Poemul de seară

Carmen Manuela Macelaru

– Efect supranatural –

De fiecare dată devin mai puţină-n preajma ta

am să citesc o incantaţie din cartea blestemelor

să te părăsească toţi îngerii
să nu te mai poţi întoarce la mine
aşa cum niciun fluture
nu se mai întoarce în cocun

eu sunt femeia mereu cu un alt sfârşit
niciodată nu vei şti
deznodământul trupului meu

nu cunosc pe nimeni să-şi scrie numele
pe tâmpla mea
locul e liber, curat
de mii de ani un scrib anonim încearcă

să cresteze un semn cuneiform
în pântecul meu

e târziu
şi trenul mi-a adormit în palme

mă întorc în veacul meu solitar

credeam că puteam construi împreună

o casă rezistenă
să nu alergăm pe foile albe
atunci când râurile vor ieşi din matcă
dincolo de moarte începe o nouă zi

ai citit bine

dincolo de moarte începe o nouă zi

2006_06_10_ljiljana_mandic_gost_prica_drvo_ljubav

Anunțuri

4 gânduri despre “Poemul de seară

  1. „nu cunosc pe nimeni să-şi scrie numele
    pe tâmpla mea
    locul e liber, curat
    de mii de ani un scrib anonim încearcă
    să cresteze un semn cuneiform
    în pântecul meu” – excepţionale cuvinte…

    1. Cristian,
      ţi-am mai spus, sunt absolut impresionată de poemele ei…
      au atîta forţă şi sensibilitate totodată, sunt atît de profunde, unele, că mi se face, fizic, „pielea de găină”
      nu ştiu să-ti expic, „le simt”, sunt vii… cumva… parcă „le văd”, n-am eu vorbe, încă… o citesc cu uimire, iar şi iar… îmi place mult
      cred că-i o femeie puternică şi extrem de vulnerabilă totuşi… o „studiez”, încă,… îmi place „rău”
      nici nu ştii ce mult mă bucur că-ţi place şi ţie
      şi tu scrii o poezie „de destin”… cum îi spun eu genului ăstuia, care atinge sufletul
      deferit mult de poezia artificială de care-i plină „lumea”
      nu vreau să zic, mai vorbim :lol:

  2. Cu siguranţă… Urmăresc cu mare interes şi cu mare plăcere ceea ce postezi… Mulţumesc pentru aprecierile referitoare la versurile/gândurile mele… O noapte liniştită…

    1. Cristian,
      o dimineaţă minunată :lol:
      m-ai făcut de multe ori să mă gîndesc, prin ce scrii, la lucruri de care uitasem ori nu le dădeam în momentul acela importanţa cuvenită
      aşa că, eu trebuie să-ţi mulţumesc… parc-am fi la premiile „ţiţi” :lol:
      eu nu am nici o pretenţie că de scris nu prea ştiu, aici, dar de cîte ori mi se pare bine şi interesant ce spun alţii nu ezit să preiau
      nu am nici un fals orgoliu iar de invidie, slavă domnului, n-am suferit niciodată :lol:
      da, chiar vreau să vorbim, mai ales că prea puţini o fac în virtual… deja mi se fare că-i totul aproape şablonard şi într-un limbaj standardizat(prost)
      rar găsesc „bloguri” unde „se dialoghează”, mă întorc la forumuri de cele mai multe ori
      nu mi-am găsit încă „locul”, mă strînge cămaşa asta, mai lucrez din greu cu mine, poate în timp… dacă nu mă plictisesc :lol:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s