Totul Simplu…

răsărit/apus(?!) ... doar stări ... a sta în nemişcare ... apus/răsărit:STARE!
O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca
n aritmeticile
Copiilor…
Capul întâi – ce fericire! –
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
„Ce fără cap este fata aceasta!”,
Eu aş fi uitat totul

Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
„Ce fără inimă este fata aceasta!”

Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,

Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care

Lumina ei le-a adus în lume…

Ana Blandiana/ 1969 vol.Atreia taină

***   ***   ***

„Vorbind” …  cu VOI … îmi modific … „răspunsurile” … undeva, cîndva, cineva … (o)înţelege … poate … ori  … NU …. AKASHA

şi …

mereu,  neuitînd … OCTAVIAN PALER … simplitatea e o trăire-stare pe care am uitat-o … vieţuind … biete pretexte, noi … simplitatea-i pierdută pe veci … amintirea ei ne bîntuie neştiind ce e … un dor … de o (ne)împlinire … pe care o purtăm în noi şi pe care nu o vom (re)găsi … noi … „complicaţi” mînuitori … de „noi” … o invocăm mereu … cuvîntăm … fără să avem habar despre …

CUBISM! deşertăciune … NIMIC! … vînare de vînt … a trăi … netrăire …

"adevăruri" ... imaginare

PENTRU A FI, poate, LIMPEDE(?) …  deşi … ei … asta este, cui ce-i pasă … şi … de ce i-ar păsa? :

GELLU NAUM-CĂLĂUZA RĂTĂCITĂ

(din- Ascet la Baraca de Tir 2000)

Faptele trăite obligau la o nouă lectură în cuvinte
erau atâtea lucruri atâtea nume stranii
umblam pe câmp eram obosit şi din greşeală m-am culcat pe iarbă
departe se spărgeau copaci se clătinau acoperişuri
în surzenia lucrurilor un om îmi făcea semne

„sunt călăuza ta” striga „vino şi te culcă în câinele meu”
eu mă culcam şi mă trezeam în lumina rece a lunii departe
trecea un vapor
era ceasul care îndeamnă la rătăcire
sprâncenele îmi acopereau încă ochii roua îi umezise
ceva mai jos omul acela continua să-mi strige „chiop chiop chiop sunt călăuza ta”

cu o simplă fluturare a degetelor ar fi vrut să mă ducă la o domnişoară
făcea gesturi porno ca să mă convingă
era călăuza mea rătăcită într-un loc foarte îngust într-o casă
dincolo se aflau alţii rătăciţi pe câmpie

ca un ciclop vedeam peste hotarele lor mă puteam uita
creşteau acolo doi copaci cerul deasupra
însemna linişte până departe
ceilalţi se aflau pe un câmp mă uitam nu vorbeam
fiecare susţinea că ar fi rătăcit pe un câmp
biata mea călăuză condamnată la o aspră tăcere

îi conducea prin pădure
(urlau de frică le dădea făină)
din toate părţile curgeau izvoare
pădure era în fiecare dormeau pe făină curgea pădure din ei
cineva spunea „dacă am ieşi de aici am vedea ce mulţi sunt
mişună peste tot ca furnicile”
le strigam „aşezaţi-vă liniştiţi pe mal aşezaţi-vă ca furnicile”

eram călăuza lor rătăcită
o femeie se urcase într-un copac
vroia să mişune acolo ca furnicile şi ascultând adâncurile sale
cerul arăta linişte până departe
umblam pe câmp eram obosit şi s-a nimerit să mă culc din greşeală sub iarbă
stăteam acolo cu un orizont peste ochi
ceilalţi se culcaseră în câini
stăteau în adâncul lor şi ascultau cum vuia pământul
Anotimpurile CELLei... "adevăruri" ... imaginare
Anunțuri

6 gânduri despre “Totul Simplu…

    1. viaţa li se pare multora ciudată X
      am mai scris p-aici, puţin e drept că mă feresc cu obstinaţie să scriu, despre a fi trăit şi netrăirea trăind…
      nu am nici un fel de intenţie să judec, mai ales asta, ori să dau sfaturi…
      în felul acesta e doar am putea… nu e nicio relaţie între nimic şi nimic
      cine stabileşte ce e ciudatul şi ce e trăitul fiecăruia dintre noi?
      şi… la ce ne ajută?(nu zic foloseşte)
      oricum, ştiu puţini care nu şi-au repetat la nesfîrşit greşelile… şi nu au înţeles nimic din nimic…
      aspiraţionalul am putea nu prea intră în ‘vederile mele’ … ‘văd’ şi ‘trăiesc’ doar ‘pot'(ul) după ‘legi’ care zic ceva în genul ‘necunoaşterea legii nu te apără de răspundere’… eh… mi-am promis să mai tac… uite că m-a luat gura pe dinainte… păcat!

    1. crede-mă, Gabi, nu-i…
      doar părerea unei tristeţi… pentru cei ‘orbi’… de bunăvoie
      trec prin această viaţă fără să pot pricepe motivaţia şi trăirile răului
      semenii noştri întîmplători, la fel ca noi, fac un aşa efort în rău că îmi uimesc fiecare zi
      se poate mai mult decît mai multă ură? :( da … se poate … zice el, face ea … ei urăsc …
      ce simt? m-am întrebat de multe ori (şi)aici …
      habar n-am …
      părerea tristeţii … şi … doar iubire
      undeva, cîndva … Cineva stabileşte echilibrul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s