Tablouri… azi: OCEANE, de suflet rusesc(al meu) :)

AIVAZOVSKY, Ivan Konstantinovich (29 iulie 1817 – 5 mai 1900), pictor de origine armeana, născut la Theodosia, Crimeea.

ivan-aivazovsky-the-billowing-sea-1889Nu am să mă satur niciodată… despre pictura lui, din amintirile mele ‘ruseşti’.

Şi tot niciodată nu am să mă pot opri… doar la UNUL dintre tablourile pictate de el.

Biografie  – AICI

Eu, sunt printre fericiţii care i-am văzut TABLOURILE în ERMITAJ.

poate… dacă-mi doresc destul, şi mult… poate…

Aivazovsky11

Anunțuri

25 de gânduri despre “Tablouri… azi: OCEANE, de suflet rusesc(al meu) :)

    1. Cristian,
      clipul l-am pus pentru minimă informare… fondul muzical m-a determinat să-l pun deşi am ezitat mult între acesta şi unul cu fond muzical Chopin ( eu fiind chopineană ;) )

    1. Cora,
      dacă ar fi să mă apuc să povestesc… v-aş alunga precis pe toţi :lol:
      Ermitajul este bucată de suflet… care rătăceşte prin Sankt Petersburg
      am fost de mai multe ori în Ermitaj şi de nenumărate ori în preajma lui că zilnic, cît am stat în oraşul acela căruia nu-i pot găsi nume, că-i neclasificabil pentru mine, treceam cu ori fără treabă pe-acolo… doar „să-l miros”
      am trecut „turistic” prin Ermitaj doar prima oară… pentru „luat repere”… tu, ştii ce-i acolo :lol:
      apoi, fiindcă eram cu cineva interesat profesional şi înarmat cu blocuri şi carnete(pentru schiţe) am bătut doar anumite săli
      îţi spun doar atît, să nu te plictisesc ;) , în „sala” Rembrand (a mia oară dusă”-că doar nu vezi zilnic Rembranzi”) era să adorm pe-o canapea d-aia… uf… ce oboseală minunată. m-am îndrăgostit de Rubens în Ermitaj, după ce credeam cu o zi înainte că-l ador pe van Eyk… şi multe, multe de-astea :lol:
      m-aş întoarce ieri şi de săturat nu m-aş sătura niciodată

    1. hermyself,
      cum eu sunt doar o amatoare am să-ţi spun că pentru mine este unic!
      îmi place Turner, Whistler este mult prea cuminte şi timid ;) pentru gustul meu
      dacă ar fi să compar, cum nu prea fac des, aş spune că Turner este mohorît şi nu are forţa sugestiilor lui AIVAZOVSKY la care şi liniştea, marinele „calme”, este pasională(părere personală, desigur) Turner nu are „acea” lumină… nu-mi dă senzaţia de zbatere, de mereu luptă… a mea cu „oceanul” eu ;) dacă ştii ce spun, şi ştii…
      îmi plac Impresioniştii şi Suprarealiştii … cînd „dau în romantism”, că mi se mai întîmplă… stau acolo… în oceanele lui, deşi nu-l confund cu romanticii tot timpul. îl iubesc pe Goya, nu ştiu să explic de ce ;) , am iubiri paradoxale în pictură la fel ca în poezie… ceva mă ghidează, nu ştiu de unde şi cum, sunt lucrări care mă domină şi mă urmăresc multă vreme, atunci mă refugiez, întotdeauna în „cubism”, m-a „salvat” de nenumărate aproape obsesii(glumesc) şi mai am… tot felul de pitici, ca orice neoficial priceput… doar privitor :lol:

  1. Oaaaaaa! AIVAZOVSKIIIII!
    Imi este cel mai drag. Cel mai drag dintre toti. De catarg, de varful lui, de val, de miezul vartejului, nu ma satur niciodata de locurile astea, pe care el le-a scos din inima si le-a pus intre verzii si albastrii si albii marii.
    Dupa trairea in lumile lui, imi este mult mai puternic gustul linistii.
    Multumesc de intalnirea asta, draga mea.
    Langa marea lui, imi pun uneori padurile lui SISKIN…

    Ai fost la Ermitaj… Bucura-te!

    1. Mikka,
      Ivan Ivanovici este pentru „ierni”… din pricina dimensiunilor lucrărilor sale, cînd „l-am văzut” am avut aceiaşi mută uimire ca în faţa lui Rubens :lol: … mai rar mă rătăcesc prin pădurile lui, dar cînd o fac(în „ierni” cum spuneam) este destul de greu să mă mai „scoată” cineva… sper să amîn cît mai mult „anotimpul Şişkin” ;)
      a, şi să-ţi mai zic: deşi toţi spun „marinele lui AIVAZOVSKI”, pentru mine-s „oceane” ;) … am împărţit apele în, doar, Fluvii şi Oceane… restul… le tolerez :lol: pentru că „sunt”; de EXISTAT există doar astea: OCEANE şi FLUVII :lol:

    1. hearmyself,
      :lol: sunt leneşă ;)
      am, aduse din Rusia albume şi diapozitive
      nu-ţi vine să crezi cît de fidele sunt diapozitivele acelea deşi-s prinse în carton… aş fi vrut să fac un dvd cu ele dar nu am găsit pe cineva destul de răbdător… epoca filmului „îngust” s-a cam dus ;)
      după ce i-am văzut tablourile orice reproducere mi se pare banală… mă uit la ele cu ochii întredeschişi amintindu-mi doar starea mea de-atunci… iarăşi, nu ştiu să explic :( este un mare handicap ăsta şi o frustrare permanentă: să nu pot spune în cuvinte ce simt… cred că şi de asta sunt în război permanent cu mine şi cuvintele)
      nu ai observat că fiecare dintre noi, mai mult ori mai puţin absorbiţi de profesia pe care o avem ori de mediul în care trăim ajungem să ne formăm un limbaj care ne scapă uneori de sub control? eu fac eforturi să mi-l controlez… învăţ să scriu şi sunt într-un fel speriată de scrisul „în public”(mai ales că în virtual eşti „taxat” urgent, nimeni nu te corectează ori îndrumă)
      eşti minunată MULŢUMESC!!! :lol:

  2. il stiu dar pe mine m-a dezamagit. e extrem de sarac fata de ce ar fi putut fi, in plus sunt exemple din „cassa loco” sau alte trupe de 2 bani. wtf?

    1. hearmyself,
      eu nu-l ştiam şi m-a amuzat ideea :lol:
      am bîntuit prin cubism azi… am găsit tot felul de lucruri interesante, de privit, că explicaţiile se repetă supărător

  3. da, ideea e super faina, din pacate n-au pus-o in valoare ca lumea. Puteau sa faca o chestie geniala, cum e dictionar onomastic de mircea horia simionescu. il stii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s