Si le Bon Dieu l’avait voulu
chiar am încercat, chiar am vrut, chiar poate aş fi putut …
nu a fost să fie
este în toate un sfîrşit într-un (ne)început
a, ce-i deasupra este un, palid, răspuns… vine (?) cine poate şti ce-i … neştiut
♣/♥
chiar am încercat, chiar am vrut, chiar poate aş fi putut …
nu a fost să fie
este în toate un sfîrşit într-un (ne)început
a, ce-i deasupra este un, palid, răspuns… vine (?) cine poate şti ce-i … neştiut
♣/♥
(vrabiuta era cam singura printre atatia barbati fatali)
C’est simple, tu lances cette chanson, tu oublis que tu vas bien ou mal, tu oublis ce qui t’entoures. Tu es sur scènes, dans les paroles de la chanson, tes bras frissonne a la première note du chanteur…
exact aşa, cu-prinşi în cuvintele din cântec, fior al primelor noastre note de sol-işti.
tu rîzi, al+manahe… eu mor… toate notele şi toţi cei ce joacă-s decor
eu nu mor(încă), deci nici a râde nu-mi e, nu-mi mai ghici în strune…cei ce joacă se numesc dansatori; alege să trăieşti, Cella!(un îndemn)…alege cuminte…
da’, exact la asta mă refeream şi eu, născocind daruri căutătorilor de luni…cum sfârşeşti ceva neînceput?…am o vagă teorie, poate-o să reuşesc s-o pun cândva, pe aici ori pe hârtie…:)
urile din imn le-am risipit, c-am apăsat pe Y*v*es întâi…
Doamne, ce regal !
Pingback: Sărbătoare la Viflaim(I) « Almanahe's Weblog
am dat like, crezând că e un exerciţiu de stil. dar înţeleg că nu-ţi arde de joacă. acum, în timp ce scriu, a început, afară, prima ninsoare. peste câteva zile e solstiţiul şi nopţile vor fi tot mai scurte. Odată cu iarna, vara ne face semne: începe iarna, şi zilele devin tot mai lungi.
Pingback: musafirii | absolut obişnuit
Pingback: topul celor mai frumoase cîntece de Crăciun – semifinala 2 « Colţu' cu muzică
à mon avis
et