiple minunate in tonuri pastelate. Aceasta generatie da dovada de asemenea de fascinatie pentru cristale si pietre …
      Copiii Indigo pot simti lipsa de onestitate, asa cum un catel poate simti frica. Persoanele Indigo stiu cand sunt mintite, luate peste picioar sau manipulate. Si devreme ce scopul lor colectiv este sa ne plaseze intr-o lume noua, a integritatii, detectoarele interioare de minciuni ale celor Indigo sunt integrale. Asa cum am amintit mai devreme, acest spirit de razboinic este amenintator pentru unii adulti. Astfel ca, persoanele Indigo nu sunt capabile sa se conformeze situatiilor disfunctionale de acasa, de la serviciu sau de la scoala. Ei nu au abilitatea de a se disocia de sentimentele lor si sa pretinda ca totul e O.K. … numai in cazul in care sunt sub medicatie sau sedati.
      Darurile spirituale innascute ale Copiilor de Cristal sunt de asemenea neintelese. Mai exact, abilitatile lor telepatice care-i determina sa inceapa sa vorbeasca mai tarziu.
      In noua lume pe care persoanele Indigo o inaugureaza, vom fi cu totii mai constienti de gandurile si sentimentele noastre intuitive. Nu ne vom mai baza asa de mult pe cuvantul scris sau vorbit. Comunicarea va fi mai rapida, mai directa, si mai onesta, pentru ca va fi de la minte la minte. Deja, un numar tot mai mare dintre noi luam contact cu abilitatile noastre psihice. Interesul nostru pentru paranormal este tot timpul ridicat, acompaniat de carti, emisiuni televizate si filme pe aceasta tema.
      Astfel ca, nu este surprinzator faptul ca generatia care urmeaza celei Indigo este incredibil e telepatica. Multi dintre Copiii de Cristal si-au amanat modelele de vorbire si nu este neobisnuit pentru ei sa astepte pana la 3 sau 4 ani sa inceapa vorbirea. Dar parintii imi spun ca nu ai nici o problema in a comunica cu copiii lor tacuti. Nici pe departe! Parintii se angajeaza intr-o comunicare minte-la-minte cu Copiii lor de Cristal. Si acestia folosesc o combinatie de telepatie, limbaj al semnelor propriu creat si sunete (inclusiv cantecul) pentru a se exprima.
      Problema apare cand Cristalinii sunt catalogati de personalul medical si educational ca avand modele de vorbire „anormale”. Nu este o coincidenta faptul ca pe masura ce se nasc tot mai multi Cristalini, numarul de diagnostice de autism este tot mai mare.
      Este adevarat ca, Copiii de Cristal sunt diferiti fata de alte generatii. Dar de ce trebuie sa patologizam aceste diferente? Daca copiii comunica cu succes acasa, si parintii nu declara nici o problema… atunci de ce sa incercam cream o problema? Criteriul de diagnostic pentru autism este destul de clar. El arata ca o persoana autista traieste in propria ei lume, si este deconectata de alti oameni. Persoana autista nu vorbeste din cauza unei indiferente fata de comunicarea cu altii.
      Copiii de Cristal sunt chiar opusul. Ei sunt printre cei mai conectati, comunicativi, iubitori si lingusitori dintre oricare generatie. Ei sunt de asemenea destul de inzestrati cu daruri filozofice si spirituale. In plus ei arata un nivel fara precedent de bunatate si sensibilitate acestei lumi. Copiii de Cristal imbratiseaza spontan si sunt grijulii cu oamenii la nevoie. O persoana autista nu ar face asta!
      In cartea mea ” si Hranirea Copiilor Inidgo”, am scris ca SADH ar trebui sa insemne Atentie Formata intr-o Dimensiune Superioara. Aceasta ar descrie cu mai multa acuratete aceasta generatie. In acelasi ton, Copiii de Cristal nu justifica o eticheta de autism. Ei nu sunt autisti! Ei sunt ADMIRA-tistici!
      Acesti copii sunt demni de admiratie, nu de etichetat cu disfunctii. Daca cineva este disfunctional, acelea sunt sistemele care nu se acomodeaza la evolutia continua a speciei umane. Daca ii injosim pe copii cu etichete, sau ii medicam pentru supunere, vom submina un dar trimis din ceruri. Vom zdrobi o civilizatie inainte ca ea sa aiba timp sa prinda radacini. Din fericire, exista multe solutii pozitive si alternative. Si acelasi cer care ne-a trimis Copiii de Cristal ii poate asista pe aceia dintre noi care sunt avocatii copiilor…
      „Copiii de Cristal au inceput sa apara pe planeta in jurul anului 2000, desi unii ii dateaza usor mai tarziu. Acestia sunt copii extrem de puternici, al caror scop principal este sa ne duca catre urmatorul nivel in evolutia noastra, si sa ne reveleze puterea noastra interioara si divinitatea noastra. Ei functioneaza ca o constiinta de grup mai degraba decat ca indivizi, si ei traiesc prin „Legea lui Unu” sau Constiinta Unitatii. Ei sunt o forta puternica pentru dragoste si pace pe planeta.”
      poate n-ai vreme sa citesti, eu sunt fascinata de ei si de absolut tot ce fac, sa-mi dai… multe, multe :lol:
      vreau sa compar, sa gasesc …
      auzi? nu mi-ai zis ce lecturi au copiii astia plzzz

  8. Multumiri tuturor! Si sper sa fiti alaturi de mine si Isabela.
    Cella, plecaciuni pentru bannerul pus! As vrea ca tuturor sa li se imprime in minte aceasta inima rosie ce pulseaza Viata!

    1. vaiii… eu sunt prezent!
      multumiri? neee… eu, plecaciuni!!!
      am atitea de facut ca o sa-mi zica Trex, iara, ca asa ramin ever :lol:
      da’ ce-mi placeee

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s