Vorbe… paşi, pe drumuri (în) răscruci

Moartea

În acea zi înainte de răsărit am urcat pe deal şi am privit raiul aglomerat.”!

Walt Witman

CERTITUDINI

Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.

Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniştite şi reale.
Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.

Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi
şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.

Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
şi continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi
vocea o altă voce.

Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri
bărbaţi este de prevăzut şi că moartea
unor tinere femei şi moartea unor copii mici
sunt de asemenea de prevăzut.
(Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută
şi cã Moartea, care este sensul întregii Vieţi,

nu a fost la fel de bine prevăzută ?)
Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent
de grozăviile lor, indiferent a cui soţie,
al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-a
dus la fund, sunt prevăzute, la minut.
Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple,
oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa
lucrurilor.

Nu mã îndoiesc cã Viaţa prevede totul în Timp şi
în spaţiu. Cred, însă, că Moartea e prevãzută
pentru toţi.

cîntecul vieţii

– GALERIA MEA DE PICTURĂ –

Într-o casă mică, păstrez, agăţate, tablourile;
nu e o casă aşezată.
E rotundă; numai câţiva centimetri sunt

dintr-o parte în alta.
şi totuşi, e loc pentru toate splendorile lumii,
pentru toate amintirile!
Aici, sunt imagini ale vieţii, dincolo, aspecte
ale morţii,
Iar acolo, îl cunoşti? Este chiar ghidul.
Cu degetul ridicat, arată spre mirobolantele
tablouri.

Failing to fetch me at first keep encouraged,
Missing me one place search another,
I stop somewhere waiting for you.”(Song of Myself)

goya-Disparate 3: Disparate Riduculo (Ridiculous Foolishness)

 

GoyaDisparate 3: Disparate Riduculo (Ridiculous Foolishness)

Anunțuri

6 gânduri despre “Vorbe… paşi, pe drumuri (în) răscruci

  1. CELLA draga, am certitudinea ca interferam la modul cel mai serios.

    Si eu m-am plimbat de curand prin galeria cu opere sculptate in hartie unde am privit niste „Ingeri murind” si m-a cutremurat ideea. Nu m-am gandit niciodata ca ingerii ar putea muri…
    Si acum vad la tine Moartea sub forma de inger intunecat.

    Iti las un link, sunt sigura ca-ti va placea expozitia si ca nu-ti va trebui deloc un ghid, pentru a „totul e prevazut sa se intample”

    http://www.petercallesen.com/index/index2.html

    1. draga mea Cora, virtualul este un spaţiu aiurea, din cînd în cînd, viaţa reală îl excede(ază)…
      atunci cînd în apropierea ta se stinge un copil de cinci luni, datorită prostiei-neglijenţei-formalismului-nepăsării-etcului, ţi se par zădărnicii cohortele de fete deştepte care îţi aruncă lături de otravă şi frustrări, oamenii grăbiţi care te judecă, cei care te cred naivă, aceia care îţi pun tot felul de etichete…
      cui, şi ce să zici ori să explici? şi, ce să explici ori să zici… vînare de vînt…
      da, Cora, îngerii (de gips, cum mă eticheta o minunată, îngerii poezaţi în danteluţe roz) mor… în viaţa reală…
      demonii saltă, joacă, horesc pe cadavre de îngeri iar noi rămînem aici privind şi întristîndu-ne …
      ‘ansamblul’ e desăvîrşit prin imperfecţiunile lui … totu-i zădărnicie Cora … aşa a fost lăsat …. oamenii doar se trăiesc
      cîteodată chiar nu putem face nimic … doar îi privim … orbi şi surzi … ei … se trăiesc …
      aici e doar tristeţe … dincolo … jocuri, culori, artificii, vorbe … netrăiri vitriolate …
      viaţă (?!) …
      mulţumesc pentru gînd Cora… şi, pentru toate, aşa-i, totu-i prevăzut să se întîmple
      nu sunt adeptă a teoriilor fataliste, departe de aşa ceva, asist doar(naivă în iubirea mea de ei ) cum îşi ratează încă o şansă … involuînd în umori şi jocuri colorate de artificii
      tristeţile şi iubirea mea nu le ajută la nimic, luciditatea mea îmi ajută doar mie şi nu mă face cu nimic altfel decît sunt: tristă, privindu-i şi asistînd la … ce? la nimic … la viaţă(?)
      p.s.- impresionant!!! n-am vorbe acuma şi cuvîntul ăla sună ca nuca în perete, ştiu!, oricum… ce am văzut în imaginile pe care mi le-ai dăruit m-au atins acolo unde erau aşteptate
      puterea gîndului e mare, o dată în plus!
      mulţumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s