ETERNA POVESTE[printre”n”-(alt)ele]… eh, vorbe… vorbe, vorbe

E LUNI!

Iar şi din nou… plictiseală mare mon cher, ennuiage maximă ma chère.

Eh, să nu o chiar băgăm în seamă, trece… toate trec.

SIGUR!

Hai, să ne amuzăm, să o sfidăm şi-un cîntec vesel să-i cîntăm. Luni! Brrr…

EI/ELE, una/alta… o bîbfotecuţă la cafeluţa de dimineaţă, amiază, seară(cum o fi să vă prindă trecerea p-aici pe cei care treceţi). Se admite şi ceai(ce/ai la îndemînă, de băut, citind(?) ).

PĂRERI şi PĂRERI(părelnice, să ne înţelegem bine).

PĂRERE: o EA

(…)“Cînd aud ce fac femeile din dragoste şi gelozie, ce-aruncă şi blesteamă şi împroaşcă patima lor, mă simt ca o păpuşă de porţelan pe care, dacă n-o apucă cineva întîmplator de picioare ca s-o arunce-n capul unui adulterin, n-are parte de niciun eveniment trepidant.

Dintr-o dată, am avut nesănătoasa fantezie a năbădăilor, a exploziilor pasionale, a urii răscoapte în dragoste nebună, a plînsului degenerat în sărut, apoi iar in zbatere înverşunată – şi-n sărut din nou. Şi-a despărţirilor impulsive, cînd el iese pe uşă de năuc şi eu strig “Te urasc, te urasc!”, el se întoarce turbat de la lift şi-mi spune “Te iubesc, tîmpito!” şi atunci, cu ultimele forţe, suspine şi guri de vin roşu, facem dragoste furibund.

Probabil ca n-am să trăiesc aşa niciodata. Cel mult, aşa am să mor.”(…)

–fărîmă de text -Simona Catrina–

Exemplificările „grafice” sunt la(pură şi simplă) întîmplare.

PĂRERE: un EL

Sunt bărbat, am înotat în infidelitate şi nu mi-e clar, încă, dacă am lipăit într-o baltă sau într-un rîu de munte, dacă am ieşit de acolo mizerabil sau mai curat. Dar mi-e clar că e nedrept ca limba română să nu aibă termeni masculini, pe deplini echivalenţi, pentru tîrfă, boarfă, curvă, paraşută, praştie. N-a auzit nimeni de tîrf, borf, curv, paraşut, praşt, iar cine spune că avem, totuşi, termenul “curvar” nu înţelege că, şi aici, limba noastră (care e “o comoară, în adîncuri înfundată”), face o discriminare crasă: curvarul nu e un bărbat cu comportament de curvă, ci un beneficiar al preacurviei, eventual un căutător de tîrfe preexistente, un consumator de vicii care – săracul! – îl ademenesc, un fel de victimă căzută în plasele întinse de femei, care tot ele ies vinovate şi din asta. E corect? Nu e corect şi propun completarea “şiragului de piatră rară, pe moşie revărsată”, cu termeni egali în drepturi şi însemnătate, sau, dacă nu, eliminarea cuvintelor ce arată, bogat şi cu plăcere, numai ceea ce femeile fac imoral.

ANDREI PĂUNESCU(toată Însemnarea, de citit ;)  AICI)

Hmm…

PĂREREA „SPECIALISTULUI PSI”- CU INTONAŢIE

BIBLIOGRAFIE: LA LIBER şi „PĂRERI”

Eu… am ajuns, ieri, la „subiect”, pornit de la: adică citind ASTA

Nţ, nţ, nţ… cît(a) lumea…

Însemnarea aceasta este un pam-param-pam… fec! nimic din ea nu are (nici)o legătură cu realităţile. E chiar ea/el, noi(?)

P.S.- ET MOI AUSSI(si-si)

(VLADIMIR  MOLDAVSKY dixit!)

***

I am the Sky, Nothing can touch me!(CELLA’s M.)

Anunțuri