Poemul de seară

ION MINULESCU

– ROMANŢĂ NEGATIVĂ-

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!…

Dar n-am putut călători-mpreună…
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună –
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu „fapt divers”, ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…

Despărţire: Cronica previzibilă a unei ILUZII

Anunțuri

20 de gânduri despre “Poemul de seară

  1. Ce tomană e pe-aici, ai tecut pe noiembrie direct! Minulescu…frumos, ca de obicei. Acum ai nonculoare, asta da nonculoare. Pe care drum crezi c-ar tebui să o iei sau să o luaţi? Sper că ai ascultat şi Lake of Tears,la mine, aşa ceva eu cred că că-ţi lipseşte, sunt foarte nordici, căldura lor de wikingi are suficient îngheţ în ea ca să te atragă. Ce zici!?

    1. Mirela,
      de parcă siberiile mele nu-mi ajung :(
      oricum, îmi plac nordicii aşa că vin… doar ţi-am spus că am să stau noaptea asta pe-acolo
      îmi place cînd toţi dorm şi pot sa citesc şi să ascult, sunt şi noctambulă şi insomniacă, halal ;)

    1. Cristian,
      dacă o iei aşa… da, cred şi eu la fel
      doar că, în ce priveşte (şi)poemele nu fac decît să le simt şi atît
      sunt stări de-ale mele traduse de altcineva… ei

    1. Neliniştitu’
      am un mare defect: nu uit nimic, grea pedeapsă
      am zis mai demult că nu avem nevoie să vorbim şi că distanţele nu mai contează, eu comunic telepatic, ştiai? ;)

    1. Neliniştitu’
      vrei să şi spun?, spun: ai avut dreptate, tu
      în seara asta prietenii mei au avut dreptate, dar recunosc cinstit tu ai fost primul, mai vrei?

    1. Îl caut acum, cu el e mai greu, este tot timpul cu mine aşa că…
      p.s. dacă plîngi cu lacrimi sau rîzi cu lacrimi, sau… nici nu mai ştiu, m-am zăpăcit, oricum, se pune?

    1. ştii că mi-ai făcut, mulţumesc!
      atîta doar, a fost o seară şi o noapte străină de bucurii dar plină de suflete calde
      este bucuria dimineţii şi a zilei de azi, a zilei, am să mai trec să o „văd”, mulţumesc!

    1. şi tu, ştii bine că şi eu vă iubesc, atîta doar am nevoie de timp… şi eu urăsc timpul
      oricum, toate trec… cu ori fără noi
      pup şi eu noapte bună

  2. Mie imi place ultima strofa. Sugereaza mult.
    „În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…”

    Atunci cind timpul devine atemporal iar spatiul ‘a-spatial’ :), inseamna ca se intimpla mereu, ca intr-o curgere continua, fara de sfirsit …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s