Perfect

Nu ştiu voi dar eu am un adevărat conflict personal cu „a cuvînta”  „cuvinte”. Îl am de atît de demult că nici nu mai ştiu cine-i învingător în luptele pe care le dăm, eu cu mine, perpetuu. În restul timpului (?), visez şi visele fiind entităţi cumsecade suntem în armonie, fragilă ce-i drept, dar hai să o lăsăm aşa cum a picat … armonie. Nu încetez să întorc un cuvînt pe toate părţile, să-i dau sensuri, să îl îngîn, să îl mîngîi, să îl arunc în sus aşteptînd curioasă să văd  ce face în cădere. Am adevărate conferinţe pe care mi le ţin şi mi-am scris propriile teorii despre …

Am avut mentori, am avut păreri, uneori … am avut.

Nu mai am nimic din toate trecutele, doar conflicte interminabile, eu cu mine … atît a rămas. Dacă nu ar fi şablonard şi prăfuit aş spune că dominaţia cuvintelor asupra a tot ce fac A ÎNVINS. Na, deja încep să bat cîmpii, ori … o iau pe cîmpii, ori … bat apa-n piuă …

Mă războiesc azi, ca să fie clar, cu un cuvînt : „PERFECT”. Este o luptă grea, de uzură. Fac o pauză, ne-am dat reciproc cîte o altă preocupare încercînd să ne  vedem de treaba noastră : el, să populeze lexicul american unde toate trebuie, musai, să fie „perfecte” (offff, o să mă termine chestia asta, nu pot vedea filme americane din pricina lui decît rar şi cu meditaţia adecvată) eu … să visez la ce ar fi putut fi el, dacă nu era un cuvînt absolut enervant … „şablon” .

Şi ca să vedeţi de la ce ne-am luat, na, de la EA


Pînă mă lămuresc eu cu domnia sa, cuvîntul  „PERFECT”, o să treacă probabil o dimensiune aşa că nu cred că am şanse să vă anunţ finalul.

Sunt curioasă, urît cuvînt ăsta că ultima oară cînd ne-am întîlnit am rămas la „remiză” şi asta mă sîcîie ca o scamă în ochi, dacă voi aveţi enervări … nu, nu de alea gen „rubrica magazin” ori  „ce mi s-a mai întîmplat azi” , orice alte enervări. Şi, vă rogggggggg  ocoliţi, dacă puteţi, cuvîntul „PERFECT” …

Aveţi  enervări voi cu voi despre una, despre alta ?

Poate mă ajutaţi să-i distrag atenţia lu’ ăla  şi am şi eu timp să termin  un vis la care lucram cînd m-a întrerupt, impertinent,  „PERFECT”-ul  ;)

ADDENDA :

Nu am vrut, dar nu pot fără voi, astăzi am să fiu „TĂCERI” … sunt vizitată de îngeri :(

INIMĂ

FII SIMPLĂ CA MOARTEA

LACRIMILE SIMPLE NU SE POT DOVEDI

ŞI SUNT ATÎŢIA MORŢI ÎN JUR – NICHIA, GÎND


26 de gânduri despre “Perfect

  1. Mai Cella, da’ ai si tu niste lupteee…
    Parca as fi io, alergand dupa cai morti, cu gloabe nepotrivite!
    Ce perfect, domne’? La ce foloseste si unde se stipuleaza? :P

      1. Si daca…tocmai pentru ca ai scris bine…a fost tacerea?
        Si daca…tocmai, nu titlul a furat gandul…ci o lupta surda ce se da adesea in fiecare?
        Si daca cuvantul „perfect” a fost inventat…pentru a fi o referinta, dar niciodata apanajul celor uneori ‘tacuti”?
        Si cum spuneam…”alergand dupa cai morti, cu gloabe nepotrivite”

        1. Manole,
          Azi, este o zi d-alea … special-negative ;) , ştii tu
          aş fi vrut să rîd, cine-s io să-mi „iasă” cum vreau ?
          „a vrea” nu a fost creat pentru mine
          abia aştept să se facă „mîine”, am să nu mai vreau, poate, am să mă gîndesc … mîine !!!

  2. Ce surpriza a fost sa o vad pe Maya Plisetskaya pe blogul tau … si sa-mi reamintesc, inca o data, daca mai era cazul :), ca lumea e plina de lucruri minunate.

  3. Cella in ce priveste lumea asta este cel mult imperfectul continuu,poate fi minunat super oricum dar nu perfect. eu am altfel de lupte continue cu aceste pardalnice de cuvinte de multe ori vreau sa scriu intr-un fel propozitia, nu sunt sigur ca e cea mai buna formula, revin cu alta seaca nici aia nu e prea buna si uite asa pana intr-un capat o las balta asa cum o scriu la un moment dat constient ca nu e bine nici asa.

    1. Codeus,
      Postarea era despre enervări dar se pare că-s mult prea subtilă şi nu a băgat nimeni de seamă :lol:
      stai liniştit, nici eu nu ştiu să scriu, nu-i evident ?
      dacă ar fi un blog vorbit … poate :lol:

  4. Rar folosesc acest cuvant. In scris, cel putin. Uneori il folosesc in limbajul colocvial. Dar, de cele mai multe ori nu-l pronunt.Il gandesc numai,dar numai cand e vorba de ARTA. Este si cazul Maiei.

    1. Zincaaaaaa
      te-ai întors ? :lol:
      abia aştept să îmi povesteşti
      Maia este o adevărată minune !!!
      ţi-aminteşti … şi noi am fost ;) unde ne-om fi pierdut şi de ce se întîmplă, şi cum ? (retorisme, stai liniştită) :lol:

  5. Scrie „prefect” în loc de „perfect” si vei vedea că nimic nu-i perfect pe lume, nici pe departe. Asa, problema va deveni cu adevărat abordabilă, minoră, astfel îcnât vei pute trece, cu gratie, la următoarea.

  6. Perfect, perfect simplu, mai mult ca perfect este excelent … inventii verbale care gadila placut urechea … ce ne-am face fara ele. Sunt nestemate ale limbii. Ne frecam om de om de milenii doar doar vom deveni perle. Bravo, excelent CELLA!

    1. Nicu,
      prefer perlele în cochilii, pe fundul oceanelor … mă doare zăngănitul lor atîrnînde la „gîturi şi ucrechi” dar mai ales pe „degete” … oamenii se freacă aiurea, slabe şanse :( … ce să ne facem, suntem consecvenţi în …
      mi dor de NICHITA, în fiecare secundă, nu fac paradă, totdeauna spun doar ce simt
      El, spunea „Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvinte”
      eu, sunt sfioasă în faţa celor care sunt „materie”, caut perle pe funduri de oceane, am să exist mereu căutînd

  7. CELLA,cuvantul PERFECT nu exista pentru mine.Atat despre perfect.
    Tacerile tale de ieri le inteleg si-mi pare rau ca sunt astfel de momente…:(
    N-avem incotro,trebuie sa mergem mai departe.

    1. Gabi,
      nici pentru mine nu există PERFECT este mai degrabă o aspiraţie … of, un cuvînt …
      da, am mers mai departe … fără să-l uit … o să mi-l amintesc mereu, regretu-i că nu o să-l mai văd … mai avea atîtea de făcut, de scris

    1. eu şi Adrian, îţi mulţumim!
      de neuitare

      ADRIAN PINTEA

      – VIAŢA CA PRIVIRE –

      Să ni se ierte fapta de-a fi murit privind,

      atîtea ori pe seară, silabisind cu şoapte

      nume de doamne albe, în pâclele de jind,

      de scări urcate-n sfinte cămări cu fructe coapte;

      să ni se ierte iarăşi, a nu ştiu câta oară,

      că nu ne-am putut naşte cu faţa la pământ;

      că ochiul, din tărie coboară sfântă scară

      o pârtie domnească de zboruri legănând;

      şi în aceeaşi-naltă genune rătăcind

      va face reverenţe de dor a doua oară,

      silaba de-ntristare, de patimă şi gând

      care ne este ochiu; să poată să dispară…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s