De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte – atunci când flori îşi împletesc degetele tale – voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.
‘
‘
- CĂLĂTORUL -
Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am este fără sfîrşit.
Am ieşit pe aripile primei raze de lumină
şi mi-am urmat drumul prin singurătăţile lumilor,
lăsând urma mea pe atâtea stele.
Calea cea mai lungă mă aproprie cel mai mult de tine
şi modularea cea mai întortocheată este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului
Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte
de a ajunge la a sa.Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfarşit la templul cel mai lăuntric.
Lăsat-am ochii să rătăcească departe , înainte
de ai închide şi de a spune: Tu eşti aici.
Această întrebare , această aşteptare
se topeşte în lacrimile a o mie de fluvii şi cufundă lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.
Nu păstra pentru tine …
nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale, spune-mi-o mie, doar mie, in taină tu, ce zâmbeşti cu-atâta gingaşie şopteşte-mi cât mai lin : inima mea te va auzi nu urechea. adâncă-i noaptea, casa tăcută cuiburile păsărilor învăluite în somn deschide-ţi printre lacrimi furişe printre zâmbete nesigure printr-o dulce-mbujorare a durerii deschide-ţi taina inimii tale ...
