Tablouri… azi: Nud-ul…

… şi subdiviziunile lui: gol(ul), ori vid(ul) SINGURĂTĂŢII şi NEFERICIRII,spre exemplu, ISTOVIREA din şi prin IUBIRE(neîmpărtăşită ?, pierdută?, iluzorie?… )

Femeile pleacă spre cerul lor. Fără tine pleacă, fiindcă durerea ta le-ar îngreuna înălţarea. Nici nu ştiu că gândurile tale  încăpăţânate le însoţesc paşii. Toate poveştile de dragoste, cele adevărate, sunt triste, fiindcă întâlnirile dintre o dragă şi un drag se povestesc între odată şi niciodată.
Cerul e un lucru adevărat, mai ales cînd e negru.„(XANDU- 28.noiembrie 2008) :(

ARP_6908500_469-2Theodor Pallady- Nud în fotoliu (lucrare de şevalet)– Muzeul Ţării Crişurilor Oradea

Anunțuri

15 gânduri despre “Tablouri… azi: Nud-ul…

  1. I-a reusit exccelent lui Pallady verdele fotoliului … si chiar da senzatia de catifea.

    Ti-am luat imaginea :). Nu o aveam in arhiva.

    1. – X -,
      venind de la tine, sunt onorată
      uite că mai fac şi eu, măcar din cînd în cînd ceva bun
      am căutat o imagine pe net şi orinde m-am „învîrtit”, căutînd, am ajuns mreu la tine :lol:
      am renunţat la ce căutam… mi-a rămas doar „starea” şi bucuria

  2. M-ai lovit în suflet cu Pallady, cu altcineva greu reuşeai….Îl ador, mi-a plăcut din primul moment, e sensibilitatea (controlată, da) şi armonia însăşi, bine susţinută de forţa masculină a redării formei clare, distincte, viguroase şi ascetice, chiar şi la un nud…Mereu mi-au plăcut formele clare, jocul subtil de lumini şi umbre în complementare. Oops, să nu încep să vorbesc ca un critic, dar realmente acesta e adevărul. Îl iubesc pe pictorul cam uitat de lume, sentimentul acesta nu mi-l poate lua nimeni, e iubirea mea din pictura românească. Ce nud, ce complementaritate, ce lumină… De ce oamenii se mulţumesc, în general, cu muzica, în loc să arunce câte un ochi (şi câte un suflet…) prin muzee, albume şi expoziţii!? retorică întrebare…

    1. Mirela,
      am ezitat ceva pînă m-am hotărît să postez acest tablou de şevalet
      el nu reprezintă, doar, o stare a mea, de data asta… leagă un trecut de prezentul imeidiat şi, cine ştie…
      ţi-am mai spus, cred, că în studenţie am fost destul de apropiată de „cei de la arte” ;)
      (şi) „ochiul” mi-a fost format, cît s-a putut, prin ateliere şi expoziţii; tabloul ăsta este „în curtea noastră” dar în fotografii nu arată bine aşa că m-am bucurat că cei de la Muzeul Ţării Crişurilor l-au pus pe net
      la mine baţi la porţi deschise cu tot ce înseamnă trecere de suflet prin muzee şi expoziţii… o fac ori de cîte ori sunt într-un loc unde ele există
      şi îmi plac poveştile despre tablouri, orice fel de poveşti (-X- povesteşte minunat despre ele, ai fost pe la ea?)
      te rog, ori de cîte ori vrei, spune, oricum ar suna… critic sau nu, orice „poveste” este la ea acasă cu mine
      am auzit pe cineva, care vorbeşte-n culori, :lol: povestind viaţa oamenilor care pictează privindu-le tablourile
      (şi) tot ce-i legat de tablouri este fascinant
      am fost absolut emoţionată să primesc bucuria ta, mi-a făcut mult bine
      ţi-o trimit înapoi cu gînduri dragi

  3. Am ramas un pic cu gura cascata in fata monitorului cand am vazut comentariile… Stiu ca artistii sunt drastici in a critica la randul lor pe alti artisti, poate nu o fi genul meu si nici stilul meu dar, poate pentru ca un artist cu ochiul format vede imediat ce nu e in regula, pe cand un om care doar admira zice ca e superb, dar, Mirela, sa spui ca „Mereu mi-au plăcut formele clare, jocul subtil de lumini şi umbre în complementare” inseamna ca nu stii ce inseamna clar, in pictura de mai sus nu exista detalii, iar o masa atat de inalta incat sa stai pe fotoliu si sa ridici mana atat de sus ca sa te sprijini eu n-am vazut in viata mea, sincer, sunt probleme mari la perspectiva, si zic eu, nu verdele fotoliului conteaza ci modul de prezentare…ideea transmisa. Nu vreau sa fiu critic desi cred ca de fapt tocmai asta fac, nu vreau sa jignesc pe nimeni dar in lumea artistilor cel mai mult si mai mult ii urasc pe cei care vin si se prezinta cu un tablou chicios, care distorsioneaza realitatea in asa hal incat nu mai sunt vizibile proportiile reale si nu poti decat sa ghicesti ca e un cal, un om, sau un copac (nu e cazul aici) si, de parca nu erau destui artisti de genul, mai sunt si apreciati pe de alta parte… :|

    1. VeValentin,
      îţi mulţumesc că ai trecut pe aici
      şi-ţi mulţumesc că ai îngăduit să găzduiesc grafica ta care exprimă exact starea mea, azi!
      este tot ce-mi doream să spun… şi ai spus,pentru mine, prin ea
      dacă nu ar fi fost vîndută deja, o cumpăram

  4. CELLA, permite-mi sa-i raspund domnului vevalentin: CRITICATI SI JIGNITI, dar nu, am inteles, dvs. nu vreti sa o faceti, o faceti involuntar, asa, doar ca sa criticati si sa jigniti…(ati inteles ceva? atat am inteles si eu din comentariul dvs).
    Nu ati inteles, din pacate, nimic din ceea ce admir eu la Pallady in general, si la acest tablou, in special. O forma poate fi clara, chiar daca nu respecta strst anatomia (aia e „chicioasa”, care e o forma fotografiata).E o asazisa anatomie artistica, domnule vv. Asta, ca sa fie clar! Dar sa vii dumneata si sa spui…sa pronunti, vizavi de Pallady, cuvantul „chicios”, (apropo, corect se scrie:”kitsch”, nu „chici”), nu se face, e interzia, nu de lege , doar de un oarecare bun simt. Habar nu aveti despre ceea ce vad eu in acest tablou si despre ce inseamna arta: stimate domn, arta plastica e una, arta fotografica e alta! Fotogafiaza modelul, si vei obtine perfectiunea formei anatomice! Si kitcsh! PUNCT. Si NU, nu veti avea o fotografie artistica, veti avea o poza si atat. Arta, niciodata…cu aparatul de fotografiat, decat daca si acolo exista sensibilitate si o subtile interpretare a naturii! Pai…ce facem, copiem natura?? Hai, lasati-ma! Imi place Matisse, imi place Picasso….sa ma apuc sa va exp din pictura unui Picasso, care sunt totusi…clare?? Incepeti sa intelegeti, in sfrasit, ceva? Si ca sa intelegeti un 10% din ceea ce am scris: majoritatea pictorilo modifica realitatea, o tre prin filtrul sufletului, a inimii, a mintii, a unei idei, stari de spirit, etc etc…dvs nu sunteti artist! Iar in culoare , pentru clar-obscur (a se citi: lumini si umbre, inchis-deschis) folosesc pata inchisa si pata deschisa majoritatea pictorilor, combinand cu alb si negru…. La Pallady prefera clar-obscurul redat cu ajutorul complementarelor, adica acolo unde e umbra e verzui, iar unde e lumina e ocru virat spre roz foarte pal (deci contine complementara), daca relatia de complementaritate este rosu-verde, fireste. De acum inainte nu va voi mai explica nimic, nu-mi place kitschul, nu-mi place arta amatoare, nu-mi place fotografia ieftina adusa la rang de arta. Vedeti, nu avem gusturi comune!

  5. Dragii mei(sincer,nu de complezenţă ori din familiarism),
    Mirela şi VeValentin
    ultimul lucru pe care-l doream era să stîrnesc cu postarea aceasta o supărare :(
    cred că nu-i nici un secret, sunt un om care doar admiră: arta şi pe artişti;
    îi spuneam X-ei zilele trecute că m-am supărat pe cuvinte…
    am hotărît atunci să mă întorc la o iubire de demult, mereu vie dar lăsată puţin pe al doilea plan, şi să-mi exprim stările zilnice prin lucrări de artă care să spună ce simt
    tabloul acesta are o poveste, a mea, a unui „nostru” trecut, care a revenit într-un fel în viaţa mea şi mi-a răscolit prezentul
    nimic nu-i întîmplător…
    am văzut tabloul, împreună şi i-am atras atenţia asupra braţului drept… ceva din trecut
    vedeţi voi,într-o vreme am auzit atît de multe discuţii profesionale despre ară, artişi plastici, dispute, etc. încît mica voastră „discuţie” mi-a trezit amintiri dragi
    sper că nici unul dintre voi nu sunteţi supăraţi, pe mine, arta ca şi alte domenii ce implică(prevalenţa)subiectivism(ului)o să fie mereu un teren polemic
    polemicile constructive şi făcute din drag de către oameni care chiar ştiu despre ce spun, şi-o spun argumentat, îmi sunt benefice mai ales mie care sunt tot timpul cu urechile pîlnie, mai ales la subiecte care, profesional, nu le cunosc
    Artiştii sunt atît de sensibili ca respiraţia de fluture…
    ştiu…
    eu, acuma, mă simt atît de neajutorată ca un Guliver necioplit într-o ţară a fluturilor…
    uite, îmi ţin respiraţia… să nu mă simţiţi

  6. CELLA, ultimul lucru pe care l-aş face azi, acum, şi aici ar fi să mă supăr pe tine. Dar iată că a fost de bun augur, vei vedea peste vreo jumătate de oră pe al meu blog-loc (sic!)Veni-va şi ziua când mă voi maturiza suficinet încât să ignor ceea ce mă atinge! Dar, nu e bine să nu încerci măcar să deschizi ochii aceluia ce nu vede Asta era.
    Te aştept la mine, din păcate nu am suficient material vizual, dar când este IUBIRE totul e posibil! Pup CELLA!

  7. @Valentin

    Citi din pictorii de renume au respectat proportiile geometrice a ceea ce au pictat?
    Dupa parerea mea, arta inseamna si altceva decit redarea fotografica sau fidela a realitatii.
    Pentru asta nu e nevoie de o viziune proprie ci doar de o camera foto …

    Modigliani, Picasso, Tonitza, Brancusi … respecta ei oare proportiile, perspectiva, unghiurile ?

  8. @Cella
    ma bucur ca iti place tabloul, a fost un moment de inspiratie maxima, nu am avut absolut nici un fel de model cand l-am facut si pana in ziua de azi consider ca este cea mai buna lucrare a mea

    @Mirela
    imi pare rau, dar eu unul am fost invatat sa fac studii dupa natura, in special corpul omenesc, si motivul este acela ca: in cazul in care anatomia e deformata, ea e deformata intr-un mod placut ochiului si nu e total aiurea, daca e total aiurea atunci deja acela nu mai e artist dupa viziunea mea
    nu am spus niciodata ca sunt eu mare artist, inca invat, experimentez, observ ce se mai intampla prin jurul meu in domeniul artei, dar sunt departe de a intelege lucrarile abstracte (pe care nu le sufar) dar poate intr-o buna zi, dupa ce termin facultatea voi ajunge sa inteleg cu adevarat sensul acestor batai de joc gen o plansa alba cu un patrat rosu si altul negru, mare opera de arta, cate ore s-a mai chinuit artistul sa creeze asa ceva, sa fim seriosi!
    la randul meu primesc destule comentarii de la oameni care se pricep si pe masura ce le primesc imi dau seama si ce am gresit si ajung in felul asta, prin multe si multe greseli corectate, la perfectiune, care cred ca e telul oricarui artist

    dar deja am deviat prea mult de la subiect

    @-X-
    sunt total de acord ca pentru a copia din natura avem aparate foto, dar nu sunt de acord sa luam natura si sa o facem praf pe o foaie de hartie doar pt ca asa ne simtit in ziua respectiva….
    recent am vazut intr-o revista un tablou facut de un „mare” artist roman, chiar nu am retinut numele, dar scria despre el ca ar fi foarte apreciat; tabloul continea un cal facut in cea mai penibila cale posibil, adica un oval cu 4 bete si o aratare de cap, pe care o facea si un copil de gradinita mai bine, si niste copaci facuti in aceeasi maniera, acum va intreb eu, daca astfel de oameni cu talent 0 ajung sa fie apreciati pai atunci cei foarte talentati ce vor mai face???
    pentru mine, cel putin la momentul actual, arta inseamna sa iei unul sau mai multe obiecte din natura, sa le reproduci in asa maniera incat sa scoti ceva semnificativ, care sa te faca sa te pierzi in ganduri cand il privesti, dar nu sa stalcesti animalele, plantele si oamenii pe motiv sa nu fie fotografie si sa lasi privitorii sa ghiceasca ce ai vrut de fapt sa reprezinti acolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s