Poemul de seară

ANDREI

-Iubirea reală-

Cu greu am reuşit să scriu
acele pagini despre ea,
cea ascunsă
în pietrele din pâine,
şi-n stejarul din ghiveci.

Mă tot certa să las scrisul,
să ne întoarcem la iubirea reală.
Ce contează scrisul? – spunea.
Cu ce ne ajută o hârtie? – se întreba
şi credea
că tot nu rămâne nimic din noi,
decât un sac de oase
şi un fir de iarbă.

Nerăbdarea ei e alt poem,
goana spre iubirea reală –
o poezie.

Dreapta mi-a rămas
pe hârtie,
stânga i-a acoperit
buzele.

Doar aşa
ne vom aminti de noi,
când, bătrâni,
nu ne vom mai recunoaşte
nici în poze,
ci doar în poeme.
Doar aşa
îşi vor aminti de noi,
când vom rămâne
un poem,
un sac de oase
şi un fir de iarbă.
Doar aşa.

Andrei, care încă nu poate pricepe că irealul nu e real

12,martie2008

Anunțuri

2 gânduri despre “Poemul de seară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s