Tablouri şi poeme… azi: Excepţia :)

GrigorescuNICOLAE GRIGORESCU-

În pădure la Fontainebleau

Sursa: AICI

PABLO NERUDA

POEMUL 20

Astă-seară pot să scriu cele mai triste versuri.
Să scriu, de pildă: „Noaptea e înstelată, iar hăt, departe, pe cer dârdâie aştrii albaştri”.
Vântul nopţii dă roată pe cer şi cântă.
Astă-seară pot să scriu cele mai triste versuri.
Eu am iubit-o, şi, uneori, chiar şi ea m-a iubit.
În asemenea nopţi am ţinut-o în braţe,
Şi-am sărutat-o de atâtea ori sub cerul nesfarşit.
Ea m-a iubit, şi uneori chiar şi eu o iubeam.
Dar cum să nu iubesc
Ochii mari cu care mă ţintuia?
Astă-seara pot să scriu cele mai triste versuri.
Să ştiu că nu mai e mea.
Să simt că am pierdut-o.
S-aud noaptea imensă, şi mai imensă fără ea.
Şi versul să-mi cadă pe suflet ca roua pe iarbă.
Ce contează că iubirea-mi n-ar putea s-o păstreze?
Noaptea e înstelată, iar ea nu-i cu mine.
Asta-i tot. Departe, cineva cântă. În depărtare.
Sufletul meu nu-i mulţumit că a pierdut-o.
Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o caută.
Inima mea o caută, dar ea nu-i cu mine.
Chiar în noaptea care face albi aceiaşi copaci.
Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiaşi.
N-o mai iubesc, e sigur, dar cât am mai iubit-o.
Vocea mea caută vântul, ca să-i ajungă în urechi.
A altuia. A altuia va fi.

Ca înainte, a sărutărilor mele.
Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniţi.
N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.
Atât de scurta-i iubirea, şi-atât de lungă uitarea.
Fiindcă în asemenea nopţi am ţinut-o în braţe,
Sufletul meu nu-i mulţumit că a pierdut-o.
Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoacă şi acestea
ultimele versuri pe care le scriu.

(Pablo Neruda- Douăzeci de poeme şi un cîntec deznădăjduit)

Scriam, mai zilele trecute că îl iubesc fără de început şi fără de sfîrşit pe FREDERICO GARCIA LORCA.

Sunt nopţi în care năvălesc iubirile de cenuşă peste mine şi mă pierd bezmetică printre sunete şi imagini. De ce nu pot şti toate limbile pămîntului? de ce nu ajung pînă la mine toate sunetele nespuselor spuse?. Ajung? De ce nu le înţeleg? Traducerile mă aruncă în frustrări din care e greu de ieşit. Labirint fără de ariadne…

Toate sfîrşesc în cuvele unui dor de ceva… e ca atunci cînd întinzi mîna, în ceaţă spre părerea unei mîini ce se întinde spre tine. Părere de ceva, cineva(?) niciodată…

Sigur, e doar sunetul(?)… sfîrşesc abandonîndu-mă-n voia neînţelesului. Curg sunete, se activează undeva amintiri despre care nu ştiu nimic. Doar ascult şi privesc. Atît. M-am împăcat cu neputinţa de a şti nimic(?).    alb/negru

Anunțuri

18 gânduri despre “Tablouri şi poeme… azi: Excepţia :)

    1. Orianda,
      nu sunt tocmai ceea ce s-ar numi o grigoresciană ;)
      am vrut un contrast şi recunosc că am folosit o tuşă cu accent
      ansamblul e menit să şocheze, nu să placă :lol:
      dar, cum suntem atît de diferiţi…
      mă bucur că-ţi place, sper că eşti bine şi că problemele sunt pe cale de rezolvare
      multă sănătate tatălui tău, gînduri bune ţie

    1. Dl.V.
      ştiam eu că nu-mi iese cineva la numărătoare azi…
      editorii! iar… păcatele de vinerea se trec cu vederea la numărătoare? tocmai înjuram

  1. buna,

    Stii Celia, culoarea Cerului din tablou e inca asa si astazi, arborii sunt si ei cam la fel, doar culoarea asta rosiatica a maracinilor, nu o localizez bine, prin octombrie probabil in apus … nici nu-ti imaginezi ce familiarizat sunt cu locurile acestea! :-)

    am reintors vizita , mersi.

    1. Gabilutza,
      eu vin zilnic „în vizită”, sunt mai tăcută şi stau mai mult în prag cu gura căscată(a uimire, da’ţin mîna peste)… neam sărac, de
      e minunat dacă mărăcini-s din octombrie, instinctul meu funcţionează, încă ;)
      cerul… nu mă interesează azi, doar: mestecenii, mărăcinii, anotimpul, umbra. atît!

  2. De data asta e mai optimista combinatia de doua creioane, in alb-negru, decat gricorescianul tablou, care, in ciuda optimismului pictorului longeviv, nu pare deloc vesel, dimpotriva…parerea mea.
    Despre ceai (voi face un articol). Fie si fara zahar, ca nici eu nu pun zahar, dar fara lamaie,nu! Azi am un ceai de exceptie, Gyocuro (Japonia)! :P
    Cel mai valoros ceai japonez. Cunoscut si sub denumirea de „Perla de Roua” acest ceai este surprinzator de bogat.
    asa ca, fii invitata mea! :)

    1. Flavius,
      eram îngrijorată, merci :lol:
      în ezoterism oglinzile sunt „ghiduşe”, fereşte-te de ele… chiar de-s de cristal ;)
      şi mai ales nu te privi în ochi, în oglindă: pericol de autohipnoză :lol:
      glumesc… îi iubesc pe amîndoi, mă omoară traducerile…
      am un soi de frustrare că nimeni nu poate transmite exact ce simte decît în limba lui şi că eu nu pot absorbi tot dacă nu stăpînesc perfect limba în care se scrie(la poeme-i cel mai grav pentru mine)
      e foarte important să simt poemele, să mă izbească-n plex, cum zic eu :lol:
      gînd bun înapoi, neobositule, seară senină

    1. – X –
      ;)
      ce rău îmi pare că tu şi Alex aţi lipsit ieri la cele 9 ore de Sankt Petersburg :(
      bine măcar că m-am liniştit… ai „apărut”

  3. Sa stii ca am dat click pe Sankt Petersburg (din dashbord), insa mi se spunea ca blogul nu mai exista …

    De ce l-ai ‘facut nevazut’ ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s