GÎND, pentru o prietenă necunoscută

  • Unii dintre noi spun că nu au timp.
  • Nu au timp de nici unele, nici măcar să-şi trăiască propriile vieţi.
  • Se lasă trăiţi şi nu îşi explică ce se întîmplă cu ei cînd, la vîrste relativ tinere,  se simt goi, inutili, fără rost în vieţile lor. Rataţi ori blazaţi de prea mult netrăit care lor li se pare contrariul, preatăitul.
  • Sunt oameni extrovertiţi care sunt mult mai uşor de trăit. Ei au supape. Şi le fac ori le primesc. Este în firea lor. Pentru ei pare mai uşor. Pare.
  • Problema-i a celor introvertiţi, care îşi trăiesc vieţile ori se lasă trăiţi de ele şi totul este un mare chin. Ei, vorbesc cu trestiile, ca să parafrazez pe… Uitînd de vînt.
Am experienţe multiple şi diverse şi am încercat mereu să stau de vorbă, cu multă răbdare, cu fiecare dintre cei care, printr-o inexplicabilă şi mult plăcută mie deschidere, mi s-au confesat. Riscurile iubirii fără de margini de oameni, născute din riscurile experienţelor proprii şi nu în ultimul rînd de riscurile asumate ale meseriei ;) .
Nu, sfaturi nu dau niciodată. Doar profesionale. Mi se pare absolut indecent şi invaziv. Şi, ar însemna să-i judec pe cei care-mi acordă încrederea lor, ori, de acest păcat mă feresc cu obstinaţie.
Ce fac? . Aud. Sunt o redutabilă şi mult răbdătoare „auzătoare”. În vremuri în care tot mai mult se ascultă şi se mai aude prea puţin. Nu, n-am vocaţie nici de confesional şi nici de maicătereză, departe tare de aşa ceva. Doar că ştiu ce înseamnă. Am trăit devastator experienţa neascultării. Am fost şi eu doar auzită. V-aş spune doar ce înseamnă uneori citînd-o, cum altfel (eu, cititoarea), pe Cella Serghi:
  • „Într-seară tîrziu, o prietenă a sunat lung la uşa mea. Cînd am deschis a început să plîngă în hohote.  „Ce ţi s-a întîmplat ?”  „Nimic, sunt fericită că mi-ai deschis uşa. Nu ştii ce înseamnă o uşă ce ţi se deschide cînd nu mai suporţi viaţa ! Eram atît de deprimată, aveam o nevoie atît de aprigă să dispar…  să dispar de tot… Înţelegi? Îţi jur că, dacă nu-mi deschideai uşa, dacă nu te-aş fi găsit, dacă n-ai fi fost aici şi dacă n-ar fi cald, dacă nu te-aş fi auzit vorbind… Da, cred că mare parte dintre cei care s-au sinucis, au bătut mai întîi la o uşa care nu s-a deschis.”  M-am gîndit aseară la întîmplarea asta (printr-o coincidenţă am întîlnit-o pe acea prietenă, pe o alee în Cişmigiul îngheţat) şi am înţeles-o abia acum. Am înţeles că pentru a te sinucide îţi trebuie în anumite clipe mai puţin curaj decît pentru a le depăşi, a rezista… Îţi trebuie un imens curaj ca să trăieşti, ca să-ţi aduni ultimele firimituri de energie şi să continui  ”  – GENŢIANE – Cella Serghi
  • Cînd stau de vorbă cu unii oameni, dintre aceia care au mai mult tăceri şi vorbele le sunt doar în priviri, nu-i întreb niciodată nimic. Eu vorbesc mult, în viaţa reală. Ori, am tăceri nesfîrşite. Vorbesc mult şi tăcînd. Cînd întîmplarea (?) îmi aduce poveşti de oameni le vorbesc eu, întotdeauna, mai întîi. Le povestesc de-ale mele, fac mult haz de mine şi întîmplări şi încerc să-i fac să nu se simtă singuri. Uite, de-o pildă, le explic cum fac eu cînd mi se întîmplă să mi se pară că parcă le ştiu povestea nespusă, încă. Le vorbesc despre amintirile mele din viitor. Despre necredinţa mea în coincidenţe. Cred şi îi fac să creadă că dacă ne-am întîlnit este nu coincidenţă ci  ” felul lui Dumnezeu de a semna anonim” (din cartea lui LULU ;) )
Personal mi se întîmplă mai tot timpul să am amintiri din viitor. Poate, pentru neiniţiaţi, felul meu uneori bizar de a reacţiona (în ce îi priveşte şi în judecata lor despre mine) primeşte etichete. Îmi pasă prea puţin spre deloc. Ştiu eu ce ştiu. Şi încerc să le spun şi lor.

Totul este energie purtătoare de informaţii într-o gamă infinită de frecvenţe. Pe unele dintre aceste frecvenţe le vedem, pe altele le auzim sau le mirosim ori le simţim la gust sau la pipăit. Dar pe celelalte? De-a lungul timpului, oamenii n-au fost mulţumiţi de ceea ce percep, din acest ocean infoenergetic al undelor, numai cu cele cinci simţuri şi au inventat aparate cu care să poată cunoaşte mai bine fenomenele care se petrec în jurul lor. Cu aceste aparate au putut evidenţia şi alte frecvenţe pe care le-au denumit ulterior ultraviolete, infraroşii, raze X, raze gamma, infrasunete, ultrasunete, microunde, unde laser etc. În viitor, prin descoperirile ce vor fi realizate în lumea ştiinţei, vor putea fi puse în evidenţă şi fenomenele, denumite astăzi paranormale, bazate pe comunicări extrasenzoriale. Astfel, vor putea fi decodificate şi înregistrate frecvenţele undelor infoenergetice care constituie comunicarea telepatică, clarviziunea, premoniţia, retrocogniţia şi nu numai.
înapoi în timp
Retrocogniţia sau retrăirea trecutului este un fenomen paranormal care a stârnit mai puţin interes în lumea cercetătorilor pentru că pune în evidenţă evenimente care s-au petrecut deja în trecutul apropiat sau chiar foarte îndepărtat. Această retrăire a trecutului în actualitate este un fenomen care exclude practica ghicitului. Denumirea de retrocogniţie, dată de şcoala lui Rheine, vine din limba latină şi este format din cuvintele „retro” = înapoi şi „cognoscere” = a cunoaşte, adică a cunoaşte înapoi în timp. Alte denumiri care au fost date fenomenului sunt postcogniţie şi retroviziune, însă ele sunt mai puţin folosite.

Declanşarea fenomenului de retrocogniţie nu se face pe baza unor stimuli actuali, ci atunci când se intră pe canalul extrasenzorial de vizualizare, canalele senzoriale nemaifiind activate. În funcţie de sursa de informaţie, există două tipuri de retrocogniţie: una prin telepatie, denumită telepatie retrocognitivă, iar cea de-a doua prin clarviziune, cunoscută ca fenomen de clarviziune retrocognitivă. Când se discută despre telepatie ca sursă de retrocogniţie este exclusă din discuţie telepatia actuală.

Vizualizarea imaginilor din trecut ale evenimentelor care s-au întâmplat se poate face de anumite persoane cu capacităţi extrasenzoriale, acele scene derulându-se ca şi când s-ar petrece în prezent. Fenomenul se poate manifesta vizual şi auditiv, în anumite cazuri subiectul simţindu-se absorbit complet de experienţa pe care o trăieşte, confundând-o deseori cu realitatea până la un moment dat, când conştientizează că ceva nu este în regulă şi că de fapt participă la o comunicare în paranormal.

Déjà vu
Multe dintre cazurile de retrocogniţie se derulează sub forma unor experienţe particulare de tipul déja vu. În momentul trăirii fenomenului, persoana are impresia că a mai trăit o dată momentele respective, recunoscând şirul de întâmplări prin care trece, precum şi locul de desfăşurare a acţiunii. Carrington prezenta în literatura de specialitate un caz al unui bărbat, care, aflat pentru prima dată în vizită la un castel, s-a oprit în faţa unui zid, spunând că acolo ştie că a existat o uşă, fără însă a fi legată afirmaţia lui de ceva logic sau de vreun semn material că acolo s-ar fi aflat o uşă. Cercetările declanşate au demonstrat că în urmă cu secole acolo se afla o uşă care ulterior a fost zidită.

Au fost puse în evidenţă cazuri de retrocogniţie declanşate prin decorporalizare. Această retrocogniţie călătoare este asemănătoare clarviziunii, când se creează impresia că are loc o deplasare fulgerătoare în spaţiu şi timp către trecut, momente în care corpul fizic rămâne inert, în aşteptare.” – dr.Romulus Popescu-parapsiholog

  • Nu ştiu dacă v-am făcut măcar să citiţi ce-am scris aici, oricum rezumatul este că:
  • deşi suntem cumplit de singuri, oricît ne-am amăgi cu paleative de tot felul, nu ne aparţinem niciodată doar nouă. Nu avem nici dreptul omenesc şi nici dezlegarea de a nu ne păsa unii de ceilaţi. Nu ne costă nimic să fim empatici. Nu ne scuză nimic să fim nepăsători şi surzi. Nu ne este iertată  niciodată nepăsarea faţă de oamenii din jur. Să ascultăm, nu doar să auzim un suflet de om, semenul nostru. Îi desfid pe cei care „nu au timp”. Pe cei care netrăiesc. Sufletul se hrăneşte cu iubire. Nesfîrşită şi niciodată destulă. Aşa ne-a fost dată. Să o dăruim mai departe. Iubindu-ne pe noi, îi iubim pe ceilalţi şi primim iubire. Este greu să deschizi în noapte uşa unui om care plînge?
  • Dacă vi se pare că bat cîmpii să-mi atrageţi atenţia :lol:  . Sunt absolut receptivă la tot ce-mi spuneţi. Şi aş vrea doar atît, să aveţi timp pentru cei din jur. Începeţi cu voi.
  • GÎND, MEREU
  • SÎMBĂTĂ şi DUMINICĂ MINUNATĂ TUTUROR! :lol:
  • rebe
Anunțuri

15 gânduri despre “GÎND, pentru o prietenă necunoscută

  1. Zau, vorba Teodorei. Ca eu de ascultat, ascult, dar nu prea mai aud bine :D Glumeam. Cella, ar trebui sa te mai gandesti si la tine, ca si tu esti om si mai trebuie sa inteleaga si ceilalti lucrul asta. Si am citit tot, da? :)

    1. Oana,
      ce rău mi de cînd am blog, m-au uitat toţi „prietenii” ;)
      iluzoriul virtual îmi oferă nebănuite revelaţii
      Oana, ţi-aminteşti cînd îmi spuneai că-s un om obişnuit, şi încăpăţînată ?
      nu era mai bine să fi rămas io, în puii mei, om obişnuit, fără blog şi cu prieteni ?
      tu, care ştii multe, zi-mi una … să mă gîndesc la ea şi să mă hotărăsc
      întotdeauna îmi place să am mai multe păreri, obiective, ale altora
      suntem cum ne văd alţii, nu cum credem noi că suntem, sau nu ?
      cît despre mine, sunt bine, viaţa mea reală nu are nici în clin nici în mînecă cu vidul d-aici
      atîta doar, aş fi dorit să fiu ignorată de unii, mă simt bine ignorată :lol:
      nu da să nu primeşti, ori viceversa, habar n-am care :lol:

  2. Servus…
    nu, nu ai batut cimpii Cella… Multumesc. Mi-ai adus aici citeva cuvinte si nu doar cuvinte care ma lamuresc si pe mine:netr[itul, preatrăitul… Dar ce ne facem oare cu cei care netrăind prin preajma noastră… ajung să ne netrăiască?
    Si in alta nota… fiindca am bagat de seama ca iti place si tie… Miine ma voi duce sa preatrăiesc linga vreo două mii de nebuni cu Manowar… ii asteptam de mult. Sper sa ma… dezmorteasca… :)
    Toate cele bune

    1. Flavius,
      nu-s toate cum par, de-ale vieţii … reale, virtuale
      vaiiiiiiiii, ce vă invidiez că apucaţi să vedeţi live, m-ai incitat acuma … îmi pun Ozzi în căşti să mi se destupe netrăirile :lol:
      o să fac Black Sabbath … de of şi jale ;)
      şi o să zic blesteme de nevenire, AC/DC … auzi ? noi nu punem de-o revoltă pă ăia care ne-au fraierit ? :lol:
      să-ţi pice bine Manowar(i), las’ să fim nebuni şi ăilalţi liniştiţi, ador să fiu aşa nebună

  3. Mai, cine te-a uitat nu iti e prieten. Esti un om obisnuit cu blog, cui nu-i place nu pricepe, parerea mea. Iar aia de nu te ignora, ignora-i tu, ca pentru ei doare ;) Off, blogul creaza „pasiuni”, dar nu trebuie sa-ti pese, oameni cu vrabiute is multi :D

    1. Oanaaaaaaaaaaaaaaaa
      :lol: erai la spam
      asta-i chiar culmea, cred că mă sabotează tehnica
      ai dreptate, ca totdeauna, vii în şat pe face book ? ;)
      las’ că vorbim şi-ţi povestesc, cu stoluri, cînd te întorci din vacanţă … mi-eşti datoare cu o lansare, da ?

  4. Foarte interasant ceea ce spui. Este si parerea mea despre viata, creatie si univers asa ca nu bati campii deloc, din contra, chiar ma bucur cand mai vad si astfel de oameni in societate care si alte procupari decat cluburi, lux, masini, manele, lanturi de aur si sex pana la epuizare. Pe langa aceste aspecte negative ale socitatatii de azi enumerate anterior un concept negativ pentru gandire si societate este si „ateismul stiintific” tot mai la moda. Toate acestea duc usor usor la disparitia sentimentelor si a dragostei fata de oameni si natura dar mai ales fata de Divinitate.

  5. „Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inclus dragostea în registrul maladiilor, fiind considerată o tulburare mintală. Experţii în sănătate afirmă că dragostea sau, altfel spus F 63, provoacă dependenţă, la fel ca drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, simptomele acestei maladii sunt gândurile obsesive despre altă persoană, shimbările bruşte ale dispoziţiei, mila faţă de sine, insomnia, acte negândite, impulsive, dureri de cap şi chiar reacţii alergice.

    Cu toate acestea, din motive fizice, dragostea nu poate dura mai mult de patru ani, cred specialiştii mexicani, care consideră că starea mentală a unei persoane îndrăgostite poate fi comparata cu cea dată de cele mai grave boli psihice.”

    SURSA: http://www.publika.md/organizatia-mondiala-a-sanatatii-a-decis–dragostea-e-o-boala_591311.html

    …sau ceea ce spuneam mai sus

  6. m-am uitat degrabă la data articolului
    poate-au greşit şi era 1 aprilie
    prefer, specialiştilor, bunele mele , ÎNCĂ, simţuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s