compunere de om banal

motto: ‘întîmplător‘-

“(…), răul absolut nu există. (…) este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absenţei lui Dumnezeu*   în inima omului!”

 Albert Einstein

şi

Albert Einstein

Un om pe care îl stimez foarte mult şi pe care nu am să-l numesc

(cunoscînd suficient ‘virtual’ pentru a fi rezervată în ‘ziceri’ precum cei ce mă ştiu- ştiu)

spune mereu că mijlocul acesta de ‘comunicare şi informare’ este şi el ‘generos în imensitatea lui’ dar … fiecare primeşte doar cît este pregătit să primească.

Informaţia, aparent ‘liberă şi la îndemînă’, ajunge în mod(uri) diferit(e) la ‘noi’ şi tot aşa o şi ‘folosim’.

Suntem atenţi ?, la noi şi împrejurul nostru?

poate da/ poate nu

De dat ni se dă şi asta este, deja, o certitudine.

s.f.

Oricît de mult ai crede, ai vrea, ai pretinde

că ştii

eşti orbit de neştiinţa care este altceva şi mereu altundeva.

“ce vezi nu-i adevărat” este realitatea pe care nu o conştientizează simţurile adormite în

văz- auz- miros- pipăit- gust

Atunci cînd, în orbirea ta, clamezi cu pumni strînşi: “de ce eu, de ce mie” ?

opreşte-te!

desfă palmele înspre înlăuntru-ţi şi întreabă-te: care dintre faptele mele (simţite- gîndite- exprimate în gesturi) mi se întoarce prin ‘canalul’ nevăzului ?

nimic nu-i oprit şi nimic nu-i abscons în Univers: comunicăm normal de telepatic- fiecare ‘emiţătoar’ are undeva un ‘receptor’, trebuie doar să (re)învăţăm să (re)deschidem canalele.

Suntem fiinţe universale, precum vasele comunicante, unul suntem.

Nimic bun ori mai puţin bun nu ni se -poate- întîmpla (la întîmplare).

Simţind, gîndind, dăruind(u-ne) fără a aştepta nimic  vom primi.

Dar ? …

orice răspuns are întrebarea lui, orice gest efect- cauza … undeva

Noi spunem: plată/ răsplată, nu-i aşa?

Ştiu că sunt lucruri banale cele pe care le spun. Banală sunt eu şi fără har în cuvinte.

dar

dincolo de orice şi oricine cred şi ştiu că ‘întîmplările’ şi ‘comunicarea’ sunt şi pentru cei ca mine care se mărturisesc, stîngaci, vouă dorind să luaţi mai mult, la voi, aminte.

Suntem ‘produsul’ a ceea ce a fost clădit în noi şi a ceea ce continuăm în clădirile noastre

“Ceea ce a fost cladit cu iubire, nu poate fi doborît niciodata“- puterea iubirii-

Unica legea a Universului- probată!

___

*cuvîntul poate fi ‘oricare altul’

antimotto: ‘întîmplător’

(…)

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipa:
o sete era de păcate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

(…)

Lucian Blaga