FINITA LA COMEDIA… uf! :)

uşi închise definitiv!

MIHAIL LERMONTOV

– TE-APASĂ GREU URÂTUL –

Te-apasă greu urîtul… Şi n-ai cui să-ntinzi mîna
Cînd sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?… Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz Şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi cînd te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fară nici un haz.

Credeam că o să trebuiască să le închid pe rînd, una cîte una.

Se pare că sunt o persoană norocoasă şi am reuşit să le închid pe ultimele şase în acelaşi timp.

Azi, sunt cei trei 9 . Se resetează clepsidra.

Brava mie! Doamne ajută!

O să am o noapte liniştită. Nu o să mai fie curent. Vînzătorul m-a asigurat că se închid etanş.

Povestim AZI,toată ziua, acuma am de visat. E ora 24.48, mi-am notat!

Am pus de-un dans, de departe preferatul meu azi, că mi-am început ziua la ortoped :lol:

Acuma sunt în stare de funcţionare.

„Prietenii” să nu se bucure prea tare, ligamentele… nu capul ;)

Rugaţi-vă pentru „asistentul meu” care are de obţinut cîteva amînări săptămîna asta. Vai mama lui :lol:

***

Spre seară : POEMUL!

Alt DAR, pentru care pot doar să MULŢUMESC!

Anunțuri

30 de gânduri despre “FINITA LA COMEDIA… uf! :)

    1. Omu’
      tu eşti înlăuntru, n-ai nevoie să se deschidă nimic
      uşile alea nu-s pentru prieteni, ţi-am zis că păzesc stupul :lol: trebuia să mă crezi ;)
      nu mai avem viespi, lasă-le-‘nchise, vine iarna curînd, n-am vrea să ne prindă curentul, nu?

  1. Brava tie!
    Nu o sa mai fie curent.
    Cand o sa vrei, o sa le inchizi bine-bine, si pe urma, dupa ce-si vor fi facut efectul de taiere, poti sa le dai si foc…
    Oricum, nu o sa mai fie curent…Haina calda a inimii tale de e de ajuns.

    1. Mikka,
      :lol: aşa-i da’ foc nu le dau, lasă-le-acolo, să fie, niciodată nu poţi şti cînd deschizi o uşă ce intră… aşa, închise, măcar mă uit pe gaura cheii că la astea cheile-s aruncate; vezi prin locul ăla mic şi ştii să nu mai deschizi NICIODATĂ o uşă închisă în urma ta, ai învăţat :lol:
      uşile pe care le primeşti, dacă nu înveţi nimic de la ele ai primit degeaba, păcatul îţi rămîne şi Cioplitorul se întristează(El ţi le-a dăruit cu IUBIRE)

  2. CELLA, servus! Ce zăvoare frumoase, nişte bijuterii!
    Măi, m-ai dat gata cu sirtaki-ul, cred că Alexis Zorba e una din cele mai bune şi complexe cărţi care s-au scris. Filmul e o ecranizare la nivelul romanului, lucru mare, dacă te gâneşti! Sper că nu mă înşel, mie îmi place de câte ori recitesc catea lui Kanzantzakis!! Şi dansul…câtă viaţă, CELLA, câtă bucurie de a trăi şi mai ales…de a merge mai departe! ;)

    1. Mi,
      DA!
      şi
      DA!
      şi
      DA!
      :lol:
      ador sirtaki-ul, în studenţia mea(ştii tu… la Metropol ;) ) şi am şi o prietenă în Atena mmmm…

  3. La Metropol nu stiu, noi mergeam la Conti! Si la Belvedere. Iar la terase, preferam Chios si Cazino, erau chiar langa sectia de Pictura, in Parc! ! Ce vremuri….Ce zici!?

    1. Mi,
      zic că mă usuc de dor pe picioare
      Chiosul şi Cazinoul erau în parohia mea :lol: doar ştii că aveam facultatea în parc, lîngă Opera Maghiară(jumi/juma) cu ăia de la chimie
      Metropolul era pentru concerte ;) deşi şi acolo făceau grecii nişte chefuri oy, oy,oy…
      noi ne legănam doar, se iubea frumos… cei de la arte ştiu ;) :

      1. Mai CELLA, ti-ai propus sa starnesti nostalgii!
        Foarte faine vremuri, foarte faine si noi atunci…tu iti amintesti de tipele (sau tipi!) de la arte? Si noi tot in parc aveam sediul, oare nu ne-om fi cunoscut, in treacat! Pup CELLA!

        1. Mi,
          ar fi întîmplarea întîmplărilor :lol:
          cred că m-aş prăpădi de încîntare, mai ştii? ;)
          uneori nostalgiile sunt constructive , nu degeaba-i ziceam lui Lanternativa că eu sunt mai anapoda ca anapoda :lol:

  4. Mereu l-am adorat pe Zorba. Cand am fost in Grecia, intr-un satuc prin munti, oamenii aia ne=au invatat sa dansam. Si dansul nu e nici pe departe asa cum il stim noi. Ma rog, cred ca in rahatul ala de sat – pentru ca era naspa rau cu mancare foarte proasta si animale colectivizate – m-am simtit cel mai bine din lume, pentru ca eu, care nu dansez, am dansat atunci cat pentru toata viata. Eu nu stiu de ce locurile cele mai nasoale starnesc cele mai misto amintiri. Ciudati suntem.

    1. Oana,
      sunt în situaţia de a spune doar
      DA! :lol:
      şi
      DA! :(
      altfel aş scrie, la ce-ai zis tu un roman fluviu… şi ştii că nu ştiu scrie
      măcar, am amintiri, cred că pînă la urmă atît avem doar al nostru
      am şi eu multe […]greceşti…

  5. In spatele acelor usi stau cumva niste ferestre? E doar un efect optic al artei sau am ajuns la o fortareata multiplicata cu 9?
    Cate forme, modele si dispuneri spatiale pot avea clantele!
    Uluitor!
    Si apoi un sfarsit e un nou inceput, nu? :)

    1. Cora,
      truism :lol: fiecare naştere are moartea în ea, la mine numărul 9 este vital
      sunt, sigur, ferestre în spatele uşilor că moi îs uşor claustrofobă ;)
      da, sunt minunăţii… fac colecţie, le ador… am şi uşi cu ferestre dar nu a venit, încă, timpul lor
      alt truism ;) după rău vine bine, nu-s adepta lui şi mai rău…
      deşi peşte, cum mă ştii, am uneori înclinaţii
      cred că mereu, pînă într-un final a învins peştele care urca, doar ştim Al Cui semn e peştele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s