ce dor de tine, ce spaimă care trece prin toate şi mă lasă departe…
ce pumn de ţărînă, străină, frîntă de-atîta uscăciune…
presărată prin lume …
boje moi, boje moi …
mesteceni-s cenuşă şi-i tîrziu
împrăştiem denoiul fără să ştim
clipele- şi cern …
clipele-şi dor
la fereastra dintre secunde iluziile sunt păpuşi schiloade care au avut, cîndva, sfori
trăieşti ori mori
Traieste liber sau mori. Liber nu poti fi decat murind, dar moartea in lipsa libertatii este definitiva.
Amin !
Pingback: Paporniţa cu muzichii autohtone (2) | Ţara vorbelor în vânt
Doamne Cella! Nici o artă, nici măcar poezia nu îmi place atât de mult pe cât îmi place baletul, dansul în general. Am ascultat de atâtea ori acest BOLERO celebru, dar niciodată nu a fost atât de minunat ca acum privind cum Maya Pliseteskaya devine una cu notele muzicale, se întrepătrund realizând un univers de magie încântătoare. Poemul este profund, frumos… dar păleşte în faţa exprimării prin mişcare. Aş scrie pagini întregi…. dar mă rezum la a-ţi spune cu toată fiinţa: mulţumesc pentru acest minunat dar!
eu îţi mulţumesc draga mea că l-ai ascultat şi simţit cu mine
este rar, tot mai rar … împreună
Pingback: Connecting people « O lume in imagini
Pingback: Vostrikov « schtiel
Chiar si fara Maya, muzica e obsedanta, dar daca o vezi pe ea, o sa ramina doua obsesii … Foarte frumos, Cella !
Si, cit as vrea, sa te vad, Cella …
Pingback: Life in pictures « Alice Georgiana
Ce-mi place Bolero….o sa fie Ravel la mine in Lectia de cultura, peste vreo 2 saptamani! Numai bine!
Pingback: Melomania (3) « Alice Georgiana
ASTA !!!, Alice
mereu
Pingback: Broken « O lume in imagini
Pingback: Close my eyes forever « schtiel