Mă întreb…

… retoric, normal. Ca mai toate întrebările mele. Eu mie, eu pe mine: mă m.

L-am auzit, absolut întîmplător, aseară pe dl.Bogdan Teodorescu( pe care-l ascult, că-l respect, ştie ce zice că are bunul obicei de a nu fi rupt de noi)  spunînd că „noi”, adică ei(în media),  promovează, de ‘j de ani deja, doar răul.

Am mai spus şi eu, de cîte ori?, că repetarea la nesfîrşit şi pe toate canalele a mereu şi unicului rău, nu este întîmplător făcută. Spălarea creerelor, uniformizarea „maselor”, teorii arhicunoscute de manipulare şi control. Deja banal şi conştientizat de „noi”. Că nici măcar nu se mai feresc, o fac „la vedere” şi fără rabat de la nimic. Cu mult dispreţ, cinism şi sfidîndu-ne din trecătoarele lor funcţii şi „demnităţi”. Toţi, pretutindeni. La aproape toate nivelele.

O doamnă, altfel mobilată la mansardă dar evident de „neam prost”, mă persifla indirect într-o împrejurare că televizorul meu e blocat pe tvr.Cultural. Nu toată vremea, stimată doamnă, dar mai tot timpul… vă rog să mă ignoraţi cu scîrbă. Nu ţin să mă băgaţi în seamă. Eu, eu … nu mă bag în seamă cu întreaga dvs.cultură. Neamul prost îi tot aia, oricît ştaif şi-ar şi i-ar da întîmplările vieţii.

După emisiunea aia cu dl.B.T-, îl aud pe MIRCEA(Badea), că la el mă uit şi-l ascult  mai mereu – peşte ca mine simţim aproape la fel, el avînd atuul că le şi zice, bine!-, că şi-a creat o lume a lui. Un soi de autism cotidian. Ce cunoscut şi familiar mi-a sunat.

Dimineaţă, cum fac constant „la cafea”, îmi citesc site-urile preferate şi ce văd pe Descoperă.ro-E lumea ta? Că unii au şi bani şi timp să facă studii(pentru mine aiuristice dar cu rost precis pentru globalişti) despre relaţia bani-fericire.

Poftim, citiţi AICI dacă aveţi curiozitatea şi răbdarea de a vă adăpa cu „ştiinţa lor”.

Şi-mi zic, a cîta oară: „E lumea lor, eu doar trăiesc în ea”.

Nu mi-a „picat bine” cafeaua (nici)în dimineaţa asta. Mi-au confiscat aroma.

linked-cups

Bă, nu vă luaţi de cafeaua mea că… deşi-i întîmplător legată de „lumea voastră” s-ar putea să v-o vărs fierbinte pe-un vot. Cînd o să ieşiţi din televizoare o să aveţi, poate, surpriza vieţii voastre trecătoare: sunt(em) mulţi. Şi (îmi)ne place aroma cafelei. O vre(au)m îndărăt. Da?

Sunt şi eu doar o AUTISTĂ!- autentică ;)

Voi? … cum vă descurcaţi „în lumea lor”? aveţi sentimentul apartenenţei?

Şi dacă DA, ce faceţi cu el? Şi dacă NU, cum vă apăraţi neapartenenţa?

P.S.- M-am hotărît să scot încă un blog din tainiţe  ;) Asta aşa, de drag de voi. Că, poate, citind EXERCIŢIILE oferite cu atîta bunăvoinţă o să aveţi şi voi o zi minunată. A mea a devenit citindu-le şi constatînd cu reală plăcere că pe multe dintre ele le-am făcut deja. Dar am să fac şi multe altele. :lol:

Anunțuri

15 gânduri despre “Mă întreb…

  1. Este mult loc sub soare; mai ales acum cand , inca, multi stau la umbra.La umbra, in umbra… Numai putinele lucruri facute de oameni pot fi acaparate de cei rai…

    1. Daurel,
      noroc că soarelui nu-i pasă de noi :lol:
      sub el nu-i nimeni… doar el, departe şi nemuritor(încă, cît mai are heliu şi hidrogen ;) )
      oculta financiară nu-i nici în preocupările mele :lol: şi sunt sigură că nici eu în ale ei; e un gînd pozitiv care mă lasă să dorm liniştită :lol:

    1. Cora,
      ce mă bucur că ţi-au plăcut
      mie mi-au pus balsam pe nervi azi; sunt minunate :lol:
      eu, cum ştii stau de multă vreme în ciuperca mea ciudată, sunt o autistă veche şi-i bine că ne găsim tot mai mulţi
      „nu a fost niciodată să nu fie cumva”- asta-i o vorbă a unei amice care-i o optimistă incurabilă
      iar eu îi tot zic truismul ăla „optimistul nu-i un pesimist ceva mai bine informat” e doar un supravieţuitor…
      în ce lume trăim? azi văd: un tată şi-a omorît fetiţa tăindu-i gîtul, o profesoară de franceză lucra pe 5 mil.vechi ţinîndu-şi familia cu 2 copii şi soţ şomer(s-a aruncat în lac la 47 de ani)… pot continua la nesfîrşit, ştii bine… unde să ne ascundem de ăştia, ce să facem pentru noi
      ne prefacem bine, creindu-ne tot felul de paleative dar
      dar-ul ăsta e mereu peste noi, am atîta zgură în suflet… uneori dau pe deasupra… şi eu sunt genul care nu tace, asta-i cel mai aiurea…

    1. Mi,
      bine că m-ai chemat
      mai am timp să modific poemul de seară şi tablourile de mîine
      vai, vai… ce fain era să avem postări similare :lol:
      cred că suntem amîndouă telepatice ;)

      1. Nu modifica NIMIC, te implor, o sa te „am pe constiinta”, zau asa. De la tine a pornit si TOAMNA mea, chiar daca am constatat ca pictorii toamnei imi sunt cel putin la fel de apropiati ca cei ai verii, primaverii! :P

        1. Mi,
          nu modific, stai liniştită…
          cum am făcut şi cu X: doar las pe altă dată
          zău, avem prieteni comuni şi nu-i în regulă să avem în aceiaşi zi postări similare :lol:
          e SUPERB postul tău, mi-a plăcut mult
          doamne, doar am milioane de stări cît ţine toamna, mă pot schimba de tot atîtea ori într-o zi
          habar n-ai tu cît de benefic este mie anotimpul ăsta, am înviat mai ceva ca pasărea aia cu nume de Covaci ;) ;lol:

  2. Traim in lumi paralele.E tragic ca nu-si dau nici o clipa seama.Autosuficienta, narcisismul,sentimentul ca sunt eterni in acele functii, obraznicia( Elena Ceausescu ar fi invidioasa pe” omoloaga ” ei).
    Si eu stau mai mult pe TVR Cultural.” Infernul este ceilalti”, asa ca ii bag in ma-sa.Nici Ilie Moromete nu s-a putut lupta cu sistemul…ha,ha,ha

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s