Portret: „O amintire frumoasa nu mai este bucurie; o amintire dureroasa ramâne durere”-IERTĂRI: PROLOG

George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron

Byron„Prietenia este iubire fara aripi…”

George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a născut în 22 ianuarie 1788 la Londra şi a decedat în 19 aprilie 1824 la Mesolongion, Grecia.

Este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi romantici englezi, alături de Percy Shelley şi John Keats, contemporani ai săi.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold si Don Juan. Cel din urmă a rămas incomplet din pricina morţii poetului.

Faima Lordului Byron se datoreaza nu numai operei, ci si vieţii sale, trăită în extravaganţă, cu numeroase poveşti de dragoste, datorii, despărţiri, acuzaţii de incest si sodomie. El a fost descris de către Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rău şi periculos pentru al cunoaşte”. Byron a fost un lider regional al organizaţiei revoluţionare Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei şi mai târziu a calatorit pentru a lupta împotriva turcilor în Razboiul de independenţă grecesc, fapt pentru care grecii îl consideră un erou naţional. El a murit din cauza febrei in Mesolongion.

ROMANŢĂ-

A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!

Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând

A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sânt
Întocmai de zadarnici ca şi când n-ar fi fost

Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.

Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu opreşte a plânge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ast bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întâia ş-a din urmă răsplată de amor.

(în traducerea lui Ion Heliade Rădulescu)

sursă: AICI

CELLA, SINGURĂ-barca care te duce la liniştea ta

UNEI DOAMNE

O, dacă Soarta ne unea,

Cum îmi juraseşi, mi se pare

N-aş mai fi fost, în pacea mea,

De-atîtea nebunii în stare!


De vină tu eşti,deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.

Mi-era, ca şi al tău,curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. –
Azi, altuia îi eşti femeia !

Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî – aşa mi-e firea!

De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de inger!
Tot ce găseam la tine,doar
La multe caut azi, şi sânger !
Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine !
Azi, caut alte bucurii :
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.

Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, –
Şi diavolii m-ar plânge – aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!

DACĂ UN CURCUBEU AR DURA 15 MINUTE… NU S-AR MAI UITA NIMENI LA EL

Reţeta e simplă şi eficientă, se pare. Repetată poate ajunge aproape perfectă, adică poate minţi de fiecare dată alte şi alte ploi. O repeţi pînă-ţi iese.Nu-ţi permiţi să ţii un curcubeu mai mult de-un minut. Niciodată. Motivele sunt secrete, pentru cumpărători. Doar cei care au cumpărat deja le ştiu, dar ăia nu contează. Marfa cumpărată nu se returnează. O foloseşti şi arunci ambalajul. Ai grijă, totul trebuie să fie păstrat la rece şi ecologic. Cuburile de gheaţă nu ajută, încearcă un aisberg. Provenienţa e neimportantă. Şi… grăbeşte-te: calota glaciară se duce dracului.

Ciornele se ard, fără dovezi, trebuie originalitate maximă, ce te faci cu iluzia dacă ţi-o şuteşte altul şi îţi face harcea parcea ploile deja ameţite de aşa iluzie perfectă, doar a ta?

Aşadar, reţeta:

Ştergi curcubeul, iluzie, te ascunzi într-un nor. Ai  grijă înainte să aprinzi un foc. Dintr-o căpiţă de paie, desigur. Arde repede, eficient şi ai şi timpul potrivit de nici repede nici prea încet să arunci o vadră de apă. Fumul dens îţi ascunde  intrarea în nor.

Apoi, refaci iluzia: vopseşti cerul cu altă culoare, sufli din toţi bojocii să pară ceva sincer, îţi reglezi respiraţia la noua minciună, de fapt o repeţi pe aceiaşi dar cine să ştie?

E indicat să nu te complici în minciuni, să nu le încurci cu timpul, una e tocmai bună. O perfecţionezi doar, cîte puţin, mai schimbi în funcţie de materialul clientului o roată, o siguranţă, o destinaţie. Amănunte minore dar eficiente. Noii clienţii ai iluziilor vor cumpăra încîntaţi.

Tragi cu ochiul, din nor, doar o singură dată: cerul e corect redecorat, toată lumea aşezată în stal, poţi începe.

A, dacă simţi că s-ar putea să te suspecteze careva, naiba ştie se poate întîmpla ca vre-un vechi spectator să-şi amintească. Rezolvi scurt cu posibili suspecţi: dai o şpagă la magazia cu trăznete, le aplici doza letală, te asiguri, îţi vezi de treabă.

Ai înţeles pînă aici? bun, mai ai de făcut ceva incantaţii, cîteva tumbe ştrulumbatice(ba glumeţ, ba trist, ba … în funcţie de cumpărător cererea/oferta se reglează din mers, ai background,cum zic ăştia acuma) şi cam gata.

Ploile sunt pregătite, soarele îl ai la degetul mic.

Să înceapă noul spectacol: IA CURCUBEIE NEAMULE!, ofertă limitată, la preţ fără concurenţă(era cît pe ce să uit tocmai reclama, sufletul comerţului, păi nu?)

mascaPENTRU TINE, MAMA: PROMIT!

Let it GO!

Anunțuri

8 gânduri despre “Portret: „O amintire frumoasa nu mai este bucurie; o amintire dureroasa ramâne durere”-IERTĂRI: PROLOG

    1. Flavius,
      tristeţe la fel ca şi în cea care-l evocă
      n-am prietene, nici bune şi nici frunze… doar înnorări şi rele,o toamnă străină,cenuşă…
      gînd bun înapoi

  1. Draga mea…Cella!
    Nu e chiar lipsită de bucurie amintirea clipelor feicite…îmi amintesc, cu o imensă bucurie, de curtea casei în care am copilărit, simt o anume bucurie, lasată acolo odată cu mutarea noastră la Cluj, când aveam 10 ani, oraşul meu natal fiind Clujul, de altfel, dar şi cu despărtirea de cea mai superbă curte şi cea mai frumoasă copilărie din lume! Dacă n-ar fi desuet şi demodat, aş scrie despre curtea şi casa coplăriei, ar simţi oricine clar bucuria unor amintiri… fericite!
    Duminica să-ţi fie plăcută!

    1. Mi,
      sunt amintiri şi amintiri
      gînd bun înapoi, dacă mergeţi iar la cabană mîine, salută toamna Clujului din partea mea…şi pădurea
      pup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s