Adăpostul din noi

Se dedică:

MĂLINEI & NOAPTEA IGUANEI

Motto: „Fixează cu premeditare unica ta hârtie de identitate

Sub aripi e un spaţiu imens, mai tăcut decât imensităţile polare

ORACOLUL A UITAT SĂ PUNĂ VIRGULE

Gellu Naum- 122 de cadavre( în colaborare cu Virgil Teodorescu)

M.C.Escher-double planetoid

până mai ieri, am fost sigur că sufletul stă sub inimă
sau puţin lateral, în locul gol dintre ea şi plămâni.
împlinisem 40 şi tot mai credeam că sufletul locuieşte
într-un spaţiu golbineînţeles, tot în piept, tot sub inimă sau lângă ea

M.C.Escher-relativity

numai că, dragul meu, într-o zi de marţi,
după ce tocmai împlinisem patruzeci şi unu,
atenţia mea măruntă, duşmanul de moarte al celei mari,
a coborât ceva mai jos: stomacul
tocmai începuse să-şi facă de cap,
iar neliniştea să se-adâncească.

M.C.Escher-stairs thumb

aşa am descoperit că ticălosul de suflet
nu se mai afla la locul lui.
coborâse adică şi el spre stomac,
acolo unde mă durea cel mai tare.
la patruzeci şi unu mi-am dat seama
că sufletul merge acolo unde e durere.

M.C.Escher

iar când a ocolit ficatul, ratându-l,
am zis că, iată, sufletul poate fi înşelat,
numai că el se mutase sub bilă,
unde amurgul încă nu se lăsase.

M.C.Escher-eye

ei bine, din clipa aceea, bila n-a mai rezistat.
şi dacă până mâine dimineaţă
sufletul va coborî mai jos de intestine,
pot crede că nu trupul e greu, ci sufletul
şi că de suflet moare omul, nu de trup.

***   ***   ***


în măcelăria ta mi-ar fi plăcut şi mie să lucrez
măcar o dată pe săptămână, în ziua mea liberă,
dar nu în faţă, unde vinzi şi unde
toţi îmbracă halate şi poartă mănuşi,
mie îmi place în hala din spate, unde muştele roiesc
şi unde, oricât te străduieşti să îi extermini,
şobolanii mişună peste tot.

acolo, tăvălit pe câte-o halcă, să pot sta singur,
cu coatele în sânge animal,
să mă zgudui de plâns şi să mă rog.
după opt ceasuri de rugăciune dintr-asta,
aş ieşi afară cu ochi limpezi şi surâzători

şi şase zile după aceea aş fi blând ca un miel
şi gata de orice sacrificiu,
fericit că în a şaptea zi mă pot întoarce
în măcelărie, printre hălci,

fiindcă numai din cauza cărnii te rogi
şi cu cât e carnea mai multă,
cu atât te rogi mai sfâşietor.

am supravieţuit mai ieri şi unor toamne
care abia urmează să vină,
d-apoi ăsteia despre care meteorologii
spun că va fi cea mai scurtă dintre toate?

numai că nu ne-am mai dus la momfa
aşa de des ca mai an –
biletele-au ajuns cu mult prea scumpe
iar momfa se îndepărtează ceas de ceas,
deşi parcă tot mai mulţi turişti
se arată dornici să o viziteze.

ministrul turismului spune că momfa
e deja pregătită să primească
în raiul ei zece mii de vizitatori,

dar tot ministrul turismului se vede
nevoit să recunoască franc
că el nu a fost în momfa niciodată
şi că nici nu ştie unde este
deşi sunt patruzeci de microbuze
care pleacă zilnic înspre momfa.

ce le-o fi plăcând în momfa dragilor
noştri turişti de se-nghesuie într-acolo?
or fi microbuzele atât de odihnitoare,
minunăţiile atât de mari încât,

odată ajunşi la momfa, nici chiar unul
să nu dorească să se reîntoarcă?

văru’ care vine de la maramu’
zice că de ce nu l-am chemat
vara asta şi pe el la momfa.
păi ce, vere, asta a fost vară?

şi-atunci noi ce căutăm aici?
aici e locul de unde pornim înspre momfa.
şi unde vine momfa asta, vere,
momfa e la nici doi paşi de-aici,
dacă stăm încremeniţi un ceas,

vom fi primii care-ajungem astăzi.

numai dă palinca aia mai încoace
şi nu mai căsca în halul ăsta ochii,
în momfa, dacă vrei să vezi, intri cu ochii închişi,
aici nu eşti la mare sau la maramu’.

citiţi  POEZIE de vremi şi destin(în vremile ce ne petrec) dacă vreţi să ajungeţi ‘în momfa’ voastră… rugaţi-vă POETULUI… IOAN ES.POP să vă ‘zică’ POVEŞTI … despre NOAPTE şi ZI … despre VOI … despre adăpostul din noi …


(ş-a venit ainstain la doamna aia, îi era pretina de-o viaţă. ainstain era de-acum bătrân şi-ntr-o ureche. ş-a văzut ainstain paianjenu, doamna-l crescuse de mic ca pe copilul ei. i-a plăcut paianjenu lu ainsain şi s-au făcut pretini la catarama. săraca doamnă. săraca mamă. a ieşit la bucătărie să-i aducă înaltului oaspete delicatese. atunci hoţomanu – hoţ de păianjen, îl baga-n gură şi-ncepe să-l mestece de zor. când a venit doamna, la colţu’ gurii lu ainstain rămăsese neînghiţit un picior.
Ce-i aia, a zis ea. Ce să fie, aripa de la mustaţa mea. Niciodată nu s-au mai văzut după aia. Niciodată ea nu l-a mai putut ierta)
.

( 3. calvarul – volumul Podul, Colecţia Hyperion, Editura Cartea Românească, 2000)

***   ***   ***

iluzia culorii

reproduceri prin aduceri:

Maurits Cornelius Escher şi Maurits Cornelius Escher


Anunțuri

31 de gânduri despre “Adăpostul din noi

  1. Ce as putea spune eu care nu cunosc si rar citesc?doar atat:imi place fiindca am inteles inca o data ca si poetii sunt ca si mine,ca si noi cei multi,adica niste oameni care-si pun intrebari,sufera si plang,uneori se bucura si iubesc.
    O zi frumoasa!

    1. eu sunt cea răsfăţată, crede-mă… lasă că… bine, azi tac(iar)… de fapt cred că am să-mi fac o regulă din asta
      cuvintele nu zidesc :( Poeţii sunt folosiţi în rău… am să… doar tac
      Mulţumesc!, draga mea, mă onorezi peste ce merit… aşa echilibrează viaţa trăirile
      Mulţumesc!

  2. Iluzii optice si imagini imposibile, absurde … la fel ca si multe din lucrurile care ne compun viata.

    Buna ideea sa-ti ilustezi postul cu Escher …

    1. mi se doar pare mie că trăiesc/im(?) aşa… de fapt am, acut, sentimentul ăsta… absurdul şi inutilul
      imposibilul mi se pare mult mai familiar… da… mult mai
      sunt multe care m-au făcut să nu mă pot abţine(deşi am vrut, deşi vrînd am ales ce nu prea vroiam)
      apoi… au venit altele…
      am citit (şi)asta:
      „Câţi ani ai?”
      “Am şapte ani şi jumatate, exact”
      “Nu-i nevoie să adaugi ‘exact’ – observă Regina. Te cred şi fără asta.
      Acum o să-ţi dau ceva de crezut.
      Eu am exact o sută şi unu ani, cinci luni şi o zi.”
      “Asta nu pot s-o cred” zise Alisa
      “Nu poţi?” Zise Regina cu milă.
      “Mai încearcă: rasuflă adânc şi închide ochii.”
      Alisa râse: “Degeaba încerc. Nu se pot crede lucruri imposibile
      “Se vede că n-ai antrenament” – ripostă Regina.
      “Când eu eram de vârsta ta, faceam exerciţiul ăsta o ora şi jumatate pe zi.
      Chiar înainte de micul dejun ajungeam uneori să cred şi câte şase lucruri imposibile dintr-o data.”
      am mai trăit una/alta… şi uite aşa… să nu mai zic de ‘visele’ tale… unde m-am ‘învîrtit’ de la postare şi unde nefiind ‘în ton’ cu cei care au comentat am preferat să tac…
      na, am şters… începusem să bat cîmpii despre tăcere şi mi-am dat seama că, de fapt, nu zic nimic… emit retorisme şi banalităţi

    1. Mălina e o fiinţă de Lumină Oana… ea nu face nimic… există
      din cînd în cînd îmi atinge sufletul, întotdeauna atunci cînd am de luat o hotărîre grea, să nu mă întrebi cum face că nu ştiu şi nici nu o să caut răspuns, se întîmplă şi atît… ca multe altele

  3. Emoţionant! Mai ales că nu mă consider a fi fost atât de cuminte încât să merit!
    „la patruzeci şi unu mi-am dat seama că sufletul merge acolo unde e durere.” – aşa este, ai atâta dreptate…
    Mulţumesc!

    1. am să-ţi spun o taină: exista în blogosferă un blog
      omul din ‘spatele’ lui a murit
      nu am scris niciodată nici un cuvînt acolo, era mult prea mult nu am putut, dar din martie anul trecut pînă în septembrie anul ăsta ‘am simţit’ împreună… am fost mulţi tăcuţi acolo, zilnici(am constatat asta din mesajele de după ‘anunţ’ :( )
      de 3 zile blogul a ‘dispărut’, am fost… nu, n-am să zic cum(salvasem multe postări dar nu toate… deunde să ştiu? :( )
      primul lucru dimineaţa click blogul LUI… şi azi ‘a apărut’
      e drept, altfel, refăcut(probabil de familie) fără comentarii şi răspunsurile LUI… au rămas textele
      iar eu am iar sensul citirii de dimineaţă…
      nu ştiu dacă ai priceput ceva… postarea de azi, prin mine … e legată de tine şi Mălina… e ceva special
      dacă am hotărît eu că meriţi atunci meriţi şi eu ştiu pentru ce ;)
      dacă nu ‘comentez’ nu înseamnă că nu ştiu ori nu ‘exist’
      am un fel mai anapoda de a reacţiona dar de sinceritatea mea nu trebuie să te îndoieşti… prietenii ştiu ;) chiar dacă nu ‘le pică moale’ întotdeauna
      ghinionul lor să fie prietenii mei şi mai cu seamă să îi iubesc :lol: (Oana-i una, aia specială rău :lol: )

  4. mi se pare ingrozitor de trista povestea cu blogul tipului care nu mai e… god.. sa ai taria sa il citesti.. eu nu cred ca as putea you ARE strong, really

    1. era un tip puternic, s-a reinventat dintr-o poveste mai puţin fericită, o căsnicie ori iubire ratată, scria minunat
      îl citesc zilnic ca şi cum ar fi, m-au decepţionat puţin ai lui că au scosc comentariile, îmi lipsesc
      postările lui,salvate, mă ţin agăţată de blogul ăsta pe care nu-l mai pot folosi decît din draft, a reinstala programul înseamnă să-mi pierd postările lui
      şi… de ce-aş fi eu cea tare? el este prin ce a scris şi-mi dă mie şi altora care l-am ‘însoţit’ atîta vreme zilnic
      a, m-am şi abonat la blogul lui că au introdus posibilitatea asta, poate mai avea multe pentru noi
      îl citesc aşa cum citesc multe altele, îmi face bine… mult, scria un fel de prozopoezie, e foarte pozitiv, cald, minunat
      crezi că-s macabră? :lol: poate sunt, mai ştii?
      dacă nu aş şti, găsindu-l, azi, întîmplător cum ar fi? nu l-aş citi?
      mă întreb ceilalţi ce fac şi unde sunt?… avem o poveste acolo

  5. nu cred ca esti macabra, cred doar ca esti puternica. deci chiar daca mor o sa vii in continuare pe blogul meu, da? :D uite ce inseamna sa fii macabru

    1. faci mişto ? :lol: să ştiu, că te speli pe bot de ‘material’ de carte :-P E groasă soro, nu aşa! :lol:
      cred că ‘m-a luat valul’ acuma am constatat :lol:
      măi, doar ştii că-s mai dusă ca tine, vorbim la telefon dacă nu ne lămurim
      vaiii … mă tăvălesc în chinuri(de rîs)

    1. vaiii Belle răsfăţ ‘de toţi banii’ cum s-ar zice :lol:
      trăim în plin absurd şi iluzie, de ce nu ne-am răsfăţa ;)
      dacă nu noi, cine? dacă nu acum, cînd? dacă … am uiata cîţiva ‘dacă’ da’ e aşa bine :lol:
      mulţumesc! … eu! ştiu ce spun

    1. ei… ne ferim de judecăţi de valoare ;) prostu-i şi el doar un om , mai puţin informat :lol:
      iar sufletul… aia-i altă ‘mîncare de peşte
      nu se moare ‘de suflet’, licenţe poetice fără valoare de circulaţie, azi, dacă te iei după… eşti halit ;)
      mai bine ‘te prefaci’ prin dare peste cap de trei ori… a, şi ai grijă ce-ţi ‘doreşti’… eviţi cu atenţie licenţele poetice ce includ ‘suflet’
      hai, că-i simplu, mai ceva ca dimineţile frumoase

  6. impresia mea – si s-a cam acutizat in ultima vreme – e ca de fiecare data cand aflu ca un lucru e simplu, mie pur si simplu nu-mi iese..dar, cum bine zici, ma prefac – cu un talent mai ceva ca cel al diminetilor frumoase

    1. ;) am citit… prefă-te frumos, pe cît poţi, ceilalţi sunt întotdeauna majoritari
      şi nu vrem asta, nu? aspiraţional măcar … hai că dimineţile, împreună cu ‘restul’, nu ni le ia nimeni, doar le transformă(totul e în mintea noastră, încă, cîţi n-am auzit/văzut chiar crezînd asta; evoluînd au început frumoase îndoieli şi s-a ales praful de multe, prin îndoire )să ne (pre)facem, zic, păzindu-ne dimineţile frumoase, măcar parţial, pentru noi(recomand ceai alb de somn liniştit, maxim un vis)
      nu am ştire de vreo moarte din egoism(‘creştinesc’, desigur) … poate doar accidentală dar aia nu intră în statistici acolo unde, pînă la ora şi data prezentei, suntem cnp-ei fericiţi şi perfect aliniaţi ‘macarale,rîd în soare argintii… macarale… în zori de zi'(vezi, nimic nu se schimbă, plictisitor de banal… totul (ne) se transformă)
      veselie mare mon cher! :lol:

  7. de citeva zile incerc sa conving mina sa ma lase sa scriu ceva… ; acum am recitit textul, dar dupa ce am trecut – pe indelete- peste/ pe la comentarii, am inteles de ce trebuia sa amin sau sa tac;
    si ma simt ca ‘sufletul ce locuieşte într-un spaţiu gol’ in punctul acela al iluziei de culori [al unei iluzii de culori ?]

    1. crede-mă că dacă aş putea să-ţi răspund aş face-o şi ţi-ar trece(garantat) impresia aceea
      din păcate, aici şi acum, nu mai pot
      (re)citesc de ieri Ecclesiastul în tălmăcirea lui Foarţă… ai răbdare, cu tine în primul rînd, şi mare grijă la ‘jocul de-a vacanţa metaforei’
      „Cu toatele-şi au timul lor/ şi ceasul cuvenit sub cer: (…) timp să omor/ şi timp să vindec;/ timp să frâng,/ şi timp să-ndrept/(…) un timp să strâng pleoapele şi-un timp să dănţui;/ timp s-arunc piatra, timp să strâng/ aceleaşi pietre; (…) / timp să cîştig şi timp să pierd;/ timp să păstrez şi timp s-arunc;/ timp să destram şi timp să cos; / timp devorbit, timp de nescos/ nici un cuvânt; timp a mă face/ aspru şi timp când să dezmierd; timp de război şi timp de pace” …
      stai aproape AnaMaria, e timp… crede-mă … sufletul e la locul lui , oricare ar fi acela
      e greu, eu cred doar oamenii în ochii cărora pot privi, cred că ştii de ce, doar aşa poţi(dacă ştii ) şti dacă acolo locuieşte ori nu cineva
      ori, se poate întîmpla adesea, a locuit vreodată … nimeni
      la culori, mai ales, păzeşte-ţi ‘iluzia’, jocul de lumini naşte umbre, întotdeauna!

  8. Am trecut sa-ti spun ca azi am „techerghit” pe la mall-uri si filme, cu ai mei doi dragi [auzi, Enya a fost singura cu o colega si prietena la filmul „2012” si nu i-a fost frica deloc (nici n-avea cum!)] , Xabi a jucat tenis o ora, iar eu m-am lafait in Carturesti (ador locul acela!), mi-am luat niste carti, am facut km intregi de mall, la Diverta, apoi la parfumuri-documentare, apoi i-am cules pe dragii mei si am strabatut impreuna promotiile, am goloit cateva rafturi cu vestimentatie de seon, ca fetita-i mare si frumoasa si harnica! Acum, pe la casuta noastra! Banal. Pup, CELLA, o zi foarte buna! :P

    1. ce fain :lol: dacă ţi-aş zice eu ai rîde, bine că-i(încă) minune de toamnă şi dupăamiaza a fost toată a mea
      banalu-i noua mea pasiune ;)

  9. e atata poezie si literatura aici, in bazarul asta al tau, dichisit ca o parfumerie; si ma gandesc, dumnezeule, ce mult si ce bine se scrie la noi, in limba noastra, si ce frumosi suntem.e un adevar care imi da o stare de bine..
    blogul tau e atat de lenes, incat o sa-l adaug eu la blogroll, de vreme ce singur, banuiesc, n-o sa faca chestia asta..de lene, desigur:))

  10. n-am mai ‘primit’ de-o veşnicie aşa vorbă bună
    cu tot dragul, te rog
    n-am vrut să fie parfumerie, de fapt n-am vrut blog, aşa s-a ‘nimerit’
    era loc de şuete pentru prieteni, atît
    doamna Verona, Lucia a năşit la nume :lol: dar, zău, aşa îs… o indisciplinată şi o căpoasă şi o mareee leneşă :lol:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s