(și) se înfășoară (și) se deșiră (și) se pitește (și) are și

”a fost odată” mereu început cu un ”aș”

de poveste rotitoare în abisurile lui doar  sus

(eu zic spirală ∞ ceilalți ?¿.. .Möbius)

apoi… dacă o privești în ochii întorși înspre lume ea se ridică și pleacă gîngurind:

- fetița din lună era argintie luînd umbrele și sărutările, pătratele și mirările

lăsînd fără cuvinte vorbele legînd între ea și ceilalți doar slovele

ce ușor ori ce greu este, dacă ești doar o mică și scurtă poveste, nu se știe

doar se po vestește …

întîmplările, căutările, minunile, aflările, adevărurile din minciună, lacrimile din rîsul …

toate, în povestea fetiței argintii, încep și continuă-n venirea pe-o palidă părere de alb

(a)casa lună

,,cum se termină n-avem de unde ști așa cum nu știm începutul

poveștile se continuă-n ele hrănindu-și în singurătatea drumului trupul

poate cresc, poate se schimbă, poate învață silabe, poate obosesc, poate se mută la casa lor în alte povești

ce știm aproape sigur este că doar povestitorii sunt mereu alții mereu

povestea este pe drumul ei , acela care nu știm unde duce dar merge drum în drum, o poți spune tu/ el/ ea/ noi toți

azi, întîmplător și stîngaci, o spun

eu ♠♥

¡ ! tu taci eu încă fumez libelule

îngerii sparg
nuci cu statuia lilithei moi și dragi ciucuri
(avem oaspeţi la cină
fluturi)

și mereu ”și așa mai departe” și mereu

urmează, cuRÎND, un soi de aniversare și-s și mirată și agale și cam dusă și pe ducă și năucă și caducă … ( a se completa ) …

NU CĂ N-AȘ, ba. poate că prea, nu că n-am dar de(_) aș avea, nu că da cît să nu, nu că nu cîte da

d-astea și încă cîteva

eiii, și dacă o fi să fie cumVA o fi

dacă nu ¿

nu

¡ vă țin de dragi, oricum

♣/♥

am să adaug un p&s cîndva

…

MIRKO ILIĆ

și au inter ~venit

urmuzian(ul) DAN & calul alb  (musai cehovian )

orice alt rest de (și) făt (și) frumos este, măcar, întors de pe față pe dos iar cînd tricotez iau două din cîte 9 apoi  jeteu inter-

vine schimbarea de culoare, de anoTimp, de umoare.

verific !, ceva bate- încă- între – încîntat- înțelepte

coastele ca și cum cu așa ceva nu se glumește

privirea bătăilor anapoda îmi oboșește mersul prin

expoziția itinerantă – noi ? -

( ba, eu înaltă tu ursuz, 

e doar Urmuz )

♠♥

O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a „lucrului în sine”, un cățel de usturoi, o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținînd în mînă o sintaxă și… 20 de bani bacșiș… Restul nu prezintă nici o importanță.

Cam asta a fost, cam atît, să fie pătrat în pătrat să se adune de-un cub

năluca e blîndă și fărădelumină , suspină :

- te du, dară

adu-mi ceară de la șapte lumînări sărutate că nu

poți să-mi dai nemurirea viață pre viață călcînd

doare despărțirea-n valuri a apelor

s-a încheiat vor face maluri pe

nălucă, năucă...

… iubirea ta mi-ajută să nu

mor cum niciodată nu am trăit să te iubesc

neterminînd nimic din începuturi mereu aceleași urme refăcînd

trecutul ajungîndu-ne-n din clipa nenăscută

aceea care  nu s-a dat și nu s-a vrut

trecut aziului mîine nedrept

des

fă

cut

…

cu a cu e cu i

- nălucă!, te du… dară, vii?

♠♥

(și Parisului …

Să revenim la frumoasele noastre deprinderi
sub cerul intuiţional
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi
să folosim gesturi de papură cuvinte
despre balanţe despre forma focului
despre extazul binecuvântat şi dureros
sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă

astfel ne-am putea regăsi
sub chioşc în camera de după un perete
în lumea foşnitoare de sub noi
complet paradiţi dar nu despre asta e vorba
şi cine mai ştie.

(Gellu Naum)

Filmele documentare pe care le primesc ”la abonament” îmi stimulează partea aceea care lucrează în neodihnă și care știe că zădărnicia este și ea la fel de neobosit lucrătoare. Uneori simt revoltă, alteori toleranță inadmisibil de învecinată cu păcatul capital al trufiei. De parcă un pustiu nesfîrșit este. De parcă am putea noi simula ce-a fost și ce va să fie. Și nu ne oprim. Comparația între gîndacul de bucătărie supraviețuitor și călugărul din pustie îi este mereu favorabilă primului. Simularea evoluției planetei la 10.000 de ani după dispariția oamenilor mi se pare la fel de inutilă și cumva manipulatoare la fel ca întrebarea banală și aiurea ”ce mai faci?”

 
Filmele (?!)
♠♥

... Și cum să nu plîngi în abise”

Fără traduceri dacă s-ar putea și fără zgomote în vise cînd plutim. Apoi uităm (?) și singură mirarea ne dezleagă amintirea. Ploua în vis ori limba neștiută era împreunare de mîini și-aripe av(r)ute …

Ploua

și 9 nu mai era o cifră de poveste

în vis s-a preschimbat în număr par ploua(_-n)

bacovian, ciobitul meu pahar 

♠♥

C’est

C’est la réalité des photos qui sont sur mon cœur que je veux
Cette réalité seule elle seule et rien d’autre
Mon cœur le répète sans cesse comme une bouche d’orateur et le redit
À chaque battement
Toutes les autres images du monde sont fausses
Elles n’ont pas d’autre apparence que celle des fantômes
Le monde singulier qui m’entoure métallique végétal
Souterrain
Ô vie qui aspire le soleil matinal
Cet univers singulièrement orné d’artifices
N’est-ce point quelque œuvre de sorcellerie
Comme on pouvait l’étudier autrefois
À Tolède
Où fut l’école diabolique la plus illustre
Et moi j’ai sur moi un univers plus précis plus certain
Fait à ton image

Guillaume Apollinaire

*grafice cheie

Terry Pratchett:
Lumina crede că poate călători mai repede decît orice altceva. Dar se înşeală. Indiferent cît de repede ar călători lumina, descoperă că întunericul a ajuns întotdeauna primul şi că o aşteaptă

Fiind eu bătrînă, surdă, oarbă

-ignorantă (și de profesie și de serviciu) -

m-am adunat din nimicul meu și mi-am făcut loc

ca berzele ălea chioare cărora, se zice absurd- că-, Domnul Doamne le face cuib

în ce nu credeam c-am să mă vîr jamais de ma vie : într-un club

sunt momentan la categoria ”în probe” dar ne jucăm frumos și ni s-au dat robe

avem cafea și țigări la discreție iar conferințele training nivelează – ORICÎT ar părea de ciudat – diferențele

♠♥

” Era în septembrie ’956. Mă scol pe la 5 jumate, nu-ș ce-aveam, că nu puteam dormi. Ies pe coridor și mă întîlnesc cu madam Iezbășeanu, care avea un băiat apicultor la Slobozia.
Vai, Corneluș, maică, să nu te urci în tranvaiul 4 că i-au schimbat traseul pînă săptămîna viitoare.
Luasem și pachețelul pe care trebuia să îl duc nepoțelului meu care avea oreion, da…
Tocmai atunci pe coridor trece un cîine… Vă spun, nici mie nu mi-a venit să cred.

Ne uitam la el, el la noi, madam Iezbășescu zice: cuțu, cuțu, hai să-ți dau lăptic, ca ești slab ca vai de luuume.
Cîinele, ca omu’, se uită la mine parcă ar vrea să-mi vorbească.
Cînd ajung la etajul 3 liftul nu mergea, îmi dau seama că mi-am uitat stiloul.
Era un stilou ca toate stilourile, cu capac, cu penița de iridiu, cu agățătoare ca să nu cadă din buzunar, avea culoare albastră. Scriam cu cerneală Pelican… scriam cu cerneală Pelican…
Stiloul e mai bun decît penița, nu trebuie să o înmoi de fiecare dată, scrii cu ea cît te ține cerneala din rezervor.

♠
Nu, mamă, mă simt foarte bine, nu mă doare gîtul, am pus doua maieuri pe mine, mai ales vara, nu știu de ce, plecarea e la 9 jumate, dacă reușești să prinzi zmeul…

♥
Bicicleta era galbenă și era rezemată de o bancă în parc, în parc nu era nimeni. Nici femei, nici copii nici pensionari.
De ghidon era agățată o plasă. Lipsea o pedală, pedala din stînga… ”

Jorge Martin

Filed under: poVeşti ]]> http://bloglenesrau.wordpress.com/2012/05/12/cu-cu-vai/feed/ 6 CELLA 530034_3252208624296_1239442586_51116402_745203960_n 485657_452863741406034_337671456258597_1797080_332949050_n 523759_457328470959561_337671456258597_1807497_1022253413_n 530443_452674868091588_337671456258597_1796493_83509012_n 535776_453679394657802_337671456258597_1798645_1581087424_n 541175_455705047788570_337671456258597_1803207_2011785889_n 541273_453980744627667_337671456258597_1799688_1021241130_n http://bloglenesrau.wordpress.com/2012/05/10/abandoneaza-viata-si-lumea-si-gaseste-viata-lumii/ http://bloglenesrau.wordpress.com/2012/05/10/abandoneaza-viata-si-lumea-si-gaseste-viata-lumii/#comments Thu, 10 May 2012 05:56:11 +0000 CELLA http://bloglenesrau.wordpress.com/?p=23098 ]]> Știi ce ești?
Ești un manuscris al unei scrisori divine,
Ești oglinda care reflectă o față zeiască.
Acest univers nu este în afara ta.
Privește în tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Ești.

Asculta secretul din profunzimea
versurilor…
Și lasă-l să te ducă unde vrea…
Nu uita de sfatul meu
Și nu abandona aceasta cheie.

Am terminat cu munca și
Am renunțat la toate.
Acum sciu poezie.
Gîndul meu, inima mea, viața mea
Îi aparțin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins într-unul singur:
IUBIRE

Îndrăgostiți au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.

Aș putea să mă înalț prin iubirea Ta
și dorul de Tine mă va duce și mai sus.
Ei m-au întrebat: „De ce te învîrți în jurul Lui?”
O, ignoranță, mă învîrt în jurul meu!

Noi suntem cei care
din dorința de a arde
Am renunțat la Apa Vieții
și am plecat să căutam focul.

* Rumi

Α +

∞

Α/Ω

.

© EDDY STEVENS

¡ singuri. nu a rămas nimic pe pămînt

de iubit, de stirgat, de dăruit ¿  nimeni nu-i bănuit

(alăturare)

ori nu

p.s.- ” Ce este adevărat nu mă interesează câtuşi de puţin, nici chiar ce este real; nu mă interesează decât ceea ce îmi imaginez eu că este, ceea ce am înăbuşit zi de zi ca să pot să trăiesc.”

Henry Miller- Tropicul Capricornului

♣/♥

~.~

~.~

”și așa mai departe”

~.~

~.~

~.~

Poate că sînt o ființă (?) poate că sunt doar o ață. Cînd mi se spune : – mai ai (doAr) o foarfecă și-o tăietură, fii isteață, fă-ți iute ca hîștiul ordine ”în viață” … / – morI, mîine dimineață ?

Am să caut în dicționare sinonime, am cîteva,

ce poate fi de luat și de lăsat cuiva. cu I ? cu U ? cu A ?

Am să fiu, AM să dreg, am să detoate lelilor

Am să clăbucesc și am să clătesc ROATA morilor, Adunate pe același clișeu : mo sor ! ¡

Mi s-a(U) dat : făină, ulei, sare, apă, creioane și un amnar.

Mi s-a(U) luat : urma, umbra, somnul și un penar.

MUNCEȘTE(-te-n tină, fără tihnă, fără lumină, fără vină, fără pleacă, fără nuiaua de-alun care găsește ~.~ apoia pleacă cînd dă de apă

în piatră seacă)

”pe pămînt avem de toate” … [ libertate, liberTAte, liTaTe ] … vin și pleacă …

Tu rămîi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

și-am să fiu ce-o fi să fiu 9 ¿ drumuri și-un pustiu și-am să(-l) las lăsînd iertare 9 ∞ noduri și-o cărare pentru ce și pentru cine nu-i în litere și-n mine și o fi cînd o veni pas de= aripă și de zi de murit de netrăit de descîntec nerostit de-apă vie-n ochi de seară cochilie de  presară praful viselor furate dorul de minciuni iertate.

ați venit, sînteți TOaTe ?

Philip Jackson, numărîndu-vă-n șoapte de pietre ce sînteți … minunate, mirate, sa ca date

p.s. – întorn cu Iureș Unicul dar pe care Bine-l, cred, am : credință și multă nădejd(I)e în Rostul zilelor fără primejdiE.

♣/♥