NICHITA DANILOV- FINITA LA COMEDIA

Din ciclul uşilor închise

Lumină roşie. Cer negru.
Cameră cu 360 de ferestre şi tot atîtea uşi,
fiecare reprezentînd o scenă de teatru.
În mijlocul camerei stau eu
travestit în Faust,
fumez şi admir luna.
În spatele meu, tot eu,

travestit în Mefisto.
Fumez la fereastră şi admir luna.

În dreapta lui Faust şi în stînga mea,
de asemenea eu, travestit
într-o femeie de stradă. Mă dau pe la ochi
şi din cînd în cînd privesc strada.

În stînga lui Mefisto
şi în dreapta mea,
eu, travestit într-un copil de cor.
Stau cu o carte de istorie
în mîini şi privesc cum ninge.

Într-adevăr, în cameră cad fulgi mari,
numai peste creştetul copilului,
şi se topesc pe filele vechi ale cărţii.
Camera începe să se rotească.
La cele 360 de ferestre
apar trupe de actori
şi încep să joace Comedia umană.

Ferestrele se rotesc
din ce în ce mai repede.
Uşile se închid. Scenele se suprapun.
Actorii se confundă
şi intră pe rând unul în altul.
Rotaţia se încetineşte.
Rămîne numai un singur actor

şi o singură scenă de teatru.

Camera se opreşte.
Actorul se prăbuşeşte mort,
cu faţa la public.

Cel care am fost Faust
îşi lasă capul în piept,

intră în trupul lui Mefisto,
izbucneşte în rîs şi dispare.
Mefisto se înclină spre sală,

îşi aruncă ţigara
şi intră în trupul femeii de stradă.
Apoi izbucneşte în rîs şi dispare.
Femeia îşi pune rujul
şi oglinda-n poşetă.
Scoate limba la sală,
izbucneşte în rîs şi dispare.

Pe scenă rămîne numai copilul.

Copilul se studiază atent în oglindă,
apoi se întoarce la public şi rosteşte
cu vocea lui Faust:
”Finita la commedia!“

Apoi cu vocea lui Mefisto:
”Finita la commedia!“
Şi cu vocea femeii de stradă:
”Finita la commedia!“
Apoi se prăbuşeşte mort.

Ninsoarea se înteţeşte.

Fulgi mari acoperă trupul copilului.
Corbi mari se rotesc peste Cartea de istorie.
Spectatorii părăsesc în linişte sala.

extrase de excepţie graţie benevolenţei LANTERNATIVEI
Anunțuri

4 gânduri despre “NICHITA DANILOV- FINITA LA COMEDIA

    1. Belle,
      e ultima din seria asta…
      am început, timid, să-mi ridic ochii căre vitralii
      sunt, în ciuda aparenţelor, cuminte, fidelă şi constantă în lucrurile esenţiale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s