răvaşe de deSperare, aruncate auirea în plin obraz: te doare, mare ?

e ca o moarte,

de fapt. pot să privesc pe fereastră – şi nu-mi
mai vine să-mi amintesc de nimic. e o vreme
fără urmare – în care nici nu mai am de ce mă teme.
-Mircea Ivănescu-


-putem mişca cursorul de la finalul('paginii' ?) ...bip-bip..., zic-
 
Să punem în cui(e) sentimentele, sensibilităţile banale şi distructive, să scriem lozinci
mobilizatoare care să inducă starea de bine dată doar de
cinismul comod al cismelor de cauciuc fin puse
 deantoarselea: stîng-drept, totpeloc totpeloc, repaos - drept- Acum, CĂ
putem lucra şi la suflete: azi, dragi concetăţeni ordonaţi şi cuminţi tema este construirea unei Grădini Zen materialele sunt la capătul fiecărui rînd daţi în spate, ultimul să zică: porniţi ! ♣