Ei, na! asta-i acum :)

versuri melodie ALEXANDRU ANDRIEŞ

Lucian Avramescu: Păstrează restul

bucură-te doamne cu ce ne-ai luat
şi păstreaza-ţi restul
mărunţişul de junghiuri şi scarlatine
şi ne iartă nouă fericirile noastre
precum şi noi vom ierta
nenorocirile altora

(mix inspirat din „minunile” blogosferei)

Discuţie pe „blog” cu prietena mea MIRELA… să scriu mai puţin(scurtez că de citit aţi citit, ştiţi că văd asta şi că sunt „încîntată” că nu ce scriu eu vă interesează ci dialogul meu cu ea, hm… tipic, deci: sunteţi serviţi!!!).

Da, o să scriu mult mai puţin că oricum nu scriu.

Uite, azi mi-am amintit tot felul de lucruri şi aş fi povestit despre ele.

Dar, FLAVIUS mi-a lăsat o urmă de cenuşă în gînd zilele trecute. Am rămas o cititoare atentă în blogosferă chiar dacă mai mult tac.  Nu am putut spune nimic tristeţii lui, doar am citit, am văzut comentariile, am tăcut. Ce scrie un om şi ce înţeleg ceilalţi. Trist…

Ei, sunt fel şi fel de „comentatori”, o ştiu din experienţă. Şi ce mi-aş fi dorit să rămîn aşa. Altă malentendu… EI, na, de-ale mele…

Azi mă gîndeam, o secundă, la MOTIVAŢII. Mi le-am luat la întrebări pe-ale mele, normal, am trecut pe la toţi cei care… am comparat, am respirat, am expirat…

Da!

Şi mi-am reluat şirul de Ziarişti, vă amintiţi cred(unii, care citiţi aici, ceilalţi… nu-i nici o pierdere) . Din bibliorafturile  mele speciale, cu Ziarişti speciali

TUDOR OCTAVIAN

din foarte multe motive, care sunt ale mele şi oricum nu interesează. Doar pe mine.

Aşadar, tema zilei, mele, azi: MOTIVAŢIILE

TALENT LA MOTIVAŢII– Tudor Octavian- în Jurnalul Naţional(sunt abonată, am toate „scriiturile de la pagina 3”- asta-i pentru cei care mi-au pus „etichete” şi m-au judecat pentru copy-paste):

E un talent să afli motivaţii de a merge mai departe, când toţi spun că n-are rost, că insişti într-o cauză pierdută.

În unele epoci sociale, talentul la motivaţii e mult peste talentele tradiţionale. Oamenii foarte determinaţi în tot ce fac nu-s motivaţi doar biologic, de la natură. Pe vremea când eram reporter la revista „Viaţa Studenţească”, le-am luat interviuri mai multor personalităţi, din afara lumii artistice, ca să înţeleg ce motive stau la construcţia unor cariere în domenii care pe mine mă lăsau indiferent. (…)

Uneori, eram chiar necuviincios, pentru că îi întrebam pe ingineri ce plăceri poţi avea făcând inginerie la o hidrocentrală sau pe un şef de şantier ce înseamnă satisfacţia muncii într-un regim de condamnat la o viaţă de baracă. Ne-artiştii erau hotărât mai convingători în definiţia motivaţiei decât artiştii. Maiştrii ingineri, profesorii, muncitorii de înaltă calificare veneau cu argumente de ordin personal, pe când artiştii – fiindcă în final am abordat şi câţiva creatori – apelau la fraze banale, valabile în toate artele.

Cel mai repede se tocesc şi se pierd motivaţiile. Marii oameni, nu talentul şi-l perfecţionează, ci motivaţiile. Talentul se împlineşte în consecinţă, pe măsură ce motivaţiile sunt tot mai limpezi şi mai puternice. Viitorul, despre care ni se vorbea tot timpul înainte de 1990, era o motivaţie de ordin colectiv. Era o diversiune ideologică. Dar şi diversiunea, când e mare şi pe termen lung, motivează mulţimile.

După 1990, cea mai puternică motivaţie am avut-o în călătorii. Nu spun chiar o prostie şi nu sunt cinic când afirm că plecările au fost cel mai elocvent mod de a-mi dovedi dragostea pentru patrie şi neam.

Plecările au fost o motivaţie fundamentală, pentru mai multe milioane de români. Am călătorit câţiva ani într-o frenezie vecină cu religiozitatea, pentru a-mi cunoaşte şi descoperi motivaţiile într-un timp despre care nu ştiam nimic. Le-am aflat cu un ceas mai devreme decât majoritatea colegilor de generaţie şi m-am salvat profesional, muncind „ca în Occident”, cu patimă, nu pentru câştig, ci pentru a-mi redefini şi măsura motivele de a munci. Diferenţa a fost la adresă. N-am mai muncit pentru societate, doar pentru familie.

De aici încolo începe de fapt discuţia despre motivaţii. De la faptul că nu am mai fost un constructor al socialismului şi un membru al unui colectiv de oameni ai muncii. Societatea nu ne mai motivează, salvarea e în motivele de viaţă şi muncă născând în familie.”

Ce motivaţii avem, în diverse situaţii? ce „ne mînă-n luptă” şi atunci cînd toate ne dau semne clare că lupta-i zadarnică? De-astea…

Eu, cu vocaţia mea donquijotistă nu prea mă bag în discuţii motivaţionale.

Motivele mele sunt pe dinlăuntru. Puţine şi rare, mai mult conjuncturale, sunt cele exterioare. Şi mă şi cred fericită(e doar un cuvînt, nu-l luaţi decît semantic) aşa cum sunt, cu motivaţiile mele.

Voi? desigur, întrebare retorică…

Vă doresc o zi minunată tuturor, PLINĂ DE MOTIVARE! şi REUŞITE PE MĂSURĂ :lol:

pietre

Anunțuri

12 gânduri despre “Ei, na! asta-i acum :)

  1. :) Iar mi-s aerian azi….. am vrut sa scriu multumesc…Dar nu cred ca se supara cineva pentru asta… :P Prea multe reusite nu se intrevad pe azi pentru ca am zi libera.Am facut o tura per pedes prin oras, am tras cateva poze si cam atat…

  2. CELLA, nu am spus sa scrii mai putin, ci sa afisezi mai RAR posturile, ca n-are omul interesat timp sa treaca in tihna pe la toate, cu linkuri la galerii exceptionale si tot restul..E pacat de bogatia ta de idei si posturi frumoase, ca nu ne lasi timp sa le RESPIRAM pe toate, in voie, tihna si liniste. Asta era! Si imi sustin cerinta! :P

    1. Mirela,
      am înţeles din prima, SĂ TRĂIŢI!!! :lol: :lol: :roll:
      atîtea mi s-au întîmplat azi că era să mai scriu vre-o trei însemnări :-P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s