BUCURIILE MELE… mici dar dese!

Picture 002„Literatura înseamnă apărarea împotriva jignirilor vieţii”, prin Meseria de a trăi – Maria Pavese Sini

Fericirea nu există.

Poveşti şi povestiri despre, poate.

Contraziceţi-mă voi pînă nu mai aveţi aer dar sunt căpoasă rău în unele dispute. Respect argumentaţia, dacă nu ştiu tac, dar,  în general,  am metode specifice: mă documentez.

Cînd vine vorba despre fericire fac urgent trimitere la Matei, cap.5, Predica de pe munte…

Şi nu mi-au raspuns prea mulţi, le-am închis urgent gura; care-i ăla să-mi fi răspuns?

Şmecherii d-ale mele, de…

Dacă am stabilit că nu există fericire, trecem natural la următorul nivel: surogatele.

Nu, nu sunt deacord nici cu surogatele. Le spun bucurii. Mici şi dese. Este alintul meu,  în stabilirea echilibrului firului din pînza de paianjen. Viaţa reală.

Citesc. Universul poate fi, uneori, limitat.

Unii nu au chef, alţii nu au timp, alţii nu au bani… şi tot aşa.

Mă întreba, ieri, cineva dacă am „ceva” pe pdf .

Br, cititul pe net: caz extrem.

Din momentul în care Doamna T. a fost silită să-şi suspende terorismele am o inapetenţă pentru virtual care mă face să desfid multe, blogosferism de kk-at. Scuzaţi exprimarea neacademică, urîtă lume îşi supurează umorile prin spaţiul ăsta fara nici o treabă, doar aşa, să facă şi asta!…

Mă rog, problema lor.

EU, nu am blog, am LOC PENTRU PRIETENI. Să zicem… hm!

Revin, bucuriile mici s-au răsturnat ca nişte cuburi colorate peste mine… CĂRŢI !

Ieri. Am primit patru!

Am să povestesc, doar, despre una.

Citită, nu primită.

Celelalte, poate, vor urma… la „povestit” (Adi, promit şi eu întotdeauna mă ţin „de cuvînt”)

Să nu aveţi pretenţii, nu sunt povestitoare de cărţi. Doar cititoare.

Şi nu am să abuzez de răbdarea voastră decît rar, în mod excepţional.

Ştiu, am mai spus despre LULU

Am să mai spun… că am ce, şi am de ce.

Cînd am semnalat CARTEA lui, prima scrisă, prima publicată, prima MINUNATĂ nu o citisem.

Nu apăruse, încă, nicăieri. Doar o lansase, el.

Acum este în librării şi o să fie difuzată prin reţeaua Humanitas în toată ţara.

Deocamdată doar în Oradea şi Beiuş. Mă contactaţi dacă vreţi, ştiţi unde şi cum ;)

Azi, pot spune: „WELCOME TO MY PARADISE” este cartea minune. Pentru mine, desigur.

De ce?

Simplu: o carte pe care nu o laşi din mînă pînă nu o termini de citit, într-o singură inspiraţie, ca răsuflările: inspiraţi-expiraţi.

O carte pe care citind-o te face să rîzi şi să plîngi de mai multe ori. O carte care mi-a făcut laptop-ul fericit (în timp ce citeam mi-a reprodus toate melodiile pomenite) cum pot eu numi o aşa carte?

Mi-e greu să numesc „Welcome to my Paradise” o carte poveste a unei călătorii.

Pentru mine nu a fost aşa.

Cunosc, parte, dintre eroi; cunosc „faze”. Că, este normal, îl cunosc pe LULU. Asta nu înseamnă că altcineva, necunoscîndu-l, nu o să fie fermecat de el şi de cartea lui. De asta sunt absolut sigură, o să fie. Călătoria în BALI, pretextul cărţii, este o fermecătoare trecere prin viaţa unei persoane absolut speciale: el, LULU

Nu pot eu, că nu ştiu, să spun cîte şi care şi cum… Ce sentimente mi-a trezit. Un lucru ştiu, sigur: m-a fermecat. Am să îmi amintesc de ea ori de cîte ori am să văd surf-işti la televizor, scufundători în oceane  minunîndu-se nas în nas cu un banc de peşti ori o epavă, femei minunate-n insule exotice, baruri cosmopolite, locuri magice…  multeee

Vreau să spun atît: este, de la America Ogarului Cenuşiu a lui Romulus Rusan, cartea care pe mine m-a făcut să visez călătorii  pe care nu am să le fac niciodată. Dar le-am făcut, citind.

Astă noapte, făcîndu-ne datoria, ca doi bravi noctambuli, mess-uiam cu LULU.

Bucuria lui a vrut să o împartă cu mine, eu… cu voi:

A scris, AICI, despre carte, I.T.Morar.

Dacă şi el a făcut paralela pomenită de mine înseamnă că aşa este. Martor mi-e LULU că habar n-aveam ce scrisese domnul, discuţia noastră fusese mult înainte de link-ul ce mi l-a dat după ora unu.

Şi, ca să ne fie bucuria rotundă, a apărut ASTA, despre prietenul lui LULU, tot beiuşan de-al nostru, care este cel mai tînăr director de hotel din Bali şi cel care s-a făcut vinovat de călătoria lui Lulu în Indodezia.

În Malaezia,LULU a ajuns singur, doar pentru că a fost vecin de scaun, în avion,  cu cineva.

Cîte „lucruri” i se întîmplă omului ăstuia, rămîi uimit. Şi chiar i se întîmplă, pun chezăşie :lol: .

Gata,  nu mai zic decît că băiatul ăsta-i atins de o aripă de undeva din altă dimensiune: (nu  vă răpesc cu logoreea mea plăcerea lecturii).

TEBUIE SĂ CITIŢI: WELCOME TO MY PARADISE – LUCIAN CREMENEANU

A, dacă doriţi să-l contactaţi, mi-a spus să vă dau asta: lucian@cremeneanu.ro.

Are şi o secţiune  W.T.P.M pe blogul lui – aveţi link şi-l găsiţi şi în blogroll-ul meu

Picture 005

Anunțuri

37 de gânduri despre “BUCURIILE MELE… mici dar dese!

  1. :) „America ogarului cenusiu” am citit-o de zeci de ori. Cartea saraca a ajuns ferfenita de atata citit… Se pare ca si eu mi-s un pic visator. :)

    1. Adrian,
      cine nu visează ori minte ori i se pare ruşinos să recunoască, se poartă maciomani şi cinismul de tarabă ;)
      uită-te la exemplarul meu … ţi se pare mai fericit ?
      eu mai am o manie, fişez ori pictez pe textele care-mi plac, obicei nociv care mă pune în situaţia de a avea mai multe exemplare din cărţile care-mi plac :lol:

      1. Obicei invatat in scoala… :)
        Nu cunosc personal nici un scriitor.Maine as fi avut ocazia sa o vad si sa o tzuk… :) pe Oana dar din pacate s-a schimbat orarul la servici si nu mai pot.
        Vai Lucia, zici ca e rau sa o cunosc pe Oana?… :)

        1. Adrian,
          îmi pare rău că nu poţi ajunge să te întîlneşti cu Oana, eu aş fi fost acolo dacă nu mă încurcau şi pe mine alţii … tot job-ul, desigur

    1. Dl.V.,
      sunt mult prea plină de păcate şi-mi patinează musca pe creier
      nu am cum compara, mă căiesc doar, sincer
      şi ştiu măcar atît : fac parte din club, nu mă certaţi prea tare, spuneţi o rugăciune pentru duhul meu
      … dacă nu cer prea mult

      1. Adrian,
        eu una mi-am exprimat destul de clar, credeam, părerea despre politică în postarea precedentă ;)
        nu mă interesează, am aruncat-o într-o zonă de unde nu o să se mai întoarcă niciodată
        ce nu pot schimba, că nu-i în puterea mea, ignor … viaţa-i şi aşa destul de obositoare, de ce să mi-o consum cu lucruri aducătoare de continue dezamăgiri şi gust de cenuşă
        pot face orice altceva care să-mi dea măcar iluzia că nu-s inutilă
        sentimentul neputinţei creează depresii, am învăţat să le gestionez semnele, cum apar cum le pălesc :lol:

  2. Frumos, Cella, frumos… Ce bine că putem evada din când în când prin cărţi şi ce bine e că ele încă există şi ne dau dramul de fericire de care, uneori, avem nu-l putem afla altundeva…
    PS: Sper că doamna Lucia n-a făcut referire la mine. :lol:

    1. Neliniştitul,
      fărîme de fericire mai sunt ele, atîta doar, pînă să le recunoaştem s-au făcut amintiri
      pe sistem „există un timp cînd rîdem şi un timp cînd doar ne amintim că am rîs”
      să fii fericit în amintire este o adevărată pedeapsă, viaţa bate cartea :lol:

  3. Daaaa, buna melodia! Acum vizualizez!

    Si in alta ordine de idei, cred ca toooata lumea citeste pe rupte! E singura explicatiune pentru linistea din biblioteca! :P

    1. Manole,
      mi-am atins şi eu unul dintre scopuri ;) este şi linişte se şi citeşte :lol:
      biblioteca te salută, am luptat dar am şi învins … lenea :lol:

  4. Eu cand aud de Paradis dau fuga sa vad daca-i adevarat ;) :P
    Deci,trecem cartea pe lista si umblam prin unica librarie de aici…sau abia voi avea motiv s-o sterg, o zi ,la Brasov :D

    1. Eliza,
      nu o să o găseşti, deocamdată, la voi în librărie, se găseşte doar în Oradea şi Beiuş
      Urmează să fie difuzată prin reţelele de librării Humanitas
      oricum, dacă o vrei îmi spui ;)
      nu mă poţi lua şi pe mine într-un buzunăraş cînd te duci la Braşov ? plzzzzzzzzz :lol:

  5. Ei,acum ca te am pe tine in buzunar(in loc de bani,desigur ;) ) o sa ma hotarasc mai usor si sa trec de astea medicale cu …renasterea mea..hahaha..si ma duc sa colind prin librariile din Bv.Te anunt din timp,ok? Noapte buna draga mea!

    1. Eliza,
      mi bine în buzunarul tău, nu în loc de … dar mi bine … nu banii ne-au făcut pe noi … să mă anunţi neapărat :lol:
      Noapte senină şi ţie, la mine a început să plouă, tocmai bine pentru citit şi visat … te sărut

    1. ElDesdichado,
      fără a avea profunzimea şi erudiţia ce mă linişteşte şi mă încarcă pozitv citindu-vă
      postări este cuvîntul potrivit, nu am pretenţii că nu scriu decît pentru prieteni aici ştiut fiind că niciodată cantitatea nu înseamnă şi calitate

  6. Sunteţi prea generoasă cu mine şi exageraţi cu modestia.Îmi place tuşa intimistă a blogului şi cred ca vă judecati prea dur.

    1. ElDesdichado,
      prefer să ne tutuim atîta vreme cît stăm de vorbă şi apreciez că regulile sunt respectate, propunerea porneşte de la mine aşadar, DA ?
      generoasă nu sunt, doar sinceră defect capital care-mi marchează şoseaua :lol:
      n-am făcut niciodată afirmaţii în care nu am crezut, n-am nici o aşteptare şi nici o motivaţie construită astfel încît să am scopuri meschine ori interese de vre-un fel ori altul, sunt aici să mă relaxez, n-am aşteptări, uneori „mi-e teamă să mă bucur, de obicei nu urmează nimic”
      sunt o persoană comună, obişnuită şi posibil semidoctă şi care se fereşte a-i judeca pe ceilalţi
      în ce mă priveşte, consider că trebuie să mă raportez mereu mai întîi la mine, dacă mi-e bine cu mine o să-mi fie bine cu ceilalţi
      dacă nu, urmează însingurarea, mizantropia-mi este amică veche …
      mă regăsesc în atît de multe din textele pe care le postezi încît uimire este o vorbă fără acoperire
      mi-e bine citindu-le, mă simt parcă mai puţin singură

  7. Sunt de acord să ne tutuim, cu atât mai mult cu cât părem că facem parte din aceeşi familie.

    Nu m-ai convins, încă mai cred că practici o modestie excesivă.

    Ultima ta fraza e probabil cel mai frumos lucru spus despre textuleţele mele. Îţi mulţumesc.

    1. Tyler Durden,
      textul tău de astăzi l-aş fi scris eu dacă mă pricepeam să scriu
      n-ai de ce să-mi mulţumeşti, reiterez : tot ce spun chiar SPUN, cu vorbele nu „fac jocuri”; sinceritatea este o stradă pustie pe care sunt mai mereu însingurată, lovită de pietrele ce sar de sub roţile căruţelor ce trec în goană pe lăngă mine … şi, ca semn de recunoaştere ;)
      NICHITA – ZVON
      Fiarele înainte de zori
      îşi scutură de pe sine tandrele putori,
      damfurile, izurile,
      pătratele, pizmele.

      Răsare obişnuinţa, legea, idolul.
      Nenăscutul,vag-plodul.
      Este neliniştea care vesteşte
      Fiecăruia în singurătate că este.

      Adică sudul,
      adică nordul.

    1. El Desdichado,
      te recunoşteam cu orice nik ai fi postat :lol:
      sunt intuitivă mult mai mult decît mi-ar plăcea să fiu, măcar nu mi-e teamă să o recunosc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s