Petre Stoica… ultimul poem, pe blog-27.06.2008

Ceva
Acolo în grădină
printre ridichi şi foi de salată
printre cioburi de sticlă şi bulbi putreziţi
printre pietre şi pene de citezoi
într-o zi am găsi

ceva ce găseşti o singură dată în viaţă
ceva fără formă, ceva fără gust şi culoare
ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă
ceva mai frumos decît genele iubitei
ceva cald şi dureros ca o melodie depărtată
ceva…
acolo în grădin
ă
ceva ce găseşti o singură dată în viaţă…

i28123petre stoica 1

scrie VASILE DAN, în

Revista Familia-

„Scrisul ca exil interior

Dar nu toţi scriitorii sînt singuri. Unii trăiesc, fericiţi, gregar: în cafenele – azi pub-uri -, în destinaţii private nocturne, în confrerii (în cenacluri), în refugii estivale. În redacţii cu fum înecăcios şi cu paharul mereu plin. Numai că ei o fac nu spre a-şi alunga singurătatea ci, dimpotrivă, spre a şi-o cîştiga mai cu folos. Niciunde altundeva nu-ţi activezi mai bine vocea interioară decît într-o asemenea companie. Nu-ţi provoci mai bine sentimentele, nu-ţi vine mai repede mintea la cap. Acasă, în solitudine, în faţa calculatorului eşti precum în faţa unui ochi ciudat, cu albeaţă şi cu pixeli ce te fixează. Atîrni de el ca de un fir de aţă care de cele mai multe ori se rupe scurt cu un pocnet pe care nici nu-l auzi. Uneori te trezeşti în altă viaţă. De fapt la viaţă. Alta decît cea de aici care nu-i nimic altceva decît o hibernare mizerabilă. Acele flash-uri de lumină din trezie surprind crud lumea din jurul tău, altfel obscură, ambiguă, incoerentă, în căutare înceată de sens. Odată cu ea, pe tine însuţi.

***
A murit Petre Stoica. Un poet rafinat cultural, subtil chiar în acest sens, în pofida temelor mici şi prozaice cultivate. Un om cosmopolit, de-o frumuseţe personală vetustă, aristocratică chiar în vremuri plebee. Boem, cozeur cuceritor, altruist, mai ales altruist: rangul discret al marii sale poezii îi permitea, cu asupra de măsură, aceasta…”

A murit un POET?

fără nici o legătură între nimic şi nimic.

A murit? un POET

Un POET

POET

ET…

O

P

NICHITAAA!

Poetul ca şi soldatul (dintr-un volum apărut în 1972).
„Dar mai ales vă conjur,/ nu puneţi mâna pe poet!/ Nu, nu puneţi niciodată
mâna pe poet!//…Decât numai atunci când mâna voastră/ este subţire ca raza/ şi numai aşa mâna voastră ar putea/ să treacă prin el.”

La uşa sufletului meu… căţărători pe aisberguri! Lăsaţi-vă bocancii cu ţinte la uşă!

Pe dinafară!

inima-lui-david

Anunțuri

6 gânduri despre “Petre Stoica… ultimul poem, pe blog-27.06.2008

  1. servus Cella…
    poetii nu mor… iar Petre Stoica… era unul dintre preferatii mei… era, zic, fiindca uitasem de el… acum, este din nou :) Uitam asa de usor sau ne amintim atit de pasager de multe lucruri sau fiinte dragi…
    Toate cele bune!

    1. Flavius,
      remarca ta mă face să cred, iar, că eu chiar n-am ce căuta printre voi, blogerii :(
      nu reuşesc, se pare, să transmit nimic din ce vreau… ori, în cele mai multe cazuri, mesajele mele sunt percepute exact pe dos :(
      n-am să mai explic nimic, ce rost ar mai avea…
      şi, da, oamenii trăiesc… n-am să-i acuz, tocmai eu, de „uitări”; e-n „legea firii” şi evoluţiei… bla, bla, bla…
      spun, aşa cum am mai spus: nu cred în „moarte” şi: cred, că specia asta este epuizată şi o să dispară… „curînd”
      Toate, cele mai bune, crede „bine” şi „mare” ;)
      p.s.- te-am „întîlnit” în ultimele zile în „locuri” interesante, m-am bucurat :lol:

  2. Il citesc adesea. De acum, ca-i cetateam al Posteritatii, o sa-l rog sa puna de-un cenaclu de poezie romaneasca,sa-i cheme pe toti.Mama, ce scene: Nichita, sarutand cu evlavie barba „descalecatorului” Dosoftei… Mi-ar placea sa fiu o clipa in Patria Limbii Romane de Dincolo.

    1. Zinca,
      la mine problema gravă, cît mai sunt p-aici şi pot citi, nu-i că EI pleacă, asta-i legea firii şi mă supun. problema mea-i că nu găsesc mai nimic, nu de pus „în loc” dar măcar de citit POEZIE BUNĂ. atît. e jale draga mea, crede-mă. poate eu sunt „defectă” dar în ce mă priveşte locu-i cam gol
      „dincolo”-i ceva de unde nu avem mărturie. doar speranţă de bucurie, odihnă şi lumină, DACĂ vom binemerita. şi pentru asta nu facemmai nimic „aici” deşi toate-s în puterea noastră

  3. Pai, daca nu mai gasim nimic nou de citit in poezie, eu zic sa recitim…Da, si poezia e in criza, ca toate cele ale spiritului.Atunci, sa ne intoarcem la clasici.

    1. Zinca,
      de citit găsim, că asta şi caut… de citit; doar că nu-mi place ce găsesc, cu mici excepţii
      la clasici sunt întoarsă mereu, aş fi vrut să am şi liniştea prezentului că viitoru-i un cuvînt prea lung ;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s