Poemul de seară

NICHITA

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, iţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfîrşească
niciodată-acea luna-a lui Marte.

Anunțuri

7 gânduri despre “Poemul de seară

  1. Ploi de primvara in prag de toamna, frumos!Cum te-ai gandit la asta… acum? E superba, era preferata mea candva si ar putea deveni din nou, dar poate…primavara.
    CELLA, vino sa adulmeci (=a inhala cu arta) SOLIFLORELE, vei vedea ca floralele NU sunt parfumuri de buzunar, sunt chiar creatii aparte. Te astept cu drag! Seara faina!

    1. Mirela,
      nu eu l-am găsit… el pe mine ;)
      eu n-am nici o treabă cu anotimpurile din calendar
      stai că vin, mai am puţin „cubism” de inhalat ;)
      da’ unde mi-ai umblat iar toată ziua? mi-ai lipsit

  2. Pai, am umblat cu scumpetea mea, ca-i vacanta si se plictiseste; in parc, zona pietonala, stiu… dai o fuga…La mall la o pizza, ceva shopping, un parfum, da, era necesar si o carte buna. Apoi, iar in parc cu frumusetea mea, in a doua toaleta estivala a zilei, ca trece vara si inca nu s-a imbracat cu toate, ne-am tot uitat dupa ceva filme dar nimic, asa ca ne-am intors si am inceput sa bloguiessc! Te astept cu drag!

    1. Mirela,
      eram la tine :lol:
      am glumit, nu te-am certat… vă invidiez-pozitiv, atît
      pup şi eu, odihneşte-te, las’ că şi eu sunt ruptă, mai am puţină trabă şi cred că trec la filme
      am noroc că vinerea „primesc marfă” proaspătă… e seara de dvd-uri

  3. Eu, de fiecare când citesc această poezie sau când ascult melodia interpretată de Alifantis, cad pe gânduri. Mă întreb ce har trebuie să ai ca să compui asemenea versuri şi ce har trebuie să ai pentru a compune o astfel de melodie unor astfel de versuri… Minunat.

    1. Cristian,
      eu despre har nu-mi pun niciodată întrebări
      cum nu-mi pun despre iubie, ele doar există ori nu. ATÎT!
      nu o să ştim niciodată ce şi cum :lol: ce-i revelat nu se explică, doar ştii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s