Vitralii – X-ei – …

VITRALIIVitraliu, din ciclul de fotografii aparţinând X-ei, REŞEDINŢA AMER

Casele istorice din Kashan

***

OMAR KHAYYAM

(fragmente din SUPREMA ÎNŢELEPCIUNE)

Cel ce-a cules În viaţă al Cunoştintei Măr,
Pe-adevărata Cale purta-va paşii săi.
Numai acela ştie ca azi e ca şi ieri
Şi mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintâi.

SINGURĂTĂŢI

Un vânt de miazănoapte a veştejit azi floarea
Pe care o cântase în zori privighetoarea.
N-o plânge însă. Roza se va-nnoi mereu.

În timp ce noi dormi-vom în ţărnă somnul greu

[…]

Esti trist? Adu-ţi aminte că-n jur atâţia sufar.

Şi că dureri mai grele În univers pot fi.

Alege-ţi o femeie cu sânii albi, de nufăr.

Să n-o iubeşti. Nici dânsa să nu poată iubi.

Cel care nu refuză tot ce-l momeşte-n jur

Un sclav e al dorinţii şi-o victimă-a durerii.

Tu sufletul păstrează-l mereu desprins şi pur.

Să nu cazi în capcana amară a plăcerii.

Înţelepciunea-n viaţă-i deplina renunţare

La orice lucru. Altfel, amar te vei căi.

Doar rupt de orice grijă înseninat vei fi.

Afară de asta totul e chin si tulburare.

Nu poţi aprinde marea, nici omul să-l convingi
Că fericirea multă adeseori înşeală.
Căci cupa care-i plină, uşor chiar de-o atingi,
Se varsă. Dar intactă rămâne cupa goala.

^.^

Aş vrea să-ţi spun o taină omisă din Scripturi:
Din tină de mâhnire e omul încropit.
Adună-aici o vreme ceva fărâmituri
Şi pleacă apoi cu grabă în neantul nesfârşit.

Când zorii stralucire pe sânii Terei varsă,
Ia cupa şi goleşte-o! Dă-ţi lacrima pe-un cânt,
Căci zori mereu veni-vor spre noi cu faţa-ntoarsă,

Când noi vom fi cu faţa întoarsă spre pământ.

^.^

De-a lumii nedreptate cât timp roşi-vom oare?
Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide?
Ridică-te şi-alungă chemările perfide
Şi să serbăm parfumul şi-a vinului culoare!

[…]

... Plângea un strop de apă: „Sunt despărţit de Mare!”
Zâmbi atuncea Marea: „Noi suntem totul. Oare
Supremul zeu nu-i unda? Deşi suntem departe,
Un punct ce nu se vede abia de ne desparte”

Îmi deghizez tristeţea, căci pasarea ranită
Se-ascunde ca să moară. Vin! Şi să spunem glume!
Vin, trandafiri şi cântec! Şi tu aici, anume,
Cu-a ta indiferenţă, frumoasa mea iubită!

De vrei s-atingi sublima singurătate-a serii
Şi-a stelelor înalte , desparte-te de toate:
Prieteni si iubite. Nici lacrima durerii
Străine să nu dărui, nici zâmbete-nşelate.

Zadarnic cercetasem şi cărţi şi înţelepţi
Şi-am întrebat la urmă şi cupa: „Ce va fi
Când am să plec din lume?” Ea gura îşi lipi
De-a mea: „Bea vin! Din moarte n-o să te mai deştepţi”

K.M./SuprematismKazimir Malevici

Anunțuri

21 de gânduri despre “Vitralii – X-ei – …

  1. Multumesc CELLA. Consider acest post un cadou de weekend :)
    „Vitraliul Negru” al lui Malevich incheie perfect piesa de teatru a vietii …

    Sunt curioasa de unde ai luat prima imagine?

      1. Totusi nu m-am lamurit de unde ai luat imaginea …tu vorbesti in sarade iar eu am impresia ca pricep din ce in ce mai greu :).

        1. – X –
          of, uite, m-ai făcut să zîmbesc:
          -însemnarea e pentru tine, fotografia e a ta(făcută de tine, fapt pentru care nici nu am dat sursa crezînd că o recunoşti), O.K. e preferatul tău(printre alţii poeţi despre care mai aveam „schimburi”
          , din cîte ştiu)… eu vroiam să-ţi mulţumesc că m-ai ajutat fără să ştii cît şi cum
          fotografia e din Casa Ameri şi o am din vremea în care nici nu visam să am blog(rău am făcut că m-am jucat, acuma plătesc vezi bine) şi eram doar o cititoare de minunăţii scrise de alţii peste tot; am fişiere întregi din vremea aceea, le ţineam să le văd şi citesc cînd mă relaxam
          fotografia era pe undeva pe unde se discuta despre artă şi călătorii, te-am recunoscut după nik cînd ai apărut cu blogul
          doar ştii că nu ziceam nimic… decît foarte tîrziu, pe cel cu poeme
          sper că ţi-ai amintit
          sunt aiurea rău zilele astea, te rog să mă ierţi

          1. Bineinteles ca mi-am dat seama din prima :)
            Am peste patru sute de fotografii facute la casele istorice din Kashan (resedintele Ameri, Bourugerdi, Tabatabaei, Abbassi(an), etc}.
            Te-am intrebat deoarece am avut neplacuta surpriza sa-mi regasesc fotografiile pe site-urile si blogurile altora, dar ceea ce m-a deranjat cu adevarat au fost inexactitatile din textele dumnealor …

            1. – X –
              aş fi dorit-o o surpriză plăcută pentru tine, pentru mine aşa a fost când am făcut însemnarea…
              îmi prezint scuzele, evident gindul era altul, şi dacă doreşti scot fotografia
              se pare că nu mai fac nimic cum trebuie… am obosit :(

              1. Ce idee!

                Normal ca a fost o surpriza placuta si nu ai de ce sa scoti fotografia …

                Pe mine nu ma lasa in pace ‘spriritul polietenesc’ si ma gindeam ca ai luat-o de pe un tert blog care imi utilizeaza imaginile pe care le postez in jurnalul de la hanuancutei …

                Mie fotografiile cu vitralii nu mi-au iesit foarte bine, din pacate.
                Pe atunci nu ma pricepeam sa reglez foarte bine aparatul foto.

                Tii minte ca te-am intrebat mai demult ce aparat folosesti?!!
                Fotografiile tale sunt reusite, mai ales culorile …

                Acum mi-am luat un Canon si treburile sunt OK.

                weekend placut

    1. Nicu,
      sunt vise din bucăţi de sticlă, de admirat(?)… cînd ele nu mai sunt nimic şi „nu le mai pasă de nimeni”; au fost încorporate, fiecare dintre ele; e nimeni într-un întreg colorat… bucăţi de sticlă şi-atît
      înţelepciuni?…
      cenuşă şi zădărnicii
      ” O mână-ascunsă scrie si trece mai departe.
      Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
      Nu vor îndupleca-o sa şteargă vreun cuvânt ;
      Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând
      *
      Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
      Absenţi pe chipul lumii sunt binele si răul.
      Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
      Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.”
      […]

  2. De ceva timp ma chinuie o intrebare… DE CE s-au umbrit vitraliile lacasului unde o draga prietena de-a noastra, clujanca vrednica si fiinta hipersensibila, dar bataioasa isi ingaduia cateva exercitii de respiratie? :(
    Cred ca ai ghicit la cine ma refer.
    Telepatic o rog sa ne dea vesti cumva, eu n-am coordonatele ei virtuale.
    Parca as lustrui si eu un vitraliu, sa straluceasca viu in culorile toamnei…
    Ce bine ca esti!

    1. Cora,
      ştiu :(
      sunt la fel de siderată şi fără veşti :(
      o ştiam aici, zilnic, dacă m-ar auzi aş urla F.F.F. te rog, dă-ne veşti…
      şi eu am închis uşa asta aici şi crede-mă că zilnic îmi vine să o fac dar sunt cîteva legături testate de real care m-au ajutat să trec peste multe; aşa cum e locul ăsta a clădit ceva bun(am probe reale, nu doar zic)
      ce întîmplare că sunt, ce minune că sunteţi!
      mă crezi ori nu, ştiind ce ştim, o pomenesc în fiecare rugăciune…
      dacă nu-mi dă semn, mă duc peste ea la Cluj că ştiu de unde să o iau
      F. dă un semn de viaţă că îmi faci drum de Cluj, nu te pune cu nebuna de mine(mai ales în starea care o am acum)în 3 ore-s la tine

    1. Cristian,
      şi mie, am un „castel” unde le schimb zilnic… în vis
      calde salutări ţie şi iubitei tale Geanina, să fiţi fericiţi

    1. Flavius,
      „Vreau beat sa fiu într-una şi-aş vrea să dorm mereu.
      Am renunţat să aflu ce-i bine şi ce-i rău.
      Durerea, bucuria – la fel sunt pentru mine.
      Căci zâmbetu-i solia tristeţii care vine.”
      cele bune înapoi, doar cele bune!

  3. Am trecut sa-ti las un gand bun si o frunza care, CELLA, nu mai e verde, nu mai e oranj, nu mai galbena si nici macar aramie. E de un ruginiu sters, aproape acromatic, uscat si foarte autumnal…fa focul in semineu si pune de un ceai, vara-i departe! Noi sa fim fericiti si sanatosi! ;)

    1. Mi,
      tu eşti medicamentul meu: de frunze, de toamne şi de… mai toate
      uite, m-ai făcut să mă şi reapuc de băut ceai
      uf, Mi… deocamdată doar de păpădii
      pup

  4. Adaug si eu citeva catrene …

    Inneaca-n vin si teama si umbrele tristetii!
    N-ai sa mai sovai intre nenumarate secte.
    Caci vinu-i filtrul magic al linistii perfecte.
    E-un alchimist ce schimba in aur plumbul vietii.

    Am întrebat Savantul si-am întrebat si Sfântul,
    Sperând c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
    Si dupa-atâta râvna atât se poate spune:
    Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vântul.

    Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
    Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
    Cu apa ce ia forma impusa de pahar
    Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.

    Beau vin precum bea apã o salcie din râu.
    Alah le stie toate, spui tu. Cind m-a creat,
    Stia c-are sa-mi placã. Iar daca ma abtiu,
    Eu i-as stirbi stiinta, si-as face un pãcat.

    … iar acest ultim catren cu dedicatie speciala pentru CELLA :

    Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
    Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
    Şi totuşi doua zile indiferente-mi sunt:
    Ziua de Ieri şi ziua care-o să vină Mâine.

    1. – X –
      ţi-am mai cerut eu cîndva procent din „ale tale”
      îmi dai… dar cu picătura… şi ce picătură
      uf…
      eu:
      „Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă
      Au adormit, în umbra, priviţi ce palizi sunt!
      Întinsi si reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt :
      N-aduceţi lampa! Morţii nu mai au dimineaţă.

      Prisos de strălucire eu lumii n-am adus.
      Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus.
      Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat:
      De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s