Poemul de seară

R.M.RILKE nu a plăcut (vouă) :(  aşa că, fiind extrem de sensibilă la (ne)plăceri … hotărăsc REFERENDUM:

CE POEZIE DORIŢI? că la POEZIE NU RENUNŢ

PROPUN:

POEZIA BAROCĂ!- Puteţi citi AICI– date minimale, uşor şi repede lecturabile, repere minimale, zic!

Internetu-i destul de sărac şi găseşti(eu) poeme baroce doar în limba engleză, cu traduceri execrabile. Frustrant.  Poate mă ajutaţi.

M-am oprit azi, fără nici o legătură ;) doar că sunt fascinată, la:

TUDOR ARGHEZI(daţi, neapărat, click)

-PSALMUL DE TAINĂ-

O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul
lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-însul locul
mumii,
Femeie răspândită -n mine ca o mireasmă-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu:
să cure,
Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de
grumaji
Şi m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji
Pe care te-am purtat brăţară la mâna casnică-a gândirii.
Cu care-am năzuit alături să leagăn pruncul omenirii.
Pur trandafir, bă tut în cuie de diamant, pe crucea mea
Şi care-n fiece mişcare pierzi cu-o petală câte-o stea.
Pământ fă găduit de ceruri cu turme, umbră şi bucate.

Tu care mi-ai schimbat cărarea şi mi-ai fă cut-o val de
mare,
De-mi duce bolta-nsingurată dintr-o vâltoare-ntr-o
vâltoare,
Şi ţă rmii-mi cresc in jur cât noaptea, pe cât talazul mi
se-ntinde
Şi ai lăsat să rătăcească undele mele suferinde;
Unde ţi-s mâinile să-ntoarcă în aer căile luminii?
Unde sunt degetele tale să-mi caute-n cunună spinii?
Şi şoldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind
Şi-ascultă -n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe şesuri plopii când treci din creştet la
picioare,
Şi prinzi de tot ce te-ntâlneşte o plasă caldă de racoare.
Tu ce scrutezi, scoţandu-ţi sânii pe jumatate din
veştminte
Ca să-i să rute focul gurii, cuprinşi de mâini cu luare-
aminte,
Pustia vremii, străbătută de şoimi de scrum şi de nisip,
Carora vântul le-mprumută o-nfăţ işare fără chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o săgeată fără ţintă,
Şi frumuseţea ta facută pare-a fi fost ca să mă mintă.
Dar fiindcă n-ai putut răpune destinul ce-ţi pândi făptura
ura;
Ridică-ţi din pa mânt urechea, în ora nopţii, când te
chem,
Ca să auzi, o! neuitată, neiertatorul meu blestem.

sursă AICI

altă versiune AICI

– PSALM-

Ajuns acum la pragul tău, mă iată.
Cremene dură, mă putui în pisc
Să mă găsesc prin stânci şi să mă isc
Din pulbere, cu glezna-nsângerată.
Îngerul tău merinde nu-mi prea dete.
Eu însă niciodată din bărdace
N-am fost băut fără să-mi fie sete,
Nici am mâncat vrodată ce nu-mi place.
Grădina florile şi le-a deschis
Care-o făceau să-mi amăgească drumul
Cu ispitiri de rouă şi de vis.
Eu am lăsat în urma mea parfumul.
Vrui, Doamne, să te pipăi pe spinare
Şi mai de-aproape să-ţi dau ghes
Cu recea mea-ncruntată întrebare:
De ce nu vruşi să mi te-arăţi mai des?
Dar caprele-amintirilor şi iezii,
Care mă duc să cad întru ispită,
Şi-au risipit prin iarbă căcărezii
Şi mi-au lăsat livada părăsită.