SUPLEANTUL- Petru Popescu

PETRU POPESCU- LANSARE: ORADEA(Octombrie 2009)


Motto:(  (pe care mi l-am subliniat eu, mie!… cartea nu are unul, doar amintiri şi tandreţe; şi un punct de „vedere„):

Adios compañerita. Que te vaya bien!, buena suerte, a su cuerpo y a su alma!

***

Acest pasaj… e un fel de introducere în „atmosferă”. L-am ales pentru contrast, desigur:

„Iubirea e o gaură, omul e un animal râgâitor, viaţa e un coteţ- asta nu ne împiedică să ne intereseze spiritualitatea, ADN-ul, antropologia şi filmele franţuzeşti”

Nu sunt cinică; nici autorul cărţii şi nici cartea nu sunt. De multă vreme nu am citit o carte atît de tandră. Poate… nu am citit de mult prea mult (timp?).

Azi sunt îndrăgostită de SUPLEANTUL lui Petru Popescu.Durează de ieri… d-u-r-e-a-z-ă!

Sper că, dacă nu aţi citit-o, încă, o să o faceţi.

Cum ştiţi eu nu execut recenzii de carte şi mă feresc să comentez poeme. Este ceva atît de intim între mine şi ceea ce citesc încît n-am să mă abat de la asta niciodată.

Rar, mai scap „vorbe”. Acelea sunt autoimpuse spre zicere. Atunci sunt departe deja de emoţie.

Am să vă redau din carte doar  descrierea unui tablou care mi-a (re)amintit ceva din ceva(personal). L-am căutat. Am dat (chiar) un telefon. Un telefon care aştepta să fie dat de 10 ani. Aşa mi s-a spus. Ce carte… ce telefon…

Iată  TABLOUL, restituirilor posibile(?), în descrierea lui Petru Popescu din carte:

Giorgione- Venus dormind

Venus dormind- Giorgione

sursa

(…) „Un tânăr şi o tânără s-au întîlnit acum o jumătate de oră în sala Giorgione a expoziţiei „Geniul Veneţiei”. Acum stau unul lângă altul şi privesc capodopera Venus dormind, care a fost pictată la Veneţia în anul 1510.

Tânărul îi explică tinerei că pictorul Giorgione n-a reuşit să termine cerul şi alte cîteva elemente de fundal, fiindcă s-a îmbolnăvit şi a murit de ciumă. Peisajul şi fundalul au fost terminate de Tiziano Vecellio, învăţăcelul, prietenul şi apoi plagiatorul lui Giorgione.(…) Giorgione a murit sărac şi în conflict cu autoritatea ducală şi cu Biserica, în timp ce Tiziano a devenit răsfăţatul dogelui şi al papei şi al capetelor încoronate ale Europei.

Tînăra, care a absolvit facultatea de matematică, se uită în jur(…), comentează:- Ce se înnebunea aşa lumea, pe vremea aia, după goliciuni? Nu ţi se par neruşinate? Tânărul se-ncruntă, pare aproape întristat de cuvintele ei.(…) -Nimic nu e neruşinat în artă, (…) dacă e misterios! -Misterios în artă, ori în viaţă? întreabă ea.(…) Se uită amândoi unul la altul.(…) … îi arată fetei diverse detalii ale Venerei culcate pe spate şi surâzând în somn.

Nudul frumos şi cald ocupă întreaga lărgime a picturii. O sută şaptezeci şi cinci de centimetri, o proporţie generos realistă. – Când au venit curtenii dogelui, şi apoi trimişii Bisericii să o vadă, li s-a tăiat răsuflarea de atâta corporalitate într-o singură ramă şi s-au apucat să obiecteze la mărime, uitând de aluziile erotice. Dar  ele sunt risipite pe tot întregul picturii. Ia uită-te la cotul drept al Venerei! Doarmne cu braţul îndoit sub pletele-i castanii. Capul Venerei e plasat chiar lângă rama stângă a tabloului, degetele piciorului întins(celălalt picior e flexat la genunchi, sub cel întins), chiar lângă rama dreaptă. Astfel(…) nuditatea pare prizoniera ramelor, dând o senzaţie de dorinţă neîmplinită.(…) Uită-te aici- (…) indică subsuara zeiţei, pictată fără un singur fir de păr-, purissima! Şi aici: dincolo de ţărmul rotunjimii cotului, Giorgione a pictat în fundal un dâmb negru şi ţepos; părul pubian, interzis în locaţia-i firească, genialul pictor l-a transpus în vegetaţia dâmbului!(…) buzele Venerei(…) le-a făcut roşii- roşii, şi tot roşie-roşie a făcut catifeaua pe care doarme Venera, care e mototolită sub trupul ei cum e şi cearşaful de satin alb, ambele răvăşite. Ce-a vrut el să sugereze, decît că Venus a adormit istovită de dragoste?(…)

Cum se poate să nu vezi? Uite, buzele parcă-s sărutate, şi uite cât de senzual e celălalt braţ, întins de-a lungul corpului, şi cum acoperă mâna stângă pubisul Venerei- mâna formează o cupă cu vârfurile degetelor dispărând în falia pubiană… Gest de modestie obligatoriu, pentru îmblânzirea cenzurii Bisericii, dar care de fapt atrage atenţia asupra sexului femeii! O altă sugestie erotică e zâmbetul!(…)

Dar(…) triumful lui Giorgione împotriva cenzurii e că a culcat-o pe Venus pe spate! Poziţie interzisă de Biserică în acele timpuri: nudurile lui Botticelli stau toate în picioare! (…)

Venus de Giorgione… doarme pe spate!”

I am the Sky, Nothing can touch me!(CELLA’s M.)

CELLA(reverii)-"Păduri ce-ar fi putut să fie şi niciodată nu au fost"-ILEANA VULPESCU/A.C.

ADDENDA:

Am primit acest APEL pe mess, de la o PRIETENĂ. Eu, îl postez, şi aici.

VOI…

Bună, numele meu este Carmen si am un copil nou nascut, numit Rareş . El inseamnă tot ptr mine, şi recent doctorii au descoperit că are cancer la creier.Din păcate eu si soţul meu nu avem bani nici măcar să plătim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO şi AOL şi am căzut de acord că pentru fiecare persoană care primeşte acest mesaj să primim 5 cenţi în schimb. Deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista şi ajute-ne. Dă-l mai departe te rog l-am primit si eu… !!!

Anunțuri

10 gânduri despre “SUPLEANTUL- Petru Popescu

  1. servus…
    am luat… Supleantul. Rindurile tale ma grabesc sa il citesc. Mai ţin minte şi Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei…
    sa ai o zi frumoasă, cu soare în toate cele…

    1. Flavius,
      am citit-o în arhiva instanţei unde aşteptam o pronunţare care… a venit pe la ceasuri tîrzii
      a fost cel mai minunat dosar care mi-a trecut ieri prin mîini
      şi mi-a redeschis o rană…
      e atît de tandru P.P. în felul lui de a „mîngîia”(în vorbe) o femeie că îl citesc mereu cu lacrimi în colţul ochilor
      ce senzaţie: era atîta lume acolo unde citeam eu şi m-am simţit atît de
      doar eu şi el, singuri de toate…
      Dulce ca mierea mi-a citit-o , atunci... prin anii ’80 un băiat frumos şi visător care-mi scria din armată… nu am să recitesc scrisorile acelea încă… dar, ieri, mi le-am amintit şi pe ele
      afară, la mine, plouă… adică toarnă de-a dreptul… nici că-mi pasă! am atîta tandreţe în gînduri…
      p.s.- sunt tot pe holul unei instanţe, azi… la chioşcul din faţă „nu au” cărţi iar eu scriu… un recurs(art. 299 şi urm. Cod procedură civilă); formula quasi obligatorie de încheiere este: solicităm judecarea cauzei şi în eventuala noastră lipsă, conform art.242 al.2 C.P.C :(
      p.p.s.- am şi PRINS(o recitesc azi)… uite ce scria dl.Pruteanu despre:
      http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/0-73-03-17ppopescu.htm

    1. V-A-IIIII Belle… ia-o degrabă…
      of, treci peste prejudecăţi… bărbatul acesta te poate face prin cuvinte să te (re)îndrăgosteşti ;)
      atenţie la cum face portrete(le) femeii şi cum „vorbeşte” despre ea, femeia(nu neapărat eroina cărţii de faţă) şi relaţia lui de bărbat cu ea
      of, Belle… ce cuvinte are P.P.
      ATÎTA gingăşie şi tandreţe-n cuvinte… e minunată cartea, aşa cum am citit-o eu(fără interes pentru subiectul el-Zoia, doar pentru relaţia bărbat-femeie, el-ea…)

  2. Ma-ncearca o crunta invidie, vazand-o pe nuda Venus dormind, linisrita acolo, iar eu zgribulesc in aceasta ploioasa si mohorata si extrem de plictisitoare toamna, care imi grizeaza luminosul oras…in rest, lucrez in draci, ca asa trebuie!
    Zi mai putin ploioasa, la tine…macar tu sa ai soare azi! ;)

    1. Mi,
      ammmmmmmmmmmmmmmmm
      îl am de ieri ;)
      şi plouuuuuuăăăăăăăă
      da’ cine are ochi s-o vadă?
      spor la treabă, am ăsta în bară(şi la mine lucru-i în… da’-mi pică bine)
      pup

  3. Maine o voi cumpara.
    Dintre cartile scrise in America, traduse la noi, am citit ” Revelatie pe Amazon” si ” Inainte si dupa Edith”.Nu m-au convins. Am ramas la ” Prins”, ” Dulce ca mierea…” si ” Sa cresti intr-un an…” Sa vedem…Cu varsta, devii tare exigent, ha,ha,ha.
    DE obicei, autorii care debuteaza cu o carte exceptionala, arareori mai reusesc s-o egaleze.

    1. draga mea Zinca, experienţa lui americană(ca scenarist holly şi tra,la,la… nu m-a convins nici pe mine ;) omul s-a „adaptat”)
      şi eu am rămas la Prins şi Dulce… dar ce amintiri am legat de cărţile acelea… oho :lol:
      în ce am scris vorbeam de sensibilitatea lui de bărbat, nu ştiu să explic
      mie mi-a plăcut felul în care, după atîţia ani, îşi aminteşte aşa despre o femeie…
      nu-i vorba de ea, Zoe, şi el, Petru…
      uf, e altceva…
      mă rog, fiecare poate avea părerea lui…
      mie mi-a făcut bine cartea asta, mult bine(ieri, şi emoţia nu m-a părăsit) şi nu am lăsat-o din mînă
      am absorbit-o, cum zic eu, nu des mi se întîmplă de-o vreme…
      eh, o fi fost starea mea de spirit, mizeria care era în jurul meu… habar n-am… mi-a plăcut. punct :lol:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s