NICHITA, ce face NOI… NICHITA?

– ODĂ ÎN NICI UN FEL DE METRU –

Mi s-a făcut somn de această lume

în care cuvintele ţin loc de obiecte

Mi-e foarte somn de tot ce se vede

orbind

*

Mi s-a făcut lene de soare şi de lumină

Mi-este grea raza care mă bate

noaptea cînd treaz stau şi nu dorm

şi flutură steagul întunericului

*

E rea în alcătuirea ei fiinţa umană

Păsările împroaşcă cu zbor aerul

Timpul nu trece în pietre pe care

calul se balegă

*

De ce om fi nu ştim

De ce suntem condamnaţi la moarte nu ştim

Mîine se va face ziuă

Tot mîine se va face seară

*

Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să mă nasc

Tatăl meu s-a iubit cu mama mea

Mă uit lung la dragostea lor

şi apoi mă prefac în cal, în arbore

şi încă întru cu totul şi cu totul altceva.

din Albumul Memorial „Nichita Stănescu” – editat de Viaţa Românească în decembrie 1984

*

şi… POEMIX-ul, cel de toate zilele (astea)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s