„The Universe is made of Stories, not of atoms”(Muriel Rukeyser)

MURIEL RUKEYSER

(1913-1980)

Efort de conversaţie între două fiinţe

Vorbeşte-mi.                Ia-mi mâna.               Ce eşti tu, în fond?

Am să-ţi spun totul.                           N-am să-ţi ascund nimic.

Când aveam trei ani, un copil mi-a citit o poezie despre un iepuraş

care a murit, în povestea aceia, iar eu m-am strecurat sub un scaun;

un iepuraş trandafiriu; era de ziua mea şi o lumânare

mi-a ars degetul şi mi s-a spus că trebuie să fiu fericită.

O, de-ai ajunge să mă cunoşti.       Nu sunt fericită.        Am să fiu sinceră.

Acum mă gândesc la pânze albe plutind pe cer ca o muzică,

ca nişte cornuri limpezi sunând, şi păsări plutind, şi un braţ pe după umerii mei:

A fost un om pe care l-am iubit dar el visa să trăiască pe mare.

Vorbeşte-mi.               Ia-mi mâna.               Ce eşti tu, de fapt?

Când aveam nouă ani eram interesantă, sentimentală,

curgătoare; şi mătuşa mea, văduvă, cânta la pian Chopin,

şi eu îmi plecam capul pe capacul pictat al pianului şi plângeam.

Acum vreau să stau lângă tine.                      Aş vrea

să mi împletesc clipele zilelor mele, într-un fel, cu zilele tale.

Nu sunt fericită.                                             Am să fiu sinceră.

Mi-au plăcut luminile lămpii prin unghere, seara, şi poemele liniştite

În viaţa mea a existat frica.                            Uneori mă gândesc

Ce tragedie a fost, cu adevărat, viaţa lui

Ia-mi mâna.        Strânge-mi mintea-pumn în mâna ta.       Ce eşti tu, de fapt?

Când aveam paisprezece ani visam la sinucidere,

şi m-am ridicat în picioare pe o fereastră înaltă, în amurg, nădăjduind

către moarte;

dacă lumina n-ar fi topit norii şi câmpiile întru frumuseţe,

dacă lumina n-ar fi preschimbat ziua aceea, aş fi sărit.

Sunt nefericită.         Sunt singură.               Vorbeşte-mi.

Am să fiu sinceră. Cred că el nu m-a iubit niciodată;

el iubea tărâmul luminos, buzele spumei

care plutesc peste valurile mărunte, iubea rotirile pescăruşilor;

spunea cu glas limpede: te iubesc.                De-ai ajunge să mă cunoşti.

Ce eşti tu, cu adevărat?               Dacă am putea să ne atingem fiinţa,

dacă entităţile astea distincte ale noastre ar ajunge să se cuprindă,

prinse laolaltă ca un joc chinezesc de umbre…ieri

m-am oprit pe o stradă plină de oameni, de oameni vii,

şi nimeni nu spunea un cuvânt, şi lumina dimineţii strălucea.

Cu toţii, tăcuţi, mergând…               Ia-mi mâna.               Vorbeşte-mi.

(din volumul: The Collected Poems of Muriel Rukeyser -1978)

Marian Băghină – traducere

Sursa: AICI

Anotimpurile CELLA...

I am the Sky, Nothing can touch me!(CELLA’s M.)

După cele prin care am trecut nu demult am hotărît să nu mai apelez la voi… sunt zile însă cînd…

Cei care puteţi şi doriţi AJUTAŢI- DURERILE NOASTRE SUNT ÎNTOTDEAUNA DOAR ALE NOASTRE… ÎN CE LUME TRĂIM?: ŞI ÎN ASTA- CITIŢI!

Anunțuri

2 gânduri despre “„The Universe is made of Stories, not of atoms”(Muriel Rukeyser)

    1. Gabi,
      „dialogul” nostru de… ştii tu, prezenţa ta de dincolo de aici
      atît…
      am renunţat la vise, o vreme
      în perioada asta doar prezenţele contează
      eu, în mine … exerciţii …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s