Hm, chiar aşa ?!

diverse-simona_catrina_829234586Că tot vorbeam alaltăieri  despre un ziarist preferat, asasinată fiind în viaţa reală de una/alta, neavînd vreme de net că-s pe ultima sută cu  „înaintea de vacanţe”(ale lor, a mea mai cînd o fi :( ) m-am hotărît să dau din casă încă una dintr-ale mele, de suflet şi inimă albastră.

Mişto rău ! ceva care mă relaxează şi mă încarcă pozitiv la maxim. Totdeauna.

Deci, nu citesc reviste „de fete”, să fie clar ! N-aş risipi bani pe ceva atît de aiuristic. Există însă Ziarişti/e care scriu atît de aproape de cum simt încît îi urmez oriunde ar scrie. Le citesc scrisele de parcă ar fi doar pentru mine, spuse special. Vorbesc cu ei/ele, ne sfătuim, ne răspundem …

Citesc şi în revistele „de băieţi”  … textele scrise de „ai mei” .

Credeţi că-s „caz clinic” ? ;) eu zic că nu, am şi proba. Ziariştii „mei” nu scriu nici la „sfatul medicului”, nici la „reţeta zilei” şi nici la „poşta redacţiei”. De-a lungul vremii mi-au limpezit multe dileme şi cu ajutorul părerilor lor avizate, documentate ori doar „pe sufletul meu”. Am reuşit să-mi clarific astfel numeroase situaţii punctuale ori relaţionale, cu mine dar mai ales cu alţii. Viaţa reală este îmbîrligată frate, nu eşti niciodată destul de atent şi pregătit. Şi mie nu-mi plac surprizele. De nici un fel.

Fiind o listă scurtă şi constant verificată de timp, lista mea cu ZIARIŞTI  mă obligă. Să nu-mi stea mintea în loc la fel de fel de „chestii”, fiind eu cam aerian neadaptată la atmosfera diurm terestră şi colcăielile ei. Le mulţumesc, mişto gimnastică, exerciţii liber impuse.

Dintre Ziariste, de departe, Simona Catrina este PRIMA! în topul personal, aproape unica. Mai sunt.  Am să vă mai „servesc”,  sper, exemple.

Am textele tuturor păstrate spre reluare. Îmi face mult bine joging-ul mental al scrisului lor. Mult.

Pe Simona o citesc constant şi de cînd a plecat îi simt neprezenţa doar în experienţele pe care acuma nu le mai are mioritice. Hm, oricum … bune şi-astea că le adaptez la specific. Oamenii doar repetă stereotipuri oriunde s-ar afla. De cînd Simona are şi blog  parcă mi-e mult mai bine. Ştiu unde să o caut cînd am nevoi speciale. Ieri mi-am amintit de ceva îndoielnic şi am zbughit-o spre ea, să mă confrunt cu mine şi să mă limpezesc. Nu subscriu în totalitate la ce mi-a zis dar iau seama şi fac paralelismele mele, prin eliminare şi adăugire ;)

Merci, Simona, rămîn datoare comme d’habitude

so,

Ucidem zile intregi, cu goana noastra descreierata dupa simbete, vacante si Revelioane. Alungam timp din propria viata, ca sa ajungem mai repede in weekend, sa vina vara, sa luam leafa, sa treaca tusea si cosul din barba, sa se astimpere copiii, sa invete catelul sa faca pipi afara. De zeci de ori pe zi, mintea noastra toarce un pacat autodistructiv: sa treaca si asta, sa vina mai repede clipa cind…

Cind murim, de fapt.ce apucaturi absurde avem. Abia asteptam sa treaca timpul, apoi, dupa ce anii se usuca si pica, ne intrebam sablonard unde naiba s-au dus. Miorlaim in permanenta ca timpul trece prea repede, apoi, in clipa urmatoare si-n alte o mie de clipe, ne rugam sa treaca timpul mai repede – ca sa inceteze ploaia, sa ni se intoarca iubitul, sa ni se coaca placinta.

Stiu, tragem zilnic de boccelele plictisului, ale jobului, ale parului electrizat, ale iubitului ratacitor, ale fripturii prea tari, ale poleiului, lacrimii, amigdalitei. Toate astea trebuie usuite, zburatacite, afurisite. Sa plece, sa dispara, sa inceteze. Dar o data cu ele, se scurge, in sifonul chiuvetei, timp din viata noastra. Orele noastre, anotimpurile noastre.

In fiecare luni, ma trezesc tinjind dupa simbata. Dintr-o data, doua treimi din viata mea e biciuita pe spate, ca sa alerge mai repede. Ca sa nu mai spun ca, de multe ori, ideea de simbata nu e nici pe departe echivalenta cu vreo veselie acuta. Simbetele in contul carora detestam restul saptaminii sunt un templu al sperantei fara piloni de sustinere.

Simbetele mele au fost intotdeauna un joc de ruleta, mi le-am poftit frumoase si romantice, dar citeodata au venit mofluze, plouate, solitare. Am avut multe zile de luni mai frumoase decit zilele de simbata. Cu toate astea, ingrata si superficiala in a-mi judeca sufletul, am continuat sa urasc zilele de luni, la un mod visceral, ilogic.

Simbetele nu-si merita dragostea noastra neconditionata; ne-au lasat de prea multe ori plinse, deceptionate, cu asteptarile facute ghem in stomac. Rochii pe care le-am pregatit toata saptamina au ramas atirnate dramatic pe cite-un spatar de scaun, singurul martor al iubirilor fragile. Simbetele dupa care tinjim intreaga saptamina, cu zvircoliri de anticipatii placute, sfirsesc uneori prin a ne ride-n nas.

Simbetele s-au tradus, de foarte multe ori, prin telefoane care nu suna, vesti intepenite pe drum, vorbe asteptate degeaba, caderi in abisul iluziilor noastre.

Prin petreceri pe care le-am asteptat sase zile si le-am ratat intr-a saptea.

Prin saruturi pe care le-am asteptat de luni pina vineri, iar simbata au venit, dar pe obraz.

Prin “te iubesc”-ul pe care l-am asteptat un an si care a venit intr-o simbata, deghizat intr-un “tin destul de mult la tine”. Ulterior, m-am prefacut ca a fost, totusi, un “te iubesc”.

Daca, la asfintit de viata, ai putea edita trairile tale ca pe un program digital de radio, in asa fel incit sa comprimi, intr-o inregistrare unica, numai ce-a meritat trait, ai avea un soc si te-ai sinucide inainte ca soarta sa aiba aceasta onoare. Ai constata ca, din 75 de ani, ai trait cu adevarat, intens si frumos, vreo trei. Pe restul, i-ai asteptat nerabdatoare sa treaca.

Scris azi, simbata, 2 mai.”

prezint scuze pentru lipsa diacriticelor din textul Simonei dar am preferat să-l preiau exact cum a fost scris

ştiţi că eu nu agreez lipsa menţionată dar mă veţi ierta, sper, nu-i lipsă de respect faţă de voi, doar lipsă acută de timp

merci pentru înţelegere şi sper să vă placă scrisul Simonei măcar la fel de mult cum îmi place mie

Of, mîine-i sîmbătă ? brrrrrrrrrr

preluat din blogroll d-AICI

eu îi citesc şi cărţile  – comandă, dacă vrei,  AICI !

şi nu, n-am nici un partipris, şi nu fac nici un fel de reclamă mascată, nimănui, sunt DOAR O CITITOARE, clar ?

sexYZAD00006_big_1

ADDENDA :

Cu nespusă şi plină de întrebări nedumerire şi tristeţe am constatat că ulterior acestei postări blogul SIMONEI a fost dezactivat … într-o mentenanţă care mă trimite cu gîndul la …

Asta este, păcat, unele suflete declarativ pline de purităate Faptic dovedesc ceea ce ştiam dar parcă nu-mi venea să cred totuşi … A., dreptatea este de partea ta aşa cum mi-ai dovedit-o atunci

dau încă un link, poate pe ăsta îl lasă totuşi AICI

Anunțuri

29 de gânduri despre “Hm, chiar aşa ?!

  1. Sunt fan Simona, de când „Sexul în perversiune…”, pe care am găsit-o absolut delicioasă, de trei ori delicioasă. :D
    Mulţam fain pentru pontul cu cărţile!

    1. Neliniştitu’
      de cînd n-ai mai trecut p-aici nu te mai recunoaşte „locul” şi ai intrat iar în spam
      noroc că-s insomniacă şi te-am găsit la timp :lol:
      mare bucurie mi-ai făcut, merci
      daaaaaaaaaaa
      Simona-i o bestială, eu o ador, am croncănit-o o ţîră cînd cu Alice şi Andrei dar de, o iubesc mult prea mult să mă împiedic din atît ;)

  2. O, Cella, esti de milioane! Prin postarea asta am re-descoperit-o pe Simona Catrina. Am lucrat impreuna la Evenimentul zilei, in anii 90. Simona a explodat, insa, la „National”, unde a scris al naibii de bine. Apoi, am aflat ca a plecat in Canada. Si uite ce lucruri minunate scrie!Ma bucur ca mi-ai dat un indiciu unde sa o gasesc. Si, coincidenta naibii, ieri mi-a scris pe blog o alta ziarista draga, plecata tot in Canada – Magdalena Manea.Frumoase regasiri!

    1. Simona Ionescu,
      numai bucurii în noaptea asta :lol:
      merci mult
      păi eu pe Simona o urmez „ca un cîine” pe unde scrie, am găsit-o de mulţi ani şi dacă aş fi avut talent la trăit şi scris era geamăna mea
      păi eu am citit tone de ziare la viaţa mea şi mi-am făcut un obicei, de coşmar pentru familie, să decupez şi să biblioraftez toate articolele scrise de Ziariştii „mei”
      am un respect deosebit pentru scrisul cîtorva pe care-i am în suflet
      sunt Ziarişti în ţara asta şi-i mare păcat că presa nu are şi latura aia „meseriaşă” de „altfel”
      oricum, eu sunt fană şi presă scrisă şi Ziarişti, ăia cu literă mare

    1. X,
      ei, obligată, chiar nu cred
      la cum te simt eu pentru tine munca-i o joacă frumoasă ;)
      şi nu-mi vine a crede că „obligaţie” este un cuvînt să ţi se potrivească

    1. Manole,
      io-s năucă, ca mai tot timpul :(
      las’ că-ţi „dau” eu texte de-ale Simonei de zici că-i vorba despre tine în fiecare întîmplare
      pe mine uneori mă cătrăneşte ce bine mă descrie
      vai … şi eu care credeam că nu o să intereseze pe nimeni
      mi-a adus mare bucurie însemnarea asta
      m-aţi stimulat, să recidivez :lol:

    1. Neliniştitu’
      iartă-mă bre, dacă mai poţi :(
      o să lucrez la activarea celui de-al treilea ochi uichendu ăsta, crede-mă, am să văd
      bună dimineaţa plină de zîmbete şi ţie şi uichend fără pui explodaţi ;) :lol:

  3. La prima citire am refuzat sa cred ca-i vorba si de mine…eu nu mai astept sa treaca fiindca toata viata mea,cata mai este este un uichend nesfarsit(voi care lucrati stiti cate faceti in uichend acasa,nu-i asa?) si-mi fac eu uichend din uichend cand nu mai pot tine ritmul si cand Dumnezeu imi mai trimite cate-un semn si ma opreste din goana mea catre….final.
    Insa acum,dimineata, hotarasc sa-mi prelungesc uichendu meu fara goana si sa tai alte tipare.Te pup CELLA.Tango este revista mea de suflet,la anumite rubrici,mai bine zis la una… :)

    1. Eliza,
      ca de obicei, la mine, textul este doar un pretext ;) pentru mine şi, poate, mulţi alţii
      eu mi le transform pe toate în jocuri, să nu mi se pară viaţa prea apăsătoare iar uicheddurile mele sunt mai toate pline de prieteni, REALI :lol:
      la TANGO scrie Simona acum … deci : am colecţia ;)

    1. Crina,
      nu-s, dragă, doar foarte atentă şi plină de surprize, zic unii, care nu mă cunosc ;)
      mie îmi place să cred că-s normală, încă :lol:
      „omu'” zice că-mi dă foc la blog că-i opturez „casa” :lol: ;)
      n-ai să vezi …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s