Vise şi visări… MIRACOLELE există! (în noi):D

Am pornit-o azi spre… aşa cum o fac eu dimineaţa. Adică chiaună. Că dimineţile mă găsesc întotdeauna nepregătită. Nepregătită pentru trafic, pentru oameni, pentru toate cîte vin şi pleacă fără să-mi lase nimic. Nu sunt, eu cu mine, dimineaţa. Apatică, absentă, străină. De tot şi toate.

Altă zi, altă săptămînă. Altă viaţă. A lor, a celorlalţi.

Aeriană şi ruptă de toate cele nu prea ştiu ce se întîmplă pe „planetă”. De obicei trec pe lîngă lucruri şi întîmplări fără să le văd, să le percep ori pur şi simplu ignorîndu-le. Nu particip la bîrfele şi clasicele „socializări”, nu am „prieteni şi prietene”. Mi-a mers buhul că sunt ultima dintre toţi care află „ce se mai întîmplă”.

Lunea, la birou, vreau nu vreau trebuie să le ascult pe „toate”. Aud prea puţin şi nici cît aud nu reţin. Nu îmi foloseşte la nimic. La ce m-aş încărca?

Azi, a fost o altfel de zi. Am stat la semafoare parcă mai mult, parcă se schimbase ceva în peisaj. Ceva mi-a distras atenţia de la apatia mea matinală.

COPII. MULŢI.

S-a umplut oraşul. Mi-am, ori mi-a fost, amintit: începe şcoala.

Vai, trăiesc într-o lume paralelă.

Şi aproape tot drumul am fost cu ochii pe geam. Ce bine mi-am scuturat dimineaţa de toată apatia aia urîcioasă.

Mai toţi oamenii mari au plecat la „deschiderea şcolii”. Se munceşte cu acelaşi spirit de răspundere, nimic nu s-a schimbat, toate-s la locul lor.

E luni. M-am gîndit, printre picături, la cît de bine-mi făcea începutul şcolii. Îmi plăcea începutul. Nimic rău nu te ameninţa: povesteam, rîdeam, schimbam mici daruri de vacanţă, primeam cărţi, orare…

Daruri. M-am gîndit la copiii azi-ului. Uf… mai bine nu.

IUBIRE, sau nu, apoi copiii: legea imuabilă a „conformităţii”, normalul iubirii, ori nu.

diamondkissrugaciune copil One-Heartrugaciune-copileiiiiiiiiiiiiii :(Mai bine să visez.

Copiii au vise şi jucării.Jucării şi vise.

Habar nu am ce fel de jucării. Am mereu o problemă cu asta pe care de obicei mi-o rezolvă părinţii lor.

„Dar păpuşi?”  întreb eu, naiva secolului.

„Dragă, ăştia nu se mai joacă cu păpuşi, dai banii aiurea”. Şi mi se înşiră o grămadă de ciudăţenii pe care mă abţin să le reproduc că oricum au denumirile alea americăneşti pe care, ştiţi, nu le suport. Şi cu dulciurile am probleme, şi cu unele cărţi pentru dăruit copiilor.

Mă declar învinsă şi mă gîndesc doar la păpuşile mele, la copii care am fost „noi”.

NU, nu am nostalgii dar vreau să fac dreptate păpuşilor.

Azi, dăruiesc. Eu mie şi dacă aş putea tuturor copiilor. Doar PĂPUŞI.

Vise din visele mele, avute  în vremea în care să ai vise era simplu şi posibil. Ţi se împlineau ori le împlineau alţii ori măcar aveai vise pe care toţi se străduiau să le împlinească. Vise cu păpuşi, vise de copil. Vise…

Am viast păpuşi de porţelan. Şi cutii muzicale cu balerine care se învîrteau încetinel, cîntînd. Nu am avut nici una nici cealaltă deşi am fost un copil cuminte.

Uite, asta eram eu… la vremea viselor cu păpuşi. Realizabile, visele, întotdeauna. Mai puţin ale mele. Unele. Am început să mă conving că de mică visam greşit. Se întîmplă şi în zilele noastre. Se cheamă că sunt consecventă? Ori sunt… da, „etichetaţi”, „etichetaţi”… chiar de nu e aşa, tot rămîne ceva. Hm…

CELLA

Asta era păpuşa visată atunci

PĂPUŞA IULIEI HAŞDEUNu o să ghiciţi niciodată de ce o visam neştiind decît mult mai tîrziu despre ea.

Credeţi ce vreţi… eu doar ştiu.

E o păpuşă specială, ca visele mele de copil.

Ştiţi?

Nu, aşa că vă spun eu: este păpuşa IULIEI HAŞDEU

Spun drept, dovada: AICI

Aş fi dăruit păpuşi tuturor copiilor pe care i-am întîlnit azi. Doar le-am zîmbit.

Copiii nu mai vor păpuşi :(

O să înţelegeţi alternanţa „culorilor”. Tristeţea mea şi visele mele pentru copiii de azi.

Azi am dăruit, în gînd PĂPUŞI TUTUROR COPIILOR:

The First RendezvousLui, că era la prima întîlnire:

toysEi: că auzise povestea cu PRINŢUL

vis cu măr normal, PRINŢI, să înveţe să aleagă…

PRINŢI PENTRU PRINŢESĂ NEHOTĂRÎTĂ :)Lui: că-i dejaetichetat” celebru

gelu magherusanCred că: să fie reprezentativ dacă tot a ieşit în „lume”

papusiLOR: :(

NU-I UITAŢI, NICIODATĂ :(Le-aş da de aş putea toate păpuşile lumii

Nu ştiu ce să le dau :(

Poate:

noi toţi împreună copiiloram să stau să mă gîndesc iar şi iar la EI…

Neputinţa nu poate fi umplută cu mai nimic.

Îţi lasă mereu şi mereu aceiaşi stare şi gust de cenuşă.

Cum? Ce?

Uf…

Lor…

Carusel M-am supărat. Rău! Neputinţa e printre puţinele lucruri care mă pot supăra.

Aşa că îmi dau mie, să-mi mai treacă.

Astea:

papusi rusestiŞi LOR… că-S visătoare cum eram şi eu(şi-am rămas nu-i vorbă)

zambet ploioszborPentru visători am daruri speciale.

Păpuşi speciale.

papusi

MINUNĂŢII

VAIIIIIIIIIIIIIIIIII

Ce mult îmi plac, oare aş avea curaj să mă joc cu ele?

papusiMă strecor cu sfială şi plină de aduceri aminte printre toate jucăriile visate şi printre copiii care nu-şi mai doresc păpuşi. Oare de ce? Să nu-mi amintiţi de ororile alea al căror nume îl ştiu dar nici măcar în treacăt nu-l pomenesc. Să nu-l aud. BRR…

Nu, nu-mi plac păpuşile care le văd azi prin magazine.

Sunt păpuşi şi păpuşi.

M-am jucat mult azi.

Sunt ghiduşă.

M-am gîndit şi la voi, normal, altfel nu vă povesteam.

Mi-am amintit că nu de mult ne-am jucat şi aici. AVEAM mulţi prieteni atunci. Şi LOCUL ăsta avea SUFLET. Nu i-au mai rămas prea multe. Ca în real… totul e altfel, schimbat. Mai ales eu, asta. AICI. Cealaltă e aceiaşi. Puţin mai tristă dar tot ea. Nu mai are cine şi ce să o schimbe. Nimic să o uimească. Experienţe, vorba… ştie el a cui T.  ;)

Am primit multe atunci cînd ne jucam împreună. Şi de atunci, altele multe. De toate felurile.

UNELE mi-au fost luate ÎNAPOI. Nu am să înţeleg niciodată cum poţi dărui ceva şi apoi să-ţi ceri darul de parcă ar fi fost furat? Ce-i aia? Ştiu, dar nu pot înţelege(am consultat specialişti, mi-au explicat, nu vreau să jignesc).

Am păstrat doar ce mi s-a permis să păstrez.

Uite: pentru voi toţi, dar din darul meu.

CELLA şi VISELEŞi încă ceva, să avem cu ce să ne jucăm dacă ne şuteşte careva păpuşa preferată(din suflet).

primele castaneTOATE…

VI LE DĂRUIESC AŞA:

CELLA: VOUĂ!ADDENDA SPECIALĂ:

pentru CORA: piureu de castane cu multăăăăăăăă frişcă :)

castanepireu de castanepentru CORA şi CELLA :)

pentru MONA: ARĂDENCELE MELE, să te îndemn la joacă

jucăriile CELLEI, cîteva :)

pentru MIKKA şi evident, pentru mine :lol:

MATRIOŞKAMATRIOŞKA

Anunțuri

32 de gânduri despre “Vise şi visări… MIRACOLELE există! (în noi):D

    1. Nea Costache,
      de-ai şti ce m-am amuzat, abia m-am abţinut să nu-mi înşir p-aici toate jucăriile
      minunată-i copilăria cea cu grijile şi visele…
      multă sănătate prietene, sper că merge bine recuperarea

  1. Ce frumoase erau papusile copilariei mele!Si ce multe am avut…Le am si acuma si in ciuda virstei destul de inaintate, parca, parca nu m-as da in laturi sa ma joc putin cu ele.Cele mai frumoase papusi erau cele facute de „Aradeanca”…

    1. Mona,
      toate păpuşile copilăriei sunt frumoase, indiferent de orice
      joacă-te, cine ori ce te reţine? :lol: joaca nu-ţi cere buletinul ;)

  2. Multumesc de toate darurile, draga zana! Si de buzunarul cu stele…
    Papusa mea, Camelia – pe unde o fi ea, poate in raiul papusilor – cred ca e grozav de fericita ce se povesteste asa frumos de lumea ei.Si a noastra. A viselor si jocului copilariei. A sufletului de copil.
    Nu poti sa visezi gresit… Tu stii. Adultii pierduti nu mai stiu ce e aia. Doar ca uneori visul se indura de ei si-i agata, asezandu-i pe „calea cea buna”.
    Imi plac enorm toate pozele, si copiii si papusile alea in costume colorate. Ai poze cu papusile alea minunate, Matrioska? De aia am vrut cand eram copil. Mi-am cumparat din Chisinau acum doi ani… Una albastru-cer, o splendoare…

  3. Oaaaaaa, ce frumoooaaaaaseeee suuuuunt! Frumoase de tot, inflorate si zambitoare!
    Multumesc mult! Mare bucurie!
    Sa ti se intoarca inmiit! :) :)

      1. Da, ne jucam!
        Mama imi mai facea papusa de carpa, din scutec infasat si desenat cu ochi maaaaari si gurita zambitoare ca o inimioara. Mama, draga de ea! Invatase sa-si faca singura papusi. Pe urma, cand a fost maaaaare, m-a facut pe mine :)

        1. Mikka,
          eu şi prietena mea ne făceam păpuşi din piesele de şah :lol:
          le puneam vara păr din fuior de porumb iar iarna din ghemotoace de vată prins cu pioneze…
          mamă ce coafuri le mai trăgeam :lol:

    1. e clar… ţi-o trimit pe fosta mea viitoare :lol:
      ce bine că-i armonie măcar undeva în univers, aproape că te-aş invidia dacă aşşti ce-i aia

  4. Draga CELLA,azi nu prea am umblat ziua,dar hoinaresc in noapte si ma bucur ca e liniste si nu ma bazaie nimeni.
    Iti multumesc si eu pentru papusi,mie-mi placeau papusile de plastic,daca spuneau mama si clipeau din ochi era ceva,nu gluma.N-am avut multe si nici nu cred ca-mi trebuiau.Aveam insa vase de bucatarie,cescute si imi placea sa le croiesc hainute papusilor.
    Sunt fetite carora le plac papusile insa se plictisesc repede de ele si vor noul model.
    Cred ca fiecare copil are o jucarie,de cativa ani primesc cadouri de sarbatori,dar ce folos daca nu mai vor sa se joace sau nu stiu sa se joace!
    bafta tuturor scolarilor!
    P.S.era sa uit.M-ai facut sa zambesc fiindca la fel ca si tine,aflu ultima noutatile sau nu le aflu deloc.Chiar se mirau niste vecine cum de nu stiu una alta despre cutare sau cutare.
    Ti-am adus din nou ceva violet,bineinteles! :)
    http://www.desktopnexus.com/dl/inline/10386/1024×768/purple-flower-sketch.jpg?nocache=531106
    http://www.desktopnexus.com/dl/inline/136750/1024×768/lavender-rose-droplets.jpg?nocache=488841
    http://www.desktopnexus.com/dl/inline/176976/1024×768/End-Of-Summer.jpg?nocache=536038
    http://www.desktopnexus.com/dl/inline/101658/1024×768/GardenGate.jpg?nocache=80266

    1. Găbiţa,
      mulţumesc mult
      tocmai aflasem de la X, via Cioran, că violetul e culoarea remuşcării…
      am fost atît de „şocată” că eram pe punctul de a strînge aici…contraargumentele…nu, nu mă mai las „provocată” nici măcar de Cioran, să fie clar :lol:

  5. CELLA draga, ai faurit o lume incantatoare pentru sufletele arse de dorul jocului si al copilariei!
    M-au impresionat randurile tale, tot ce-ai asezat in vitrina cu imagini, am prins privirea patrunzatoare a unor ochi negri si jucausi ce-mi zambeau din fotografia unei fetite adorabile.
    Am tresarit vazand papusa Iuliei Hasdeu si inca ma mai mir ca nu-mi amintesc de ea, expusa in muzeu…
    Felicitari pentru ghidusa care ai devenit in aceste momente pline de candoare si mai c-as incepe sa caut piure de castane cu un zbenghi de frisca deasupra, inspirata de pozele tale! :)

    1. Cora,
      bucuria mea cea mai mare este să fac bucurii
      atunci cînd reuşesc mi se pare că toţi Îngerii mei zîmbesc
      ador piureul de castane cu frişcă, mănînc cu kilogramele „în sezon” :lol:
      dacă ai putea şti ce bucurie mi-ai făcut, să fii fericită, după sufletul tău

  6. Atunci, draga CELLA, cupele pline cu desertul fin si delicios, peste care am picurat cativa stropi de rom, ne asteapta pe masuta de rachita de langa balansoarul gradinii!
    Merge si o cupa de must langa, nu?

    1. Cora,
      mustul doar îl miros ;)
      cum stau chiar acum sub vie ar fi posibil să-mi curgă lacrimi de struguri dacă ridic capul
      merci, mustul tocmai l-am degustat la tine :lol:

  7. Nu ma mira ca esti un pic straina de atata de realitate din juru-ti. In fond e mai degraba nociv pentru suflet sa fii permeabil la tot ce se intampla in jurul tau.
    Am senzatia ca pentru multi copilaria ramane rezervorul care ofera combustibilul necesar pentru a rezista vietii asteia atat de urate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s