Opţiune

Viaţa reală şi-a pus în cap, bună încercare, să mă joace la patru din … cît/e 0/or fi. I-am atras de nenumărate ori  atenţia că-s  „luată” şi că nu mai cred demult în „şanse” şi neamurile lor şi nici în alte şmecherii pe care le-a tot încercat cu mine.

Prefer ratarea pe cont propriu. Mi-am cultivat-o exersînd îndelung, nu o să mă las baltă  la spartul tîrgului. Am şi eu cîteva prinţipuri ;) puţine ce-i drept dar fixe.

M-am îndrăgostit cîndva de un biped, una dintre ciornele pe care credeam că am să scriu o iubire, care mi-a alterat definitiv şi mai ales irevocabil „opţiunea”.

Trebuie, musai,  să  ştiţi că  sunt  profund extremistă  eu şi cu mine ;)  deşi, paradoxal, nu iubesc non culorile.

Despre ce vorbesc ?

Despre politică, dragă :lol:

Bă, ţi-am spus şi-ţi repet : eu arunc ciornele la un coş din care nu ai cum să le recuperezi oricît de performant ar fi sistemul tău de reciclare.

PUNCT, bă !

Sfaturi amicale :

– feriţi-vă să vă priviţi în ochi cînd vă uitaţi în oglindă : pericol de autohipnoză

– atenţie la Oamenii Faţă, chiar dacă nu sunteţi fani DUNE

AM O GAURĂ ÎN PODEA :

NU-I NICI CAPITALISTĂ NICI COMUNISTĂ,

E O GAURĂ FĂRĂ DE PARTID.

E-ATÎT DE TRANSPARENTĂ

CĂ AR PUTEA INTRA ÎN ACADEMIE.

E-ATÎT DE VIRTUOASĂ

CĂ M-AŞ ÎNSURA CU EA.

DE NU M-AR BATE GÎNDUL

CĂ PÎNĂ LA URMĂ

MĂ VA ÎNŞELA CU UN ŞOARECE.

Mircea Dinescu – Îndoielile Logodnicului (vol. O Beţie cu Marx )