Din sufletul meu, rusesc

rusoaica-gib-i-13947”  …singuri în faţa nopţii

cumplit de singuri

nici nu ne naştem, nici nu murim !”

Nichita Danilov – Invocaţie

***


Bănuiesc că povestea lui Ragaiac o ştiţi deja … cine nu a citit RUSOAICA lui Gib I.Mihăescu ?

Poveste de iubire „înşurubată în liubov-ul rusesc” (C.Mărgineanu)

Romanul este unul al sufletului meu. Unul. Ficţiunea, pornită din povestea unui prieten al scriitorului, m-a făcut să trec prin stări pe care nu am cum să vi le explic. Trăirile nu pot fi explicate şi sunt minunat de personale, acolo nu-i nimic duşmănos.

Am înţeles din dorurile care mă bîntuiau, deşi o citisem deja cu vreme în urmă, abia atunci cînd am călătorit prin Rusia. Am început să-mi înţeleg  multe. Am trăit la ferestre de tren, în nopţi de nepovestit străbătînd păduri de mesteceni, dureri şi vieţi care nu erau ale mele, nu le trăisem dar le aveam în mine. Nu mi-am explicat. Sunt lucruri revelate … ar fi absurd să vrei să explici revelările. Inutil, oamenii te-ar numi nebun. Cei care „ştiu” te recunosc şi atîta-i deajuns.

Nu-i nimic de spus, doar întrebări. Unele dintre „de ce-urile” mele.

Spre deosebire de cei care s-au pronunţat, vorbind despre carte cum că în zilele noastre „ea” nu mai poate exista, eu sunt sigură că RUSOAICA există.  Atîta doar, din pudoare şi tristeţe pentru cei ce o umilesc, rămîne doar în suflete, tăcută şi iubită aşa cum este ea. De acei care ştiu să ştie că este „prezent”.

Rusoaica din roman, iubită de Ragaiac este aşa : ” femeia absolută, fatasmă, vis ideal, vis delirant. Acest bărbat este real şi din cînd în cînd trădează plăsmuirea cu femei din carne şi sînge, aşa încît cînd pipăie şi urlă „este” , descoperă imperfecţiunea”

„Locotenentul Ragaic este scafandrul şi cosmonautul propriilor tînjiri, aşteptări şi deziluzii.”

Romanul este „puternic”, spun criticii care l-au recenzat de-a lungul vremii, de la apariţia lui în 1933.

Pentru mine este doar unul de suflet, regăsit la fereastra unui vagon de tren …demult, în viitor.

Rusoaica poate fi visată, în vis suntem liberi … dacă nevisul ne este iubire. Rusoaica există în fiecare femeie şi-n fiecare bărbat, ar fi tare trist să nu fie aşa.

Aştept să-mi uit amintirile ce încă dansează printre pietre. Înainte de asta însă trebuie să le retrăiesc pe toate. La sfîrşit îmi va rămîne una singură. Nu ştiu care. Dar voi afla.” (ziua 370 din Jurnalul lui Robinson)

O poveste de iubire, pentru ceilalţi banală, o moarte în Nistru … poveştile mele ruseşti, eu, înţelegîndu-mi sufletul … doar acolo.

Nu fac recenzii  cărţilor. Doar vă spun despre trăirile mele, citind.

Restul, depinde de voi. Poate, dacă n-aţi făcut-o deja … (o) citiţi. Eu, doar o iubesc.

a-setting-sun-1024x768 (1)

ADDENDA :

ASTA,  pentru Oana, cu drag  … dar, pentru  seri văluroase ;)


Anunțuri

16 gânduri despre “Din sufletul meu, rusesc

  1. Nu am citit Rusoaica, dar chiar azi ma voi stradui sa o gasesc undeva pe net in format electronic …

    „ar fi absurd să vrei să explici revelările”
    … bineinteles, muritorii de rind nu o pot face, insa titanii literaturii s-au aventurat in astfel de expeditii imposibile.

    1. X,
      aş fi fost fericită să ţi-o trimit, oricum merită să o cauţi
      nu am uitat, în curînd am să am o postare despre teoriile comform cărora lumea noastră-i doar o hologramă şi că de fapt ea nu mai există
      te ţin la curent, atîta doar că la tine nu prea vreau să pun link-uri referitoare la „unele”
      mai uită-te prin blogroll-ul meu, sunt unele „indicii”, sunt convinsă că ai să le găseşti
      „expediţiile imposibile” se fac … iluminaţii ( nu „ăia” ;) ) sunt printre noi ( indiciu mic : triburile amazoniene )
      mai vorbim :lol:

    1. Dl.V,
      iertare, era o şăgălnicie, voiam să spun că „spiritul” ei îl aveţi fară doar şi poate
      transpare din literatură scrisă de dvs., credeam că m-aţi înţeles :lol:
      nici măcar în glumă nu vă suspectez de acţiunea de „a duce” pe cineva . am să fiu mai atentă la exprimare, promit
      sunt iertată ?

  2. Gib mihaescu este unul din scriitorii adolescentei mele. Din pacate, aceasta carte nu am citit-o si nici n-o am. Voi incerca s-o gasesc in varianta electronica pe net. Daca n-o gasesc, merg la biblioteca municipala. cert este ca m-ai facut curios!

    1. Nea Costache,
      din cîte ştiu a fost editată de curînd de Jurnalul Naţional, supliment
      în Oradea avem un loc unde se găsec la preţ de librărie suplimentele astea, şmecherii, la chioşc nu le „prinzi” ;) dacă nu o găseşti şi o vrei dă-mi de ştire
      sunt fericită să fac bucurii prietenilor :lol:

  3. Sincer? Studiind eu interbelicii si la liceu si in facultate, Gib Mihaescu nu prea m-a incantat.Nu stiu de ce. Poate ca, prin 77, cand am facut noi Literatura interbelica nu se retiparise Rusoaica(numai nuvelewle) sio am citit-o la o varsta mai inaintate, cu alte lecturi in spate si cu clte pretentii estetice.Poate .Na, ca aici nu „rezonam”, ca sa folosesc si eu o expresie la moda.In rest, tot ce-i rusesc imi place.Si Putin, ha,ha,ha.

    1. Zincuţa, draga mea,
      n-are nicio legătură, postarea-i despre altceva … cartea un simplu pretext
      deacord cu tine referitor la analiza profesorală, n-am studii de specialitate, eu citesc cărţile „altfel”, poate le trăiesc puţin :lol:
      la mine nu avea nimic de-a face cu analiza literară şi recenzia, eu vorbeam despre vise, suflet, aerul „ăla” LIUBOV RUSESC ;)

    1. noapteaiguanei,
      ai prins exact „firul” :lol:
      mă bucur că nu am scris zadarnic, îmi zicea cineva care chiar ştie „realul” că sunt atît de ambiguă în postări că aş face mai bine să mă las
      ei na, asta este … eu scriu doar cum simt, n-am nicio pretenţie de nici un fel, doar să dau teme preţ de-un gînd celor care trec pe aici
      nu am să spun „lucruri” niciodată, dacă cine citeşte ce mîzgălesc eu vrea, o să caute … găsind
      cine nu, nu :lol:
      universul sufletului rusesc este atît de apropiat mie că mi se pare cîteodată că sunt străină-n viaţa mea
      am trăit multe în spaţiul acela, iubeam şi eram iubită „definitiv” de tot ce înseamnă Rusia … sufletul meu visează acolo
      Despre roman N.Manolescu spune : „este un roman de iubire despre un tînăr care îşi ia dorinţele drept vise şi iluziile drept idealuri. Cu toţii la o anumită vîrstă, păţim acest lucru.”
      Şi da, fiind iubită poţi fi liberă şi-n vis … cînd eşti iubită poţi fi univers … mulţumesc că o să o citeşti, RUSOAICA aia este iluzorie … mie mi-a dat reverii printre mesteceni, reale, amintiri despre viitor cum le spun eu :lol:

  4. Imi oferi prilejul sa-ti spun ca visul meu a fost sa calatoresc cu trenul zile si nopti, printre codrii de mesteceni si brazi, prin taigaua siberiana, sa cobor intr-o gara mica , sa intalnesc o rusoaica care sa-mi arate locul unde o gaura neagra a facut o gaura enorma in 30 iunie 1908 la ora sapte si saptisprezece minute fix …Vis neimplinit din pricina ca eu coborand in acea gara mica nu am dat cu ochii de nici o rusoaica …si-am facut cale-ntoarsa. ;)

    1. Omu’
      să zic ?, să nu zic ? … marele mister … o să rămînă totuşi aşa ;)
      n-am citit „Enigma Tunguska” a lui Antonio Las Heras ci doar am auzit despre … ;)
      vreau să cred totuşi că nu mă cerţi prea tare
      nu-s aşa „neagră”, rea nici atît, iar visul tău, în cheia ce mi-ai dat-o este adevărat coşmar :(
      deci, ce să-ţi spun … că mă bucur pentru tine că n-ai întîlnit-o pe rusoaică ?
      bine, visul tău, binele tău :lol:
      în visul meu rusoaica-i doar plină de melancolii şi spaime … poate o trezeşti, ia vezi :lol:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s