Fără călătorii. de unde(-mi) trimiţi veşti este tîrziu
şamanii, milostivii, ne-au încurcat numindu-ne fraţi strig
eu nu-s el nu-mi este bărbat şi nu-i sunt
doar stînca de care s-a zdrobit de ce
(-mi) ziceţi nisip
ridică-te şi umblă şi nu mă căuta
am plecat demult cum de nu
vezi ce venire-s
De par(c)’ aş fi fost să fiu o plămadă de lut roşu frămîntată de degetele olarului orb (eu chiar i le’ am văzut prelungile lui degete incolore) pe care’ a udat’ o cu apă de mare. ce mult doare, -frînge’ mă’ n căni cu vin olare, strigam. -rotire- rotire-rotire, plămadă nerecunoscătoare am să te arunc în sus lipeşte’ te’ n adîncul înalt al roţii şi cine’ o fi să vrea să’ ţi puie nume să bea toată moartea viaţă din tine, femeie de sare
♣/♥
4.
Singură
pe o faleză de cretă
femeia goală
devorată de dragoste
şi care îţi strigă
fără încetare
„viaţa este altceva viaţa
este altundeva”
înainte de a se arunca în gol
şi de a te iubi
inutil.
