Meditaţia de duminică

LAURENŢIU

senior member al Comunităţii Creştin Ortodoxe(sursa, click)

(…) „Mândria ucide sufletul, sugrumă inima.Omul mândru nu mai poate să-şi iubească aproapele, nu se vede decât pe sine.Şi nici măcar pe Dumnezeu nu ÎL mai iubeşte. Ci înfierbântarea pe care o simte chiar daca i se pare ca este dragoste, este înşelare.
Omul mândru se vede pe sine nu numai smerit,ci şi plin de celelalte virtuţi, se consideră mai sporit duhovniceşte decât cei din jurul său.Viaţa oamenilor mândri este o viaţă foarte tristă. Singurătatea îi apasă , pentru că nu găsesc semeni cu care sa vorbească.Ei vad in jurul lor numai obiecte însufleţite.
Este oare păcatul mândriei fară leac? Nu, dar leacul acesta este cautat de foarte puţini. De ce? Pentru ca omul mândru vrea să dea sfaturi, vrea sa îi călăuzească pe alţii. Şi chiar dacă se preocupă de propriul urcuş spiritual, AVÂND LA TEMELIA NEVOINŢELOR MÂNDRIA NU POATE URCA SPRE DUMNEZEU.OMUL MÂNDRU NU POATE FI MÂNTUIT
Patericul nu ne pune înainte o întamplare care arată foarte bine acest lucru:
UN CUVIOS PĂRINTE A GĂSIT UN COPIL PĂRASIT. L-A CRESCUT CU MULTA GRIJĂ, L-A POVĂŢUIT PE CALEA ASCEZEI, L-A ÎNVĂŢAT SĂ SE ROAGE. ŞI CÂND TÂNARUL A MURIT , PĂRINTELE S-A RUGAT SĂ I SE DESCOPERE UNDE SE SĂLĂŞLUIEŞTE SUFLETUL ACESTUIA. DEŞI NĂDAJDUIA CĂ ÎL VA VEDEA ÎN CURŢILE RAIULUI, BĂTRÂNUL L-A VĂZUT ÎN CHINURILE IADULUI. DE CE? PENTRU CĂ DEŞI UCENICUL NU CUNOSCUSE PĂCATELE TRUPEŞTI, INIMA SA EREA PLINĂ DE MĂNDRIE. PARINTELE NU L-A ÎNVĂŢAT CE ESTE SMERENIA, ŞI DE ACEEA TOATE NEVOINŢELE SALE NU I-AU AJUTAT CU NIMIC.
Aşa sunt oamenii mândri: caută să fie mai presus de ceilalţi, caută să facă nevoinţe exterioare, dar SUFLETUL LOR MIROASE URÂT .Vrea omul mândru să ţina post? SE mândreşte că nu este ca cei care calca postul. Vrea sa faca milostenie? Se mandreşte că este mai sporit decât cei care nu fac milostenie. Face donaţii pentru ctitorirea unei mănastiri? SE umple de mândrie, de aerul de superioritate că a facut ceva deosebit. Şi prin tot ceea ce face bun el nu respiră deacât mulţumire de sine şi mândrie, uneori împletită cu o falsă smerenie.

Ar putea omul mândru să se lipsească de smerenie, când toate cărţile despre urcuşul duhovnicesc vorbesc despre ea? Nu. Şi caută şi el să se smerească, dar,  fără să îşi dea seama, smerenia sa este artificială. Este o smerenie care, chiar dacă este însoţită de lacrimi este falsă. Păruta SMERENIE ESTE DE FAPT UNA DINTRE CULMILE MÂNDRIEI
ŞI OMUL CARE SE VEDE PE SINE SMERIT NICI NU SE GÂNDEŞTE CĂ SE POATE AFLA ÎN RĂTĂCIRE.
Sa ne ferească Bunul Dumnezeu să fim biruiţi de această patimă ucigatoare de suflet şi să ne ajute să mergem pe calea pe care El Însuşi a mers: calea smereniei.
ŞI SĂ NE ADUCEM AMINTE CĂ SUNT ŞI LUCRURI CARE NOUA NE PAR BUNE DAR OCHIUL PATRUNZATOR AL LUI DUMNEZEU ŞTIE CĂ NE SUNT VĂTĂMĂTOARE.
SĂ NE REFERIM ACUM L-A MOMENTELE ÎN CARE NI SE PARE CĂ DUMNEZEU NE-A PĂRĂSIT, DEŞI EL ESTE LÂNGĂ NOI ŞI VEDE CUM RĂBDĂM ÎNCERCĂRILE PRIN CARE TRECEM VEDE DACĂ SUNTEM SAU NU VREDNICI DE CUNUNĂ.
ACESTA ESTE UN ALT CAZ ÎN CARE NI SE PARE CA UNEORI DUMNEZEU NU NE AJUTĂ. DE FAPT NE AJUTĂ TAINIC, ŞI VINA ESTE A NOASTRĂ CĂ NU NE DĂM SEAMA DE AJUTORUL LUI.
AŞA SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, TRECAND PRIN GRELE ISPITE DIN PARTEA DIAVOLILOR CARE L-AU CHINUIT FĂRĂ MILĂ, PRIMIND ÎN CELE DIN URMĂ UŞURARE, A ÎNTREBAT:
„UNDE EREAI, DOAMNE, CÂND MĂ LUPTAM?” ŞI DOMNUL I-A RĂSPUNS : „EREAM LÂNGĂ TINE , AJUTÂNDU-TE”
ACESTA ESTE RASPUNSUL PE CARE DUMNEZEU ÎL DĂ TUTUROR CREŞTINILOR CARE REPETĂ PLINI DE AMĂRĂCIUNE , INTREBAREA PSALMISTULUI:   „PÂNĂ CÂND DOAMNE MĂ VEI UITA PÂNĂ ÎN SFARŞIT? PÂNĂ CÂND VEI ÎNTOARCE FAŢA TA DE LA MINE? PÂNA CÂND VOI ÎNGRĂMĂDI GÂNDURI NEGRE ÎN SUFLETUL MEU, DURERE ÎN INIMĂ ZIUA SI NOAPTEA?”
„SUNT LANGĂ VOI, NE SPUNE DUMNEZEU. SUNT CU VOI ŞI VĂ DAU PUTERE SĂ REZISTAŢI, BIRUIND . ÎN ÎNCERCĂRILE PRIN CARE TRECEŢI. SUNT CU VOI ŞI VĂD FIECARE PICĂTURĂ DE SUDOARE ŞI FIECARE LACRIMĂ. ŞI TOATE ÎŞI VOR AVEA PLATA LOR.”
DA CHIAR ŞI SFÂNTULUI ANTONIE I SE PĂREA CĂ A FOST PĂRĂSIT DE DUMNEZEU. DAR NĂDEJDEA ÎN DOMNUL I-A DAT ARIPI, NĂDEJDEA ÎN DOMNUL L-A AJUTAT SĂ DEPĂŞEASCĂ GREUTĂŢILE ŞI SĂ AJUNGĂ ÎN CETELE SFINŢILOR ALĂTURI DE CARE ÎL CINSTIM NOI CREDINCIOŞII.”

este DUMINICĂ

amintiţi-vă şi de  ALŢII

faceţi gesturi fireşti, PENTRU SEMENI

fiţi buni, IUBIŢI-VĂ!

cersetorcopil

Anunțuri

4 gânduri despre “Meditaţia de duminică

  1. in orice lucru,vorba,
    sau in fapta,
    doar cumpatarea-i
    o masura dreapta.

    iubirea, daruita
    fara de masura,
    cand e ne-npartasita,
    se transforma-n ura.

    si jertfa cea de sine ,
    de n-are trebuinta
    in viata celorlalti ,
    e doar nesocotinta.

    a darui,-i mandria
    aceluia ce are
    prea mult agonisit
    din prea putinul mare.

    –––––––

    si-n lumea asta hada,
    hapsana si vorace,
    de nu-ti place ceva ,
    tu altuia nu-i face!

    Sunt doar om.Un om.
    Cum sunt? Habar nu am si las pe altii s-o spuna.
    Nu-s nicicum.Nici mandru ,nici smerit,iar saracia spiritului,o tratez.Nu-mi trebuie nimic din cea ce nu pot sa-mi ofer prin eforturi proprii si nu astept nici bune ,nici rele de la nimeni.Multe lucruri pot intelege ,multe asteapta inca deslusire dar,nu pot sa nu apreciez pe cei ce au harul acesta al talmacirilor in cuvinte potrivite.
    Daca este sa fim corecti,dincolo de formele in care se manifesta credinta,Divinitatea ,este aspiratia cugetului ingradita de curgera inexorabila a timpului.Altfel spus,iata omule cum trebuie sa fii,dar niciodata nu vei avea timp suficient pentru a te apropia .Doar gandul poate face saltul spre a-ntrupa idea.
    o O duminica-n lumina.

    spedy/09/08/2009

    1. spedy,
      să-ţi ajute, în ce crezi… de crezi în ceva, să ţii dreapta măsură
      la felul în care te descrii, cunoscîndu-te desigur, sunt convinsă că „alţii” te vor aprecia şi vei binemerita
      noi, ăştialalţii, mai plini de păcatul aspiraţiei şi multe altele, vom mai pătimi p-aici îndurînd şi iubind… doar ca nişte bieţi oameni, nebinemeritînd, doar iubind şi visînd fără de măsură, conştienţi că niciodată nu ne vom putea apropia
      a cumpătaţilor o fi fiind raiul, alţii încearcă să şi-l viseze acum, aici, veşti nu avem…
      Dumninica să-ţi fie după suflet

    1. da, dar „dau lecţii” şi persuadează ascultarea, că dacă nu-s n-au de unde şti că nu-s
      deci: ce să le mai spui, ce să le mai ceri? îi laşi în legea lor ori îţi strici viaţa?
      amîndouă ştim răspunsul, deci retorizăm p-aici :lol:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s