G … şi viaţa cea de toate zilele, la serviciu :D

Mă întorc la SIMONA CATRINA ca la o apă limpede şi încărcată de energie vitală.

Viaţa, aşa cum este ea, dacă eşti VIU, poate fi minunat de amuzantă. În rest este doar minunată.

Ei, trebuie să şi ştii să ţi-o faci. Amuzantă, zic. Au alţii grijă să ţi-o bruieze. Tu, ai de grija antibruiajelor şi armonia-i realizabilă, crede-mă.

Am avut de curînd la „locul muncii” o întîmplare de viaţă cu conotaţii (aş pune un emoticon care face cu ochiul, da-s tot ăia naşparlii şi nu pun) şi mi-am adus aminte de-un text ilustrativ şi care, la vremea lui, m-a amuzat copios. Azi mai mult ca oricînd.

Nimic din cele ce o să citiţi nu are nici cea mai vagă legătură cu realitatea, doar cu viaţa… curentă

Nu faceţi pe pudibonzii şi ziceţi-mi o părere, o întîmplare ştiută. Hai, doar ne petrecem timpul mai mult la servici. Loc public, de. Sarea şi piperul sunt „colegialităţile”, mari şi mici.

Categoria „de-ale vieţii (auto)impuse” cum îi zic eu – iar, emoticon care face cu ochiul –

Hai să ne mai şi amuzăm, suntem anormal de încrîncenaţi şi trişti mai mereu. Eu nu. Şi nu dau voie nici în jurul meu. Clar, scurt şi concis. Melancolizăm toamna şi iarna. Toate la vremea lor.

Eu rîd ca exerciţiu, zilnic, măcar de cîteva ori. Încercaţi, nu face rău. Este placebo, şi-i şi gratis.

Subsemnatul va rog sa-mi aprobati o aventura cu dumneavoastra, va multumesccatrinasimona

”  …  am realizat ca, spre deo­sebire de clipirile de avarie de prin metrou, unde bar­ba­tul visurilor tale coboara la prima si nu-l mai vezi niciodata, clipirile de la serviciu se interpreteaza mult mai adanc, la propriu si la figurat.

Masuri de protectia muncii (si idilei) impotriva santajului
Nu m-am incurcat cu acest ilustru adulterin profesionist, nu atat ca-mi tremura sufletul ca ajung in iad (era cam tarziu pentru Rai, oricum), ci pentru ca am dedus instantaneu care era criteriul lui unic de selectie a iubitelor: proximitatea. Eram la indemana. Una care, daca tot se fataia fara rost prin birouri (asa credea el), macar sa se faca utila prin adaugarea, la statisticile so­cio­logice locale, a unui amantlac la serviciu. Abia asteptam sa ma hartuiasca si sa ma concedieze ca nu ma culcam cu el (repet, nu eram virgina, dar ma oripila cu gre­toasa lui siguranta de sine), fiindca aveam un avocat care saliva deja dupa caz. Seful nu mi-a facut hatarul de a ma constrange insa, fiindca intre timp a gasit o colega de-a mea care avea mai mult magneziu in sange si nu fa­cea carcei existentiali, asa ca a acceptat omagiile lui sexuale.

Era o contopista stearsa, cu un fund mult mai cert decat bacalaureatul, dar cu ambitia ridicola de a da sfara-n tara ca e amanta domnului Icsuleanu. Cum intra cineva la ea in birou sau sub fusta, isi regiza un dat de gol, sanchi, in asa fel incat sa afle colectivul entuziast de oameni ai muncii – si mai ales ai barfei – ca ea nu (mai) e fitecine – era sa si gresesc prima vocala, nu de alta, dar sunt tastele una langa alta.

Eu de cand am vazut „Atractie fatala“ – un film prost, dar cu morala buna – ma gandesc de doua, trei, noua ori inainte de a evalua relatiile erotice intre per­soa­­ne plantate la acelasi serviciu. Lasa filmul, dar am au­zit si-n biata noastra viata de multi barbati carora le-o ia gura si testosteronul pe dinainte si, strangulati de gulerul unei beri de circumstanta, pipaie, necinstesc si se dau in stamba cu cate o colega de cele mai multe ori disperata. Ea, nefiind eligibila pentru relatii pe termen lung, fiindca aproape intotdeauna are vicii ascunse, e totusi atractia dubioasa a barbatilor care cred ca sar­mul, forta si inteligenta se masoara in rata lunara a eja­cu­larilor.

De ce mi-am amintit de film: pentru ca si acolo a­man­tii se cam impiedicau unul de altul la birou, pana cand ea s-a impiedicat de iepurele lui si i l-a fiert, apoi i-a hartuit nevasta si a alergat-o cu un cutit pe doua ni­vele locative, pentru ca in cele din urma sa crape si sa invie de vreo patru ori in cada lui, cu vagi dare de apa de la ciuciur in viitura de sange.

Pentru ca, spre deosebire de amanta din oras, lesne de tarat pe piste gresite, amanta de la serviciu afla tot despre tine: unde stai (ca e prietena cu gagica de la personal), celularul nevesti-tii (ca o pune p-aia de la contabilitate sa ti-l ceara perfid, fiindca pasamite vrea sa afle o reteta de pandispan), precum si (inevitabil) date complete despre toate fostele si prezentele tale amante de la serviciu. De aici pana la santajul racnit pe coridorul public nu mai e decat un hop-si-asa.  Atunci cand cauti amante la serviciu, scandalul aferent salasluieste tot acolo. Si pentru ca amanta se poate muta in patul unui sef ceva mai mare, situatia poate degenera in concedierea ta subita, la fel de pasionala.

Oficiul si viciul fortelor de munca
Asa cum le-am descris fara mila, relatiile amoroase la serviciu pot parea un dezastru asumat. Oi fi radicala in chestiunea asta, insa am argumentul experientei in medii viciate din fabricatie. In presa, de la un moment si-o cota de talent incolo, unii isi extind creativitatea si pe umflaturile saltelelor. Daca n-ai 22 de ani, nu esti studenta – ca sa agati burlaci in discoteca din Regie – si nu esti maritata, anturajul de la munca e preselectia cea mai la indemana. Nu ai curaj sa cauti pe Internet, ca sa dai de toti frustratii cu personalitati multiple, nu te lasi agatata pe strada, nu mai traieste nicio matusa din cele care pe vremuri se indeletniceau cu aranjamentele ma­trimoniale, asa ca singura piata de barbati (chiar daca unii sunt cam prea copti si cojosi pentru tine) e deschisa la serviciu.

Dar daca lucrezi in filatura de lana pieptanata, e nasol, fiindca singurul barbat de-acolo lucreaza pe duba fabricii, sta in sectie zece minute pe zi, cat incarca baxuri cu gheme, si de cele mai multe ori prezinta o serie de probleme de comunicare.

Sau, daca esti controloare de trafic aerian, frica de Dumnezeu te opreste oarecum sa stai cu mana si ochiul pe betelia colegului, in timp ce trei avioane se dau cioc in cioc pe aceeasi pista.

Ofiteresele gasesc usor barbati la serviciu, in ca­zar­ma plina de testicule apte. Dupa cum inginerul de pie­la­rie si tabacarie e disputat de 800 de cusatorese din pa­tru sectii. In cancelarii, scorul e strans, sunt mai multe profesoare de romana si de limbi deosebit de straine – plus coplesitor de multe invatatoare – echilibrate indarjit de divizii intregi de profi de istorie, matematici, sport, biologie, filosofie. Adesea, ii invinge pe toti doc­to­rul care vine o ora pe saptamana-n scoala, sa predea sexologie la clasa a opta.

Exista meserii afrodiziace, admit. O stewardesa se agata frecvent de un pilot, fiindca ii sugereaza ei forta, curaj, departe de atitudinea defensiva, de piftie tremuracioasa, a multor masculi din societatea civila. Dupa cum nu poti banui un capitan de vapor ca i-e frica de anestezia de la dentist, desi stiu destui lupi de mare fara dinti. Am avut o amica medic pe nava, care pleca regulat (pardon) in cursa cate patru luni pe vaporul plin ochi de abstinenti periculosi. De cate ori se intorcea, ma uitam cu teama sa vad cum mai merge, dar recunosc ca era cracanata doar de banii pe care-i facea. E drept ca, saraca, era asa uratica si vanjoasa, incat sexul ei devenea incert, numai ca in situatii de urgenta hormonala nu-i mai pasa nimanui daca ai fizic comercial.

Ajungem iarasi la concluzia pelinoasa ca multe dintre cele care se considera triumfatoare fiindca au un amant la serviciu realizeaza – mai devreme sau mai tarziu – ca sunt iubite de circumstanta, de agrement, alese din plictiseala sau comoditate, din eterna lipsa de altceva. Aaa, ca, gratie acestor jocuri interdepartamentale, unele fate ajung in posturi pe care neam de cori­gen­tele lor nu le-au visat, asta e alta problema – care, ce-i drept, mai rotunjeste teapa orgoliului facut chisalita.

Scuzam periculos de usor, fata de noi insine, re­la­tiile amoroase la serviciu: ocazii interminabile de a da nas in nas pe coridor sau fund in fund in lift, apoi posibilitatea de a-ti masca flirtul prin gesturi de interes profesional, apoi, nu in ultimul rand, ditamai pepiniera de consolatori ad-hoc. N-ai devenit niciodata iubita unui coleg care-ti imprumuta batista de cate ori starmoceai dupa fostul bou? Ajung sa cred chiar ca mai inspirata e soparla care asteapta ca musca sa se vare singura-n gusa ei, de groaza de a nu ramane singura neimpere­chea­ta din roi.

O mare iubire de-a mea s-a nascut la serviciu, cu un barbat care la ora aia m-a ajutat sa scap de o fantoma sen­timentala. Era atat de destept, incat a reusit sa-mi de­monstreze, fara sfortari ridicole, ca individul pe care-l boceam era o nulitate. Cum spuneam, a fost o iubire ne­bunesc de frumoasa. Ca aceasta mare iubire a naufragiat – si ca atunci n-a mai fost nimeni care, la randul lui, sa ma consoleze, ca sa-mi pot comuta patimas afec­tiu­nea – asta e alta istorie, prea lunga si prea trista pentru aceasta pagina. ”

Sper că v-am făcut să zîmbiţi. Ori nu? Noi, la birou, ne-am lansat azi într-o adevărată conferinţă.

Nu în timpul programului de lucru, să fie clar. Comunicăm telepatic la birou. Aşa şi rîdem, toată vremea.

Hai mă, viaţa-i super O.H.  şi dacă nu vrea ea… ne-o facem noi. Viva lucrul manual.

Bucurii mici şi dese, sper că n-aţi uitat.

Şi… cel mai important dintre toate : IUBIŢI-VĂ MULT !!!

P.S. – „faza” şi conferinţa s-au desfăşurat ieri, azi suntem calaţi pe alt „subiect”… MUNCIM nu ne aflăm în treabă… vă ţin „la curent”

am amînat-o puţin(am o viaţă periculos de alertă că-s VIE RĂU) deoarece mă deturnaseră nişte „chestii” virtual reale şi am simţit nevoia acută să transmit direct, aşa cum fac de fiecare dată, cuiva „personaj generic” că aparenţele înşală mai tot timpul iar „a manipula” se traduce în foarte multe feluri. Şi mai ales că le cam ştiu pe toate. Nu uita, sunt o extrasenzitivă. Mă joc cu părerile şi transform orice gînd doar în lumină. Sper că l-ai primit înapoi exact aşa cum ţi l-am trimis. În rest, să auzim doar de bine.

Nu obişnuiesc să pierd niciodată. EU. Şi mai ales, am învăţat să TRĂIESC frumos. Ţi-ar prinde bine şi ţie, măcar din cînd în cînd. Pentru asta trebuie doar să înveţi iubirea. Dacă nu o găseşti în tine, eu rămîn mereu aici. Drumul spre mine este mereu deschis. Şi, nu te aştept. Nu aştept niciodată nimic. Dăruiesc şi primesc. IUBIRE !!! este singurul cuvînt magic, de acces.

vladimir_kush_06Vladimir Kush, desigur !!!

Anunțuri

6 gânduri despre “G … şi viaţa cea de toate zilele, la serviciu :D

  1. Simona Catrina rulz!
    Se pare că avem aceeaşi terapie, cea cu râsul zilnic. Uneori ajută, alteori ajută mai mult, he-he!
    Uneori, din ce în ce mai des, cred că asta e tot ce mi-a mai rămas: să trăiesc frumos! Viva lucru’ manual!
    Gad bles iu, Cella!

    1. Neliniştitu’
      absenţa zîmbetului tău zilnic d-aici unde ştii bine că erai spiritul locului mi-a fost mereu tristeţe
      acuma nu mai îmi este … sufletul meu îţi trimite ţie, păfurişei şi minunii voastre toate zîmbetele pe care le ştie
      şi mult, mult pe deasupra

    1. Neliniştitul,
      acuma pot îndrăzni să cred că-s iertată şi am voie să scriu despre cărţile tale ?
      să ştii că o să vină o vreme cînd ai să mă înţelegi … tot dintr-o carte
      vă iubesc mult, să nu uiţi :lol:

  2. Doamne iartă-mă! Da’ cine s-a supărat pe tine? Şi când?
    Trebe să vezi dincolo de aparenţe. :D
    Aştept să vină vremea aia când distanţele nu vor conta, iar noi o să ne-nţelegem din gânduri. :)
    Multă dragoste şi ţie… Şi linişte… Şi zâmbet mult…
    Rareori uit, aproape niciodată. :)

    PS: Nu trebuie să-mi ceri voie ca să scrii despre cărţile mele. Dacă nu ţineam atât de mult la părerea ta, nu te rugam. Aşa că, dă-i bătaie! :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s