Poemul de seară

– X –

***

Plecai de fiecare dată

înainte ca să fi venit –

răsucind timpul cu abilitatea

unui prestidigitator.

Din jobenul sclipitor

scoteai, unul cîte unul,

sentimentele –

aruncînd imediat peste ele

o eşarfă mătăsoasă

de culoarea uitării.

Iar atunci cînd îţi trăgeai de sub ea

mîna,

în podul palmei

îţi tremura inima,

alba,

ca un puf de păpădie

furat de vînt.

***

În seara aceasta

se făcea că doream

să-mi lipesc obrazul rece

de sufletul tău cald,

să-ţi simt ploaia lacrimilor fierbinţi

prelingîndu-ţi-se

pe partea de dinlăuntru,

printre sentimentele care

niciodată nu au intrat în cuvînt,

dar mi-am zis că e imposibil …

pentru că eu încă nu am aflat

ce o fi suflet

însemnînd.

***

– EXERCIŢIU DE STIL –

Ştii ce înseamnă să iubeşti fără să-ţi pese?

– Eu da.
E starea în care certitudinea şi disperarea reacţionează în mod exploziv, contopindu-se, dându-ţi apoi senzaţia inconfundabila de suflet fara corp.

Poţi păşi dincolo de orice şi poţi ajunge oriunde doreşti.
E unul din lucrurile pe care prea bine le ştiu.

Şi mai ştiu că niciodată nu am voie să mă îndoiesc de tine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s