Oleg Dou & Traian T.Coşovei

Eu sunt omul care nu a văzut zăpada…
Un fel de all inclusive pe care ţi-l oferă moartea
înainte de a-ţi arăta dormitorul şi panopliile învingătorilor
spânzurând leneş de pereţi.
Sunt singur în iarnă şi mi-e frică de alţii ca mine…

tu… cine eşti, cine (-mi) mai eşti…

...nu cumva eşti o lacrimă care a fugit de-acasă?

poate dacă aş şti te-aş recunoaşte ori poate te-aş îmblînzi cu frigul ce ţine plasa de siguranţă a uitării … siberii de mesteceni în lacrimi dezosate

Ai văzut portrete de lacrimi, –
ai citit prin vitrine feţe-profil de vieţi neiubite.
Ai privit viaţa aceasta printre grilaje reci, mârâite,
hămesite de îmbrăţişări…
Spune-mi!
Care din disperări
sunt mai albastre, mai reci, mai neadevărate?
Totul pe jumătate
cuvânt: scrâşnire amară –
lacrima târzie despicând oceane adânci,
dumicat de aripi tresărind în zbor la subsuoară sau
visul tău alunecând pe patinoarul “odinioară”…

ce şi cîtă tăcere aiuritor de zgomotoasă înfige pumnale de depărtare

să ştiu că ne suntem doar împreună

acasă

Am inventat, pentru tine, cuvinte şi jucării fără de viaţă
Dragostea mea, nu înţelegi că nu mai există nimic de visat?
Sunt eu, lustragiul de vorbe: ţi-am dat un nume
şi l-am uitat.

Tennesse Williams:
Cu toţii suntem condamnaţi la carcera trupurilor noastre în izolare, pe viaţă

Jodi Bieber- “Between Dogs & Wolves”

3 fotografii fabuloase din : A weapon of war – Sexual Violence in the Democratic Republic of Congo

poveştile care însoţesc aceste fotografii sunt absolut cutremurătoare şi eu chiar nu pot să le reproduc aici:(

Terry Pratchett:
Lumina crede că poate călători mai repede decât orice altceva. Dar se înşeală. Indiferent cât de repede ar călători lumina, descoperă că întunericul a ajuns întotdeauna primul şi că o aşteaptă

Emily Dickinson:
Nu doar camerele sunt bântuite. Nu doar casele. Mintea umană are holuri mult mai largi, mult mai încăpătoare

Stephen King:
Monştrii sunt reali, la fel şi fantomele. Există în interiorul nostru. Şi uneori câştigă

Sunt în plin şi deplin de preaplin

război

cu miNE- cu rugina- cu voi

glumesc că-s tristă dar rîd de plîsul norilor plăpumoi

moi ? mi-s  uitările dar ele nu-s cu: şi despre şi pentu şi poate

voi- pomelnic:

şi genunchii şi gleznele şi şoldurile şi coatele şi claviculele şi găvanele

alinierea

urmează staţia giruetă- putregai- unu/ doi 

scheletele aliniate în gropi alandala nu participă

la acestă luptă 

cenuşa se serveşte, la discreţie, pe canalul dintre literele

n  o  i

cine rămîne în viaţă să stigă lumina şi să împartă

porţii mici şi egale din prada

de război

♣/♥

WOW!!! - poate mă ajută cineva, tehnic, să şi pot posta versiunea asta

Diana D. Swan: (‘culeasă’ din serialul Minţi Criminale)

“O fotografie spune un secret despre un secret. Cu cât îţi spune mai multe, cu atât ştii mai puţin”

fotografiile le-am cules de pe la vecinu Emil căruia, cu părere de rău, n-am unde-i pune link

♣/♥

este reconfortant să fie oameni care să te tragă de mînecă, uneori, amintindu-ţi de Îngeri

Helena Almeida- Cabecera

- nonte de subsol -

Am încremenit în proiect. care nu-i. care ( , )/ cum. n-am ce-mi face: scîrţii suspect. plec- vin (fiert ? …)- plec.

nu-mi plac. ce dacă-s mie-mi întîiul şi cel de pe urmă produs imperfect. vin- plec- vin. Ketonal Forte 1oomg- 20 comprimate, frate!

am încercat( , ) parol ( , ) să exersez aruncatul de-a dura. mura-n gura. nu am( , ) bătrîne ( , ) talent. locuri limitate- obiect defect.

p u n c t

eficient !

concluzie? nu-mi place frigul, iarna, imbecilitatea repetitivă( ‘pe’ ) facebook, culoarea maro

♣/♥

gîndul meu inutil şi departe

Francois de la Rochefoucault:
“Suntem atât de obişnuiţi să ne ascundem în faţa celorlalţi încât la final devenim ascunşi faţă de noi înşine”

_____♣/♥__________

* originalul e TOATĂ LUMEA MINTE

fotografia este a atoateuimitoarei Marta Cernicka

“Nu există decît eternitatea (?) din care viaţa este o formă, un accident. Iubesc acest accident. Cînd spun eternitate mă gîndesc la ceea ce curge, la fluviu şi acest accident sunt eu, încîntat şi îmi pare bine de cunoştinţă.” – Gellu Naum

nimeni nu mă poate apăra de mine iar eu am tot amînat şi-acum este mult prea tîrziu să mă mai găsesc împreună cu vocea mea dîndu-ne politicos bineţe şi întorcîndu-ne fiecare dintre noi la ale noastre. muţenia e o voce şi ea să-i dăm ce-i al cezarului zic …

… şi eu şi vocea mea

♣/♥

„Încă nu s-a inventat războiul în care întreaga lume să îşi piardă, deodată, viaţa. Cînd se va întîmpla asta, cărţilor nu le va mai rămîne decît să se citească singure sau unele pe altele, ne putem imagina, Crimă şi pedeapsă citind Război şi pace, Iliada citind Odiseea, Fight Club citind Critica raţiunii pure, Lolita citind Zenobia…“

recenzie

 Iulian Tănase, Oase migratoare, Editura Nemira, 2011. 

♣/♥

Judecata

Prin constituţia lumii
Tuturor, dar tuturor ne revine
Dreptul de a nu fi mai mult
Decât suntem,
Decât ce s-a întâmplat şi se întâmplă să fim
Între marginile nealegerii noastre.
Dreptul ca, judecaţi de puteri,
Să fim în sfârşit absolviţi,
Legitimaţi, îngăduiţi, eliberaţi,
Trecuţi, aşa cum se întâmplă să fim,
În tagma drepţilor şi a celor curaţi,
Admişi în comunitatea finală şi unanimă
A drepţilor şi a celor curaţi,
Amnistiaţi în însuşi numele necruţător al legii,
Spălaţi de rele şi patimi,
De vrerile noastre stângace, pierdute,
Înălţaţi din toate câte întâmplător vom fi fost
Şi neîntâmplător rămânem,
Îmbrăcaţi în straie regeşti,
Spălaţi pe picioare de pontifii negri ai soartei
Şi mai ales, mai presus, mai cu strâmbă dreptate
Iubiţi infinit.

--------
* Scrieri politice- Mihai Eminescu

Această dragoste
atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
şi urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
şi-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
şi totuşi sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâţia
şi-i face să vorbească
şi-i face să blesteme
această dragoste păzită
pentru că noi o păzim
această dragoste
hăituită, rănită, călcată
-n picioare, isprăvită,
negată, uitată
această dragoste-ntreagă
atât de vie încă
şi însorită
este dragostea ta
este dragostea mea
a celui care-a fost
acest lucru pururea
altul
şi mereu neschimbat
la fel de-adevărată ca o plantă
şi ca o pasăre vibrând
caldă şi vie ca vara
noi amândoi putem
să mergem şi să ne întoarcem
putem să uităm
pe urmă s-adormim
să ne trezim, să suferim,
să-mbătrânim
să adormim din nou
sau să visăm la moarte
să ne trezim surâs şi râs
să-ntinerim
dragostea noastră rămâne
îndărătnică asemenea unui catâr
vie ca dorinţa
şi crudă ca memoria
stupidă ca regretul
şi tandră precum amintirea
rece ca marmora
frumoasă ca ziua
fragilă ca un prunc
surăzând ne priveşte
şi ne vorbeşte fără cuvânt
şi o ascult tremurând
şi strig
şi strig pentru tine
şi strig pentru mine
rugându-mă de ea
pentru tine pentru mine pentru
toţi cei ce se iubesc
şi care s-au iubit
da îi spun dragostei
pentru tine pentru mine şi pentru toţi
ceilalţi
pe care nu-i cunosc
rămâi acolo
nu te clinti
nu pleca
noi care suntem iubiţi
noi te-am uitat
dar tu nu te uita
noi nu te-avem decât pe tine pe pământ
nu ne lăsa să îngheţăm
mereu mai departe mereu
oriunde-ai fi
dă-ne iar un semn de viaţă
mult mai târziu din marginea pădurii
din pădurea memoriei
ţâşneşte deodată
întinde-ne mâna
salvează-ne.

_________

fotografii:

Răzvan Voiculescu- NUDURI

Înger nenăscut încă, Ruga pentru Apă, Coline de proaspătă dorinţă, Mimesis senzual …

♣/♥

de mult ce-am plîns de mult ce-am nins mă aşaz ca o ghirlandă putredă

nu mi-am iertat ispita de a muri să pot fi iarbă la picioare de soclu

de a  uita pe lîngă plopi cînd însoţeam perechea efemer şi evanescent zădar

de a  găsi cînd am pierdut  veghea

iartă, Îngere mereu,  iartă neuitarea

cînd te uităm şi ne-amintim

doar zilele şi floarea

şi nime nu-i

să-mi mîngîie durerea

că văd statui nu oameni vii şi te îngrop cu marea …

Nu voi mormânt bogat,
Cântare şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Frunzişului veşted
Doar vântul glas să-i dea.
In liniştea serii
Să mă-ngropaţi, pe când
Trec stoluri greu zburând
La marginea mării.

♣/♥