Înger, de însoţit… TATIANA :(

ADRIAN PINTEA

– VIAŢA CA PRIVIRE –

Să ni se ierte fapta de-a fi murit privind,

atîtea ori pe seară, silabisind cu şoapte

nume de doamne albe, în pâclele de jind,

de scări urcate-n sfinte cămări cu fructe coapte;

să ni se ierte iarăşi, a nu ştiu câta oară,

că nu ne-am putut naşte cu faţa la pământ;

că ochiul, din tărie coboară sfântă scară

o pârtie domnească de zboruri legănând;

şi în aceeaşi-naltă genune rătăcind

va face reverenţe de dor a doua oară,

silaba de-ntristare, de patimă şi gând

care ne este ochiu; să poată să dispară…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s