Dumneaei şi-a luat nasul la purtare şi rîde-n hohote de mine şi de ce vreau să zic despre ce mi-a mai rămas din nimicul de timp. timpul ? este dus la culcare…
Am să vreau să vreau chiar dacă, mereu, am mulţumit cerînd ‘ajutor’
uite cum facem: eu mă împachetez în jocul de-a baba- oarba şi nici că-mi pasă. pisicul dictează ritmul şi şoarecii, azi, joacă pe masa: sunt acasă!
adică: cei care … demult… mai treceau pe aici ar şti că am să redevin, o clipă, cella-n mişcare 
start!, floare:
şi…
am terminat micul dejun aşteptînd
aşa cum am stabilit
azi
sunt VARZĂ!
Ştiu că e mult prea devreme
nu mă descuraja, plzzz…
clig- cling…
urmează
Îngerul … care veghează…
ciorba noastră cea de toate zilele… of !
şi ceva cotlete ‘false’… oyyyyyy… uitam apa vie da’ ea, minunata, mi-a susurat… din farfurie…
nu iubesc trandafirii dar, crede-mă, sunt parte din viaţa mEa
eh
Tano, Capi, Scai
protestează zadarnic
platforma aia ne-a eliminat fără resentimente dar şi noi pe ea
plici
trecem peste supărări mici
şi ne amintim că trebuie să aşternem
MASA
nehotărîtă-i iţa războiului… ce-o mai fi şi asta…
pregătim un desert uşor
pentru cei cîţiva prieteni rămaşi aici şi împreună cu…
care vrem să rămînem după oricare colţ de gînd doar zzzzBBBoooR
salată de fructe, tiramisu special ?
zi tu, dragule, ultimul bate frişca
căpşună/ caisă… zi miorlauuuuuuuuuuu
da’ să pot hotărî ce-i aici… bucătăreală ori blog aiurea de harababure(areal)
Cred ca vegetarienii nu sunt prea apreciati de pisici…
ce chestii inventează unii uoameni
autodistructivi ?
pariez că nu pariezi pă, ce-s ăia ?, vegetarieni
‘am fost creaţi (?) carnivori, ucigaşi, competitivi
Pot să iau loc lângă pisica albă la masa ta îmbelşugată?
Voi fi cuviincios, nu voi fura nimic, decât puţină poezie. Îmi dai voie?
eşti bucurie la masa Creatorului
eu, doar, mă joc dar jocul meu este ceeacemisedădau
aşa de drag mi să împart că vreau să am, şi am, doar dăruind
crede!
Mulţumesc pentru dărnicie, să fie primit! Bucuria creşte şi în grădina inimii mele, câteodată… şi acum.
este normalitate iar domnia ta, Boierule, vezi de nu ne mai da emoţii de absenţă
aici eşti mereu acasă
Chiar daca nu ma vedeti, acum sunt si eu acolo.Am dat timpul inapoi si am mirosit cu Snejinka toate fructele si bunatatile.
CELLA, ce mult ma bucur sa vad toate aceste minunatii si sa particip la toate muncile si aramjamentele florale si de fructe dulci si aromate.
varza am fost si eu acum cateva zile.Cu taitei.
Pe curand, draga Snejinka, Tano, Capi, ariciule, CELLA!
ne-am răzbunat amărăciunea că pe blogul lor nu mai putem posta nimic
n-am să mă împac niciodată cu ce nu pot controla (tehnic, normal)
CELLA, platforma aia ma inebuneste.E nevoie de o multime de incercari sa trimiti un comentariu, in plus, codul ala e enervant.
O saptamana minunata, dragi copii!
bine măcar că-mi zici
)) rezultatele fiind: Snejinka exilat pe cel mai înalt dulap din casă, Capi ascuns în cămară, Tano altoit cu un vrej de vie iar mama musafirului procopsită, pe obraz, cu un proaspăt trei dungi de tatuaj 
))
cum văd nu se deranjază drăgălaşii să facă ceva, orice…
mulţumim!, şi vouă la fel
ieri am avut musafiri canini şi am petrecut cîteva ceasuri de mare excepţie
Pingback: Joachim Beuckelaer (1533–1574), pictor flamand « my heart to your heart
Ești un fel de Pavlov…
P.s. E foarte faină imaginea așezată pe clig-cling…!
ufff, Alin… sunt doar supărată pe platforma blogger şi m-am răzbunat la piaţă şi-n bucătărie
doar desertul l-am ratat aici că ‘oameni răi’ l-au halit înainte de a putea eu să-l fac vedet
clopoţelul îţi mulţumeşte cling- cling
Totul este şi frumos şi binemirositor, apetisant, ce mai, papilele gustative au luat-o razna, nu mă mai înţeleg cu ele, ochii scapără de culori şi forme, dar…. de băut… decât minunata apă vie? Nu tu nectar, nu tu ambrozie, noooo!, paşol na turbinca, ciorti, paşol na turbinca, vidma!
Nu putem să îmbrăţişăm decât atitudinea lui Snejinka, despre care pot să spun cu mâna pe inimă că seamănă perfect cu Socrate după cum am văzut eu o poză pe net. Că doar nu o fi vreo Xantipă…
am transformat blogul ăsta, fără voia mea, într-o harcea- parcea din care nici eu nu mai pricep mare lucru
vreau să cred că nu-mi vin toane şi apăs pe delete
vreau- vreau- vreau (???)
Asta este una din laturile farmecului său… Elementul surpriză (plăcută) pentru vizitatori, acţiune tonică asupra lor, teren de lejere şi ultradecente defulări pentru autoare, acţiunea caritabilă de popularizare a altor bloguri. Uită-te la subsemnatul: mizantrop, ba nu, ciufut de-a dreptul, blogul tău mă predispune la a fi gargaragiu…
Asta este părerea unui simplu, recent şi nu prea subtil vizitator, e atât de comun să spun că eşti stăpâna lui şi deci cea care îi decizi soarta încât nici nu mai spun asta…
eşti mizantropul meu special, ciufutule
pe ‘direcţia’ mizantrop la mizanTROP-TROP trage
stăpînă? niciodată! doAr sluga… preaplecată
Pingback: Către vis prin realitate. Despre blogul primei doamne « Teo Negură
Pingback: 11 iulie, Ziua Mondială a Populației « Supravietuitor's Blog