Hm, chiar aşa ?!

Că tot vorbeam alaltăieri  despre un ziarist preferat, asasinată fiind în viaţa reală de una/alta, neavînd vreme de net că-s pe ultima sută cu  „înaintea de vacanţe”(ale lor, a mea mai cînd o fi :( ) m-am hotărît să dau din casă încă una dintr-ale mele, de suflet şi inimă albastră.

Mişto rău ! ceva care mă relaxează şi mă încarcă pozitiv la maxim. Totdeauna.

Deci, nu citesc reviste „de fete”, să fie clar ! N-aş risipi bani pe ceva atît de aiuristic. Există însă Ziarişti/e care scriu atît de aproape de cum simt încît îi urmez oriunde ar scrie. Le citesc scrisele de parcă ar fi doar pentru mine, spuse special. Vorbesc cu ei/ele, ne sfătuim, ne răspundem …

Citesc şi în revistele „de băieţi”  … textele scrise de „ai mei” .

Credeţi că-s „caz clinic” ? ;) eu zic că nu, am şi proba. Ziariştii „mei” nu scriu nici la „sfatul medicului”, nici la „reţeta zilei” şi nici la „poşta redacţiei”. De-a lungul vremii mi-au limpezit multe dileme şi cu ajutorul părerilor lor avizate, documentate ori doar „pe sufletul meu”. Am reuşit să-mi clarific astfel numeroase situaţii punctuale ori relaţionale, cu mine dar mai ales cu alţii. Viaţa reală este îmbîrligată frate, nu eşti niciodată destul de atent şi pregătit. Şi mie nu-mi plac surprizele. De nici un fel.

Fiind o listă scurtă şi constant verificată de timp, lista mea cu ZIARIŞTI  mă obligă. Să nu-mi stea mintea în loc la fel de fel de „chestii”, fiind eu cam aerian neadaptată la atmosfera diurm terestră şi colcăielile ei. Le mulţumesc, mişto gimnastică, exerciţii liber impuse.

Dintre Ziariste, de departe, Simona Catrina este PRIMA! în topul personal, aproape unica. Mai sunt.  Am să vă mai „servesc”,  sper, exemple.

Am textele tuturor păstrate spre reluare. Îmi face mult bine joging-ul mental al scrisului lor. Mult.

Pe Simona o citesc constant şi de cînd a plecat îi simt neprezenţa doar în experienţele pe care acuma nu le mai are mioritice. Hm, oricum … bune şi-astea că le adaptez la specific. Oamenii doar repetă stereotipuri oriunde s-ar afla. De cînd Simona are şi blog  parcă mi-e mult mai bine. Ştiu unde să o caut cînd am nevoi speciale. Ieri mi-am amintit de ceva îndoielnic şi am zbughit-o spre ea, să mă confrunt cu mine şi să mă limpezesc. Nu subscriu în totalitate la ce mi-a zis dar iau seama şi fac paralelismele mele, prin eliminare şi adăugire ;)

Merci, Simona, rămîn datoare comme d’habitude

so,

Ucidem zile intregi, cu goana noastra descreierata dupa simbete, vacante si Revelioane. Alungam timp din propria viata, ca sa ajungem mai repede in weekend, sa vina vara, sa luam leafa, sa treaca tusea si cosul din barba, sa se astimpere copiii, sa invete catelul sa faca pipi afara. De zeci de ori pe zi, mintea noastra toarce un pacat autodistructiv: sa treaca si asta, sa vina mai repede clipa cind…

Cind murim, de fapt.ce apucaturi absurde avem. Abia asteptam sa treaca timpul, apoi, dupa ce anii se usuca si pica, ne intrebam sablonard unde naiba s-au dus. Miorlaim in permanenta ca timpul trece prea repede, apoi, in clipa urmatoare si-n alte o mie de clipe, ne rugam sa treaca timpul mai repede – ca sa inceteze ploaia, sa ni se intoarca iubitul, sa ni se coaca placinta.

Stiu, tragem zilnic de boccelele plictisului, ale jobului, ale parului electrizat, ale iubitului ratacitor, ale fripturii prea tari, ale poleiului, lacrimii, amigdalitei. Toate astea trebuie usuite, zburatacite, afurisite. Sa plece, sa dispara, sa inceteze. Dar o data cu ele, se scurge, in sifonul chiuvetei, timp din viata noastra. Orele noastre, anotimpurile noastre.

In fiecare luni, ma trezesc tinjind dupa simbata. Dintr-o data, doua treimi din viata mea e biciuita pe spate, ca sa alerge mai repede. Ca sa nu mai spun ca, de multe ori, ideea de simbata nu e nici pe departe echivalenta cu vreo veselie acuta. Simbetele in contul carora detestam restul saptaminii sunt un templu al sperantei fara piloni de sustinere.

Simbetele mele au fost intotdeauna un joc de ruleta, mi le-am poftit frumoase si romantice, dar citeodata au venit mofluze, plouate, solitare. Am avut multe zile de luni mai frumoase decit zilele de simbata. Cu toate astea, ingrata si superficiala in a-mi judeca sufletul, am continuat sa urasc zilele de luni, la un mod visceral, ilogic.

Simbetele nu-si merita dragostea noastra neconditionata; ne-au lasat de prea multe ori plinse, deceptionate, cu asteptarile facute ghem in stomac. Rochii pe care le-am pregatit toata saptamina au ramas atirnate dramatic pe cite-un spatar de scaun, singurul martor al iubirilor fragile. Simbetele dupa care tinjim intreaga saptamina, cu zvircoliri de anticipatii placute, sfirsesc uneori prin a ne ride-n nas.

Simbetele s-au tradus, de foarte multe ori, prin telefoane care nu suna, vesti intepenite pe drum, vorbe asteptate degeaba, caderi in abisul iluziilor noastre.

Prin petreceri pe care le-am asteptat sase zile si le-am ratat intr-a saptea.

Prin saruturi pe care le-am asteptat de luni pina vineri, iar simbata au venit, dar pe obraz.

Prin “te iubesc”-ul pe care l-am asteptat un an si care a venit intr-o simbata, deghizat intr-un “tin destul de mult la tine”. Ulterior, m-am prefacut ca a fost, totusi, un “te iubesc”.

Daca, la asfintit de viata, ai putea edita trairile tale ca pe un program digital de radio, in asa fel incit sa comprimi, intr-o inregistrare unica, numai ce-a meritat trait, ai avea un soc si te-ai sinucide inainte ca soarta sa aiba aceasta onoare. Ai constata ca, din 75 de ani, ai trait cu adevarat, intens si frumos, vreo trei. Pe restul, i-ai asteptat nerabdatoare sa treaca.

Scris azi, simbata, 2 mai.”

prezint scuze pentru lipsa diacriticelor din textul Simonei dar am preferat să-l preiau exact cum a fost scris

ştiţi că eu nu agreez lipsa menţionată dar mă veţi ierta, sper, nu-i lipsă de respect faţă de voi, doar lipsă acută de timp

merci pentru înţelegere şi sper să vă placă scrisul Simonei măcar la fel de mult cum îmi place mie

Of, mîine-i sîmbătă ? brrrrrrrrrr

preluat din blogroll d-AICI

eu îi citesc şi cărţile  – comandă, dacă vrei,  AICI !

şi nu, n-am nici un partipris, şi nu fac nici un fel de reclamă mascată, nimănui, sunt DOAR O CITITOARE, clar ?

ADDENDA :

Cu nespusă şi plină de întrebări nedumerire şi tristeţe am constatat că ulterior acestei postări blogul SIMONEI a fost dezactivat … într-o mentenanţă care mă trimite cu gîndul la …

Asta este, păcat, unele suflete declarativ pline de purităate Faptic dovedesc ceea ce ştiam dar parcă nu-mi venea să cred totuşi … A., dreptatea este de partea ta aşa cum mi-ai dovedit-o atunci

dau încă un link, poate pe ăsta îl lasă totuşi AICI