Poemul de seară… ca mine acum, aiurea

Dona Tudor

– JURNAL RUPT –

“Totul pleacă din noi,

totul pleacă din noi “

Gabriela Mistral

1.Tripoli

Plantaţii de protocal

Aer condiţionat

Noa-noa…

Şi-atat….

2. Capadochia

Goereme,

aşa trebuie

să fi fost

la radăcina lumii…

3.Epidaur.

Un cerc de piatră

De jur împrejurul

Privirii…

Amfiteatrul,

Bătai din palme,

ecou-ecouri…

monezi aruncate,

cioburi,

pe miraculoasa

rotunjime,

ecouri…

Ce să arunc

de aici

să-mi auzi

sufletul ?!…

4. Shanghai,

Al şaptelea cer,

Tv star,

pâcla,

lumina spartă-n

şuvoaie…

Te caut,

te pierd…

Departe eşti,

Aproape…

Al şaptelea cer…

Etajul 24….

Camera în trei colţuri,

muzica languroasă,

picurată….

plângi suflete al meu,

aici e Crăciunul

acasă, la noi,

chiar dacă  aş fi,

tot departe,

unul de altul,

l-am sărbători…

rochia tristă foşneşte

în falduri…

Cu  paharu plin,

ciocnesc în aer

cu singurătatea…

5. Zidul chinezesc…

Doamne,unde eşti?

Unde să mă uit,

mai întâi ,

până la nivelul trei

mai departe,

privirea se duce

în amurg,

în departate

şuvoaie

suliţate de vant

frig uscat…

Doamne, cât mai am

până să ajung acasa ?

Acolo te voi gasi…

Floarea mea de suflet

O am cu mine,

in buzunarul hainei,

o ţin rotunjită

în palmă..

Acasă,

cădura sangelui

îţi va sta pe masă….

6. Nu sunt o afacere

pentru tine.

Comisionul meu

E numai de suflet.

La ce-ţi foloseşte,

la ce-ţi pot fi

de trebuinţă ?

Te ştiu pe dinafară,

cude-amănuntul,

te-aş putea

recompune.

Râzi.

Sunt

doar

femeie….

Ar  trebui

să-mi fie

de-ajuns

dar

n-am această înţelepciune…

Pentru tine

nu exist,

nici n-am nume…

nu te-am auzit,

niciodată,

rostindu-mă …

7.Ar trebui să te uit.

Brodez închipuiri.

Îmi place să spun că

Sunt o femeie puternică,

ştiu sa trec singură strada

şi-mi cumpăr,

câteodată,

singură,

flori.

Traieşti  printre contracte

rece,

protocolar,

distant…

Totul se vinde

şi totul se cumpară…

Nu sunt o afacere

pentru tine…

Ai dreptate,

exişti,

exist.

Nu la fel, dar

ce importanţă are ….

Sursa: AICI

aşa ceva se publică, în reviste literare cu pretenţii

vai, în ce lume trăim… cum să nu fiu tristă?

2 gânduri despre “Poemul de seară… ca mine acum, aiurea

    1. Zinca,
      aia ziceam şi io, vai mama noastră…
      o spăl acuşi… :lol:
      încep Karamazovii… la cultură rusă cu noi, pup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s